DECIZIE Nr.
441 din 31 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de
discriminare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 328 din 18 mai 2009
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4.033/107/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 2.162D/2008, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
Parchetelor Militare în Dosarul nr. 513/45/2008 ai Curţii de Apel Iaşi - Secţia
litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată în dosarele menţionate are obiect identic, pune
în discuţie, din oficiu, conexarea lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.162D/2009 la Dosarul nr.
2.079D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29
alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 1 octombrie 2008 şi 30 septembrie
2008, pronunţate în dosarele nr. 4.033/107/2007 şi nr. 513/45/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii
de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 137/2000. Excepţia a fost ridicată de
Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Parchetul de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare în
cauze ce au ca obiect judecarea acţiunilor privind
drepturi salariale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 2 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în raport cu
dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie. Se arată că, prin aplicarea reglementării
legale considerate a fi neconstituţională, instanţele judecătoreşti au
competenţa de a cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi să acorde drepturi
salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariaţi decât
reclamanţii, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare
paralele celor stabilite prin acte normative.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 2
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 99 din 8 februarie 2007.
Se susţine că au fost încălcate dispoziţiile
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi
echilibrul puterilor, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al
actelor administrative.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Curtea
Constituţională s-a pronunţat, sub acelaşi aspect ca şi cel existent în cauza
de faţă, prin Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23
decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă excepţia de
neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că
instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor
acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le
înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte
acte normative.
Aşa fiind, Curtea constată că excepţia a devenit inadmisibilă
conform dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece
ulterior sesizării sale a pronunţat decizia sus-amintită.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, excepţie ridicată de Parchetul de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4.033/107/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Parchetul de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare în Dosarul
nr. 513/45/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta