DECIZIE Nr.
448 din 31 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 din Codul de procedura civila
si art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 19 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu, în Dosarul nr. 379/114/2008 al Tribunalului Buzău -
Secţia civilă şi de Alexander Jacques Gad în Dosarul nr. 10.926/299/2006 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi
familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul similar al excepţiilor
de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.432D/2008 şi nr. 2.521
D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.521 D/2008 la Dosarul nr.
2.432D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a
Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 379/144/2008, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2441 alin. 2 din Codul de
procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu.
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.926/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2441 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Alexander Jacques
Gad.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu, arată că art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură
civilă creează pentru părţile litigante o situaţie incertă, de insecuritate şi
de instabilitate a raporturilor juridice, decurgând din posibilitatea atacării
cu recurs a încheierii de suspendare a procesului pe toată perioada cât durează
suspendarea. Dispoziţiile sunt neconstituţionale, întrucât vin în contradicţie
cu art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1) şi cu art. 21 alin. (3) din
Constituţia României. Astfel, exercitarea oricărui act de procedură sau a
oricărei căi de atac trebuie să se facă într-un anumit interval de timp, sub
sancţiunea decăderii sau anulării cererii, şi nicidecum să se lase
posibilitatea părţilor de a proceda la controlul judiciar al unei măsuri luate
de instanţă oricând ar dori acestea.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, autorul excepţiei Alexander Jacques Gad consideră că acestea sunt
neconstituţionale prin raportare la art. 16 din Constituţie, care garantează
principiul egalităţii în drepturi şi în tratament juridic a cetăţenilor atunci
când aceştia se află în situaţii de fapt şi de drept identice. In condiţiile în
care împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea
privind suspendarea soluţionării cauzei petentul nu poate exercita calea de
atac în mod separat, ci numai odată cu fondul, se instituie un tratament
juridic discriminator faţă de ipoteza în care s-a dispus suspendarea, iar
încheierea poate fi atacată separat pe toată perioada cât durează măsura
dispusă de instanţă.
Dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
încalcă prevederile art. 142 şi 146 din Constituţie, deoarece conferă instanţei
judecătoreşti în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate
posibilitatea de a cenzura sesizarea Curţii Constituţionale în vederea
soluţionării excepţiei, îngrădindu-se astfel exercitarea controlului de constituţionalitate
de către instanţa de contencios constituţional.
Tribunalul Buzău - Secţia civilă nu îşi exprimă punctul de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate invocată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din
16 iulie 2004, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 2441 din
Codul de procedură civilă: „Asupra suspendării judecării procesului,
instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod
separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât
împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva
încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a
procesului.";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (1), art. 21 aiin. (3), art. 142
alin. (1) şi art. 146 lit. d). De asemenea, se mai susţine încălcarea
prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei critici asemănătoare. Astfel,
prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a statuat că textul legal criticat nu conţine nicio
dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că
numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu
recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de
suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de
deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind
determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul
instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici
art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a
cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi
atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.
Pe de altă parte, Curtea constată că împotriva
încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi
cale de atac precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei.
Imprejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunţată în faza procesuală
a recursului justifică pe deplin opţiunea legiuitorului în sensul exceptării ei
de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte
situaţii. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care
soluţionează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care
se dispune suspendarea judecăţii îşi însuşeşte acest caracter tocmai pentru că,
pregătind pronunţarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O
atare soluţie împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie
la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Referitor la critica dispoziţiilor art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra constituţionalităţii acestora
s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 607 din 15
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006. Cu
acel prilej s-a reţinut, în esenţă, că aceste prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de procedură pe care
instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este
obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care,
potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat
de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în
situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale, instanţa
de judecată având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate
de părţi, cu obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu
îndeplinesc cerinţele legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă şi art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Academia Română, prin Fundaţia Patrimoniu, în Dosarul nr.
379/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă şi de Alexander Jacques Gad
în Dosarul nr. 10.926/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu