DECIZIE Nr.
445 din 15 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1 3) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 348 din 6 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (13) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole
şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar
nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Nicoliţa Enescu şi
Ioan Dumitrescu în Dosarul nr. 148/313/2007 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia
civilă.
La apelul nominal răspunde
personal autorul excepţiei, Ioan Dumitrescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la
încheierea de sesizare a Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Totodată,
arată că motivul de neconstituţionalitate invocat priveşte aplicarea textului
de lege criticat, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 148/313/2007, Tribunalul Mehedinţi - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a
prevederilor art. 6 alin. (13) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost
ridicată de Nicoliţa Enescu şi Ioan Dumitrescu într-o cauză având ca obiect
reconstituirea dreptului de proprietate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs şi din notele
scrise, autorii acesteia susţin că prevederile criticate sunt
neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie. In acest sens, arată că au formulat cererea de reconstituire în
anul 1991, astfel încât în soluţionarea acesteia trebuia să se aplice
prevederile Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, iar nu prevederile art. 6
alin. (13) din Legea nr. 1/2000. Astfel, prin aplicarea textului de lege criticat,
instanţa de fond creează discriminare între persoanele care au beneficiat de
reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi
persoanele care solicită reconstituirea dreptului de proprietate în condiţiile
Legii nr. 1/2001, categorie din care fac parte şi autorii excepţiei. De
asemenea, arată că, prin aplicarea
prevederilor criticate, se încalcă şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi
din Constituţie, întrucât textul de lege criticat impune condiţii de
admisibilitate a probei cu martori, imposibil de îndeplinit.
Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art.
16 alin. (1)şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie. Arată că nu există
discriminare între persoanele care au beneficiat de reconstituirea dreptului de
proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi persoanele care solicită reconstituirea
dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 1/2001 şi, de asemenea, textul
criticat nu contravine art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât dreptul de
proprietate încă nu a fost recunoscut de instanţă, el urmând a fi dovedit în
condiţiile legilor reparatorii în domeniul fondului funciar. Menţionează că
textul de lege criticat ridică o problemă de interpretare care este de
competenţa instanţelor de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel
cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art.
6 alin. (13) din
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12
ianuarie 2000. Art. 6 alin. (13) a fost introdus prin art. I pct. 8
din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi are următorul cuprins: „In
situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este
suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe
vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini
sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi
ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii
private, indiferent de titular.
Critica de neconstituţionalitate a art. 6 alin. (13) din Legea nr. 1/2000 se face şi
prin raportare la art. 186 din Codul de procedură civilă.
Examinând excepţia, Curtea constată că motivul de
neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci
aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă
dispoziţiile sau principiile Constituţiei", alin.
(3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".
Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că
nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele
judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul
sistemului căilor de atac prevăzut de lege. In acest sens, potrivit art. 126
alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se înfăptuieşte prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de
lege."
In consecinţă, prevederile de lege criticate nu pot fi
supuse controlului de constituţionalitate, sub aspectul invocat, excepţia fiind
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (13) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată
de Nicolita Enescu şi Ioan Dumitrescu în Dosarul nr. 148/313/2007 al
Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu