Decizia Nr.440 din 03.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Societatea Civilă de Avocaţi „Ceparu şi Irimia“ în Dosarul nr. 2.318/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.570D/2011. La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate domnul avocat Liviu-Narcis Pîrvu şi pentru partea Societatea Civilă de Avocaţi „Raţiu & Raţiu“, doamna avocat Iuliana Leon, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Se arată că diferenţele de regim juridic dintre societăţile comerciale şi cele profesionale de avocaţi nu sunt întemeiate în ceea ce priveşte facilităţile oferite primei categorii, aceasta constituind o veritabilă discriminare ce nu poate fi justificată.Doamna avocat Iuliana Leon a arătat, în continuare, că profesia de avocat este reglementată de o legislaţie specială, având în vedere specificul acestei profesii liberale, care nu desfăşoară acte şi fapte de comerţ. În consecinţă, aceasta solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că cele stabilite de instanţă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 11 din 14 ianuarie 2003 îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.318/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.Excepţia a fost invocată de Societatea Civilă de Avocaţi „Ceparu şi Irimia“, într-un dosar având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de deschidere a ofertelor emis de către Ministerul Finanţelor Publice - ACIS în cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, care au următorul conţinut: „În sensul prezentei legi, prin întreprindere se înţelege orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă, respectiv: societăţi comerciale, societăţi cooperative, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţii familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.Dispoziţiile legale criticate de către autorul excepţiei se referă la „întreprindere“, noţiune definită la art. 2, prin care se înţelege „orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă, respectiv: societăţi comerciale, societăţi cooperative, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţii familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare“. Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, profesia de avocat este liberă şi independentă, având un conţinut precizat la art. 3 din aceeaşi lege, care exclude ideea că ar putea consta şi din efectuarea de acte de comerţ.Curtea constată că prevederile cuprinse la art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu instituie un tratament inegal între anumite categorii de întreprinzători sau între întreprinderile mici şi mijlocii a căror activitate o stimulează; faptul că avocaţii nu sunt incluşi în aceste dispoziţii constituie voinţa legiuitorului, care ţine seama de statutul profesional al acestora.De altfel, autorul excepţiei, criticând opţiunea legiuitorului, consideră prea restrânsă noţiunea de „întreprinzător“, în care nu se pot astfel încadra şi avocaţii, pentru a putea beneficia de înlesnirile acordate prin Legea nr. 346/2004.Curtea nu poate reţine această critică ce neagă legislatorului pozitiv dreptul de a opta asupra soluţiilor adoptate prin reglementările pe care le emite. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.De altfel, în acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Societatea Civilă de Avocaţi „Ceparu şi Irimia“, în Dosarul nr. 2.318/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae