DECIZIE   Nr. 446 din 26 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 15 din  5 ianuarie 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Dana Titian            - procuror
    Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, exceptie ridicata de Silvia Dumitru in Dosarul nr. 2.280/2003 al Tribunalului Constanta - Sectia civila.
    La apelul nominal este prezenta partea Societatea Comerciala "Tomis" - S.A. din Constanta, prin avocat Daniel Stefanica, lipsind autoarea exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul Societatii Comerciale "Tomis" - S.A. solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca, prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, Curtea Constitutionala a statuat ca, chiar daca s-ar admite ca Legea nr. 22/1969 instituie in sarcina gestionarilor, incadrati in baza unui contract de munca, o prezumtie relativa de culpa pentru daunele directe produse in legatura cu munca lor de gestionare in cadrul unitatii unde lucreaza, nu s-ar putea spune ca instituirea unei asemenea prezumtii contravine prevederilor constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie. De asemenea, arata ca, prin Decizia nr. 39 din 5 aprilie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 17 iulie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca scopul legii, in forma rezultata dupa modificarea ei, este de a proteja in egala masura ambele forme de proprietate impotriva unor acte prejudiciabile.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Arata ca dispozitiile constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie nu au relevanta in cauza dedusa controlului. De asemenea, arata ca, potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.280/2003, Tribunalul Constanta - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, exceptie ridicata de Silvia Dumitru.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate incalca dispozitiile art. 23 alin. (11) din Constitutie, prin aceea ca se instituie in sarcina gestionarilor, incadrati in baza unui contract de munca, o prezumtie relativa de culpa pentru daunele din gestiune, chiar daca gestionarul nu si-a indeplinit personal atributiile, ci si-a delegat atributiile unui tert.
    Tribunalul Constanta - Sectia civila opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca dispozitiile criticate trebuie privite in contextul noilor reglementari, si anume Codul muncii, care a inlocuit raspunderea materiala cu o raspundere patrimoniala bazata pe principiile raspunderii civile contractuale, dispozitiile referitoare la decizia de imputare si angajamentul de plata nemaifiind preluate. Angajarea raspunderii patrimoniale poate fi cenzurata pe cale judecatoreasca, orice aspect privitor la vinovatie putand fi analizat de organele competente. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, ca prevederile constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie nu pot fi privite ca un obstacol pentru instituirea unei prezumtii de culpa in alte ipoteze de raspundere juridica decat cea penala.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca art. 24 din Legea nr. 22/1969 dispune ca angajatii raspund material, potrivit Codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni. Intrucat prin noul Cod al muncii s-au abrogat reglementarile privind raspunderea materiala a salariatilor din vechiul Cod al muncii, rezulta ca, in situatia prevazuta de dispozitiile de lege criticate, gestionarul are o raspundere integrala patrimoniala, potrivit art. 270 si urmatorul din noul Cod al muncii, intemeiata pe normele si principiile raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca sa, raspundere care se stabileste numai prin hotarare judecatoreasca, pronuntata de catre instanta competenta, in cadrul solutionarii cererii de chemare in judecata formulate de angajatorul pagubit. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, ca prevederile constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie nu pot fi privite ca un obstacol pentru instituirea unei prezumtii de culpa in alte ipoteze de raspundere juridica decat cea penala.
    Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca art. 23 alin. (11) din Constitutie consacra prezumtia de nevinovatie exclusiv pentru ipoteza raspunderii penale, aceasta concluzie rezultand nu numai din reglementarea constitutionala care face referire explicita la "hotararea judecatoreasca de condamnare", dar si din economia reglementarilor, prevederile constitutionale referitoare la prezumtia de nevinovatie fiind inscrise in cuprinsul dispozitiilor ce se refera la libertatea individuala. Asa fiind, instituirea prin dispozitiile de lege criticate a raspunderii integrale a gestionarului pentru pagubele cauzate in gestiune si in cazul in care atributiile sale sunt exercitate de un delegat sau de o comisie nu contravine prevederilor art. 23 alin. (11) din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, publicata in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificata si completata prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994.
    Textul de lege criticat are urmatorul continut:
    - Art. 26: "Gestionarul raspunde integral si in cazul in care atributiile sale fiind exercitate, potrivit dispozitiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constata o paguba fara a se putea stabili ca aceasta s-a produs in absenta gestionarului."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 23 alin. (11), ce au urmatorul continut:
    - Art. 23 alin. (11): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit art. 24 din Legea nr. 22/1969, "angajatii raspund material, potrivit codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiunii". Iar, potrivit art. 270 alin. (1) din Codul muncii, "salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor".
    Drepturile si indatoririle, ca si sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariati, inclusiv pentru gestionari, in contractele individuale de munca. In cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul daca acestea s-au produs in legatura cu munca anumitor salariati si din vina acestora se examineaza in raport cu sarcinile concrete, prevazute in contractul individual de munca, si cu modul de indeplinire a acestora.
    Asa fiind, Curtea retine ca, in situatia reglementata de dispozitiile criticate, gestionarul raspunde patrimonial pentru o paguba cauzata in gestiune prin fapte ce nu constituie infractiune, nefiind vorba, in acest caz, despre o raspundere penala, ci despre o raspundere patrimoniala.
    In ceea ce priveste invocarea, de catre autorul exceptiei, a principiului referitor la prezumtia de nevinovatie, Curtea constata ca acesta nu poate fi desprins din contextul sau constitutional. Prezumtia de nevinovatie este reglementata in legatura cu libertatea individuala a persoanei, privind retinerea, arestarea si solutionarea procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
    Astfel, prin Decizia nr. 45 din 24 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, Curtea Constitutionala, solutionand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si 25 din Legea nr. 22/1969, a statuat ca art. 23 alin. (11) din Constitutie consacra prezumtia de nevinovatie, dar exclusiv pentru ipoteza raspunderii penale. Aceasta concluzie rezulta nu numai din termenii reglementarii constitutionale, facandu-se referire explicita la "hotararea judecatoreasca de condamnare", dar si din economia reglementarilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind inscrise in cuprinsul dispozitiilor cu privire la "libertatea individuala". Asa fiind, prevederile art. 23 alin. (11) din Constitutie nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumtii de vinovatie in alte ipoteze de raspundere juridica decat cea penala.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, exceptie ridicata de Silvia Dumitru in Dosarul nr. 2.280/2003 al Tribunalului Constanta - Sectia Civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Daniela Ramona Maritiu