DECIZIE Nr.
445 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 2 alin. 2 si 3, art. 281 3 alin.
1 si art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 556 din 27 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2812 alin. 2 şi 3, art. 2813 alin. 1 şi art. 282 alin. 2 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cibinul" - S.A. din Sibiu în Dosarul nr. 116/CIV/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 116/CIV/2006, Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2812 alin. 2 şi 3, art. 2813 alin. 1 şi art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cibinul" -
S.A. din Sibiu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unui apel împotriva
unei încheieri a Tribunalului Dolj.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă
accesul liber la justiţie, întrucât toate încheierile judecătoreşti, cu
excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii, pot fi atacate numai
odată cu fondul, iar prin această măsură procedurală se îngrădeşte dreptul
oricărui participant la procesul civil de a contesta o măsură dispusă printr-o
hotărâre judecătorească, măsură care ar putea influenţa soluţia litigiului.
Totodată, arată că o lege organică - Codul de procedură civilă - nu poate fi
modificată printr-o ordonanţă de urgenţă - act normativ cu o forţă juridică inferioară. Pe de altă
parte, consideră că dispoziţiile legale criticate au un conţinut
contradictoriu, generând astfel o practică neunitară la nivelul instanţelor
judecătoreşti.
Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu
limitează accesul liber la justiţie, la căile de atac împotriva încheierilor,
ci doar amână momentul exercitării lor. Totodată, arată că instituirea căilor
de atac şi procedura de judecată sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului,
acesta putând stabili reguli speciale de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, întrucât atât competenţa, cât şi procedura de
judecată sunt stabilite prin lege, iar accesul la căile de atac este compatibil
cu instituirea unor reguli speciale în privinţa încheierilor prin care se
dispun măsuri în vederea soluţionării cauzei.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul -
unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată şi competenţa
- poate stabili inclusiv condiţii de exercitare a unei căi de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2812 alin. 2 şi 3, art. 2813 alin. 1 şi art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Art. 2812 şi art.
2813 au fost
modificate prin art. I pct. 91 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Art. 282 alin. 2 a fost modificat prin art. I pct. 39
din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Astfel, dispoziţiile de lege criticate au, în prezent,
următorul cuprins:
- Art. 2812 alin.
2 şi 3: „Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin
hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în
cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor,
experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la
drepturile lor.";
- Art. 2813:
„Incheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea
pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu
care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea
dispoziţiilor potrivnice ori completarea.";
- Art. 282 alin. 2: „Impotriva
încheierilor premergătoare nu se poate face
apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt
cursul judecăţii."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 282 alin. 2 din
Codul de procedură civilă, raportată şi la prevederile art. 21 din Constituţie,
Curtea s-a pronunţat prin Decizia
nr. 201/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, statuând
că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, iar accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în
toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.
Stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare - cu excepţia celor
prin care s-a întrerupt cursul judecăţii - nu pot fi atacate cu apel decât
odată cu fondul, împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi
contribuie la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Neintervenind elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii
sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nici
prevederile art. 2812 alin. 2 şi 3, art. 2813 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu contravin accesului liber
la justiţie, consacrat prin art. 21 din Legea fundamentală.
Referitor la critica privind
modificarea Codului de procedură civilă printr-o ordonanţă de urgenţă, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) din
Constituţie şi celorlalte dispoziţii constituţionale, nu rezultă că
reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din
domeniul legilor organice. Pe de altă parte, interdicţia de a nu reglementa în
domeniul rezervat legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din
Legea fundamentală numai pentru ordonanţele emise în baza unor legi de
abilitare.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei
potrivit căreia între textele legale criticate ar exista o contradicţie, Curtea
reţine că aceasta nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 2 din Legea nr.
47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, astfel încât lămurirea unor
eventuale contradicţii existente între anumite dispoziţii legale nu intră în
competenţa sa.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2812 alin. 2 şi 3, art. 2813 alin. 1 şi art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cibinul" - S.A. din Sibiu în
Dosarul nr. 116/CIV/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean