DECIZIE Nr.
444 din 10 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 318 din 11 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de
Sorinei Tapalagă în Dosarul nr. 4.519/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 mai
2007 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având în
vedere cererea reprezentantului autorului excepţiei de a depune concluzii
scrise, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat
pronunţarea la 10 mai 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.519/46/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de
Sorinei Tapalagă în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat consacră
arestarea provizorie în vederea extrădării ca instituţie juridică distinctă,
atât ca denumire, cât şi ca regim juridic, faţă de arestarea preventivă
reglementată de Codul de procedură penală. Această excepţie de la principiul
libertăţii individuale nu se încadrează, în opinia autorului excepţiei, între
cele expres prevăzute de art. 23 din Legea fundamentală, respectiv
percheziţionarea, reţinerea şi arestarea preventivă. Ca urmare, „arestarea
provizorie, instituţie ce permite privarea de libertate a persoanei, fără să
fie prevăzută expres de art. 23 din Legea fundamentală, apare ca fiind
neconstituţională".
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „arestarea
provizorie în vederea extrădării, deşi având altă denumire, este în conţinut
identică arestării preventive reglementate de art. 146 şi următoarele din Codul de procedură penală şi are
aceeaşi natură juridică". Totodată, se arată că „arestarea provizorie în
vederea extrădării constituie o măsură privativă de libertate temporară, care
satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 23, precum şi
de art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se face
referire şi la jurisprudenţa Curţii constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată
că, deşi potrivit dispozitivului încheierii Curţii de Apel Piteşti - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a art. 45 din Legea nr. 302/2004, în integralitatea
acestuia, instanţa, în considerentele încheierii, precizează că excepţia se
referă la neconstituţionalitatea alin. (3) al art. 45 din actul normativ
menţionat, text cu privire la care apreciază că are legătură cu soluţionarea
cauzei (autorul excepţiei fiind arestat provizoriu în cursul procedurii), şi
îşi exprimă opinia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea
nr. 47/1992, numai cu privire la acesta.
Ca urmare, Curtea urmează să se
pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (3) din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, astfel cum a fost modificat prin art. I
pct. 29 din Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie
2006.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
- Art. 45 alin. (3): „Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi
complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, printr-o încheiere dată
în camera de consiliu. Incheierea poate fi atacată separat cu recurs, în termen
de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în
termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 24 de ore. Recursul declarat
împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de
executare."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 23 privind libertatea individuală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru
considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, măsura arestării provizorii, prevăzută de
textul de lege criticat, constituie o măsură privativă de libertate temporară
reglementată de legiuitor în concordanţă cu dispoziţiile Convenţiei europene de
extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, şi ale protocoalelor sale
adiţionale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978,
ratificată de România prin Legea nr. 80/1997, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 89 din
14 mai 1997. Denumirea instituţiei criticate, în acord cu art. 16 din convenţia
menţionată - Arestarea provizorie, precum şi particularităţile acestei instituţii faţă de măsura
arestării preventive din dreptul procesual penal român nu sunt de natură să determine
neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale care o reglementează. Aceasta
întrucât, pe de o parte, sintagma „arestare
provizorie" se încadrează în noţiunea de „arestare", prevăzută de art. 23
alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia „percheziţionarea,
reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu
procedura prevăzută de lege", iar, pe de altă parte, modul de
reglementare a instituţiei consacrate de art. 45 din Legea nr. 302/2004
respectă exigenţele impuse de art. 23 din Constituţie, în ansamblul său.
De altfel, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra
constituţionalităţii art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în redactarea
anterioară modificării acestuia prin Legea nr. 224/2006. Astfel, prin Decizia
nr. 415 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie
2005, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reţinute, că „măsura arestării
provizorii dispusă în vederea extrădării constituie o măsură privativă de
libertate temporară care satisface pe deplin exigenţele constituţionale
prevăzute de art. 21, 23, 129, precum şi de art. 6 şi 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
modifica jurisprudenţa Curţii în materie, soluţia şi considerentele ce au stat
la baza deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Sorinei
Tapalaga în Dosarul nr. 4.519/46/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală
şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta