DECIZIE Nr.
447 din 15 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) si
(4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 376 din 16 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi art. 4 alin. (2) şi
(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Edbo Design" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr.
19.316/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 19.316/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
1 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001
privind procedura somaţiei de plată. Excepţia de neconstituţionalitate a
fost ridicată de Societatea Comercială „Edbo Design" - S.R.L. din Ploieşti
în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect o somaţie de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât permit soluţionarea cauzei pe baza actelor şi a
susţinerilor creditorului, fără posibilitatea de a administra probe pentru
stabilirea adevărului privind raporturile juridice dintre părţi.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile
Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) şi (4) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Astfel, dispoziţiile criticate au în prezent următorul
conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2) şi (4): „(2) In toate cazurile,
pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente,
pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii
sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor
de plată. [...]
(4) In citaţie se va face menţiunea că până cel mai
târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare,
precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale
art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 alin. (2) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
De asemenea, se invocă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate. Astfel, prin Decizia nr.
109/2007, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 155 din 5
martie 2007, Curtea a statuat că procedura somaţiei de plată, reglementată prin
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială, simplificată şi
accelerată în materia executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun,
prin intermediul căreia se urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a
creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia
dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 4 alin. (2) şi (4) din ordonanţă
sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei să soluţioneze cauza doar pe
baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea
a constatat că aceasta este neîntemeiată. Limitarea mijloacelor de probă doar
la înscrisuri completate cu explicaţii şi lămuriri date de părţi a
fost determinată tocmai de
caracterul special al procedurii, ce se aplică, potrivit art. 1 alin. (1), doar
„creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor
sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate
potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin
semnătură ori în alt mod admis de lege [... ]".
Intrucât ordonanţa privind somaţia de plată, ce urmează
a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de
bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca
dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor
juridice dintre părţi urmează să fie rezolvate conform reglementărilor din
dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele
având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare, fără a se
încălca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la
un proces echitabil.
De asemenea, prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin Decizia nr. 332 din 11
septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803
din 14 noiembrie 2003, Curtea a statuat că în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu
somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea cererii în anulare,
precum şi în tot cursul soluţionării cererii în anulare debitorul are
posibilitatea de a-şi exercita neîngrădit dreptul la apărare, fiind asigurate
pentru toate părţile condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în
cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitării dreptului la apărare de
către debitor este asigurată şi prin reglementarea, în art. 8 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001, a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva
ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea
creditorului.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la dispoziţiile constituţionale ale art. 1
alin. (3), Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă, iar, în
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că nu sunt
îndeplinite cerinţele din ipoteza normei constituţionale, nefiind reţinută
restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art.1 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Edbo Design" - S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr.
19.316/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean