DECIZIE Nr. 44
din 13 octombrie 2008
privind admisibilitatea
plangerii formulate, în temeiul art. 278 1 din Codul de procedura penala, de
persoana fata de care s-a dispus netrimiterea în judecata, daca aceasta
solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse prin rezolutie sau
ordonanta ori prin dispozitia cuprinsa în rechizitoriu.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 22 iunie 2009
Dosar nr. 29/2008
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind
admisibilitatea plangerii formulate, în temeiul art. 278 1 din Codul
de procedura penală, de persoana fata de care s-a dispus netrimiterea în
judecata, daca aceasta solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei
dispuse prin rezolutie sau ordonanta ori prin dispozitia cuprinsa în
rechizitoriu.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu,
procuror şef al Secţiei Judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că,
în cazul în care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus
netrimiterea în judecată schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin
rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în cazul în
care plângerea este întemeiată, soluţia ce trebuie pronunţată nu poate fi decât
cea prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură
penală.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar în legătură cu admisibilitatea plângerii formulate, în
condiţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, de către
persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, în cazul când se
solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau
ordonanţă ori prin dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, potrivit art. 2781
alin. 8 din Codul de procedură penală.
Astfel, unele instanţe au admis prin încheiere asemenea
plângeri şi, considerând suficiente probele existente în dosar, în temeiul art.
2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală au desfiinţat
rezoluţia sau ordonanţa atacată ori dispoziţia din rechizitoriu şi au reţinut
cauza spre judecare, pronunţând soluţii de achitare a inculpaţilor.
Alte instanţe, dimpotrivă, făcând aplicarea art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, au admis plângerea prin care se
solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei de către persoana faţă de
care s-a dispus netrimiterea în judecată, au desfiinţat rezoluţia ori
dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu şi au schimbat temeiul de drept al soluţiei
de netrimitere în judecată.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Din prevederile art. 2781 din Codul de
procedură penală rezultă, în mod expres, că obiectul plângerii formulate în
condiţiile acestui text de lege îl constituie rezoluţia de neîncepere a
urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere
de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror,
precum şi dispoziţia de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
In ceea ce priveşte titularul plângerii formulate în
condiţiile reglementate de art. 2781 din Codul de procedură penală,
din dispoziţiile acestui text de lege reiese că atât persoana vătămată
nemijlocit printr-o faptă de natură penală, cât şi orice persoană ale cărei
interese legitime sunt vătămate pot dobândi calitate procesuală activă, în
cadrul ultimei categorii, alături de persoana învinuitului sau inculpatului,
intrând şi persoana faţă de care s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi
penale (făptuitorul).
Aşa fiind, din moment ce dispoziţiile art. 2781
din Codul de procedură penală nu conţin vreo limitare a persoanelor având
interese legitime vătămate sau cu privire la aspectele ce pot constitui
obiectul vătămării, se impune să se considere admisibilă plângerea prin care se
solicită de către persoana care are calitatea de făptuitor, învinuit sau
inculpat schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse de procuror.
O asemenea concluzie este în deplină concordanţă cu
prevederile art. 21 din Constituţia României şi cu interpretarea dată art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care este garantat accesul
liber la justiţie, în sensul că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, în condiţiile
garantării dreptului la un proces echitabil.
De altfel, este de observat că plângerea formulată în
condiţiile art. 2781 din Codul de procedură penală constituie un
drept procesual al părţii de a sesiza instanţa numai pentru realizarea
controlului judecătoresc asupra soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în
judecată date de procuror. Plângerea nu poate constitui mod de sesizare a
instanţei cu judecarea propriu-zisă a fondului cauzei penale în primă instanţă.
Sub acest aspect, natura juridică a plângerii formulate
în condiţiile reglementate de art. 2781 din Codul de procedură
penală este aceea a unei căi de atac, iar soluţiile prin care această procedură
specifică poate fi finalizată, astfel cum sunt prevăzute distinct în cuprinsul
alin. 8 al aceluiaşi text de lege, nu pot fi decât de respingere sau de
admitere a plângerii.
De aceea, în condiţiile în care pronunţarea unei
soluţii de respingere a plângerii formulate în condiţiile art. 2781
din Codul de procedură penală este condiţionată de stabilirea caracterului
tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, soluţia de admitere a unei
astfel de plângeri nu ar putea fi dispusă decât în cazul stabilirii existenţei
sau inexistenţei caracterului incomplet al urmăririi penale sau al aprecierii
eronate a probelor de către organul de urmărire penală.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 8
lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, atunci când judecătorul constată
că plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în
judecată este întemeiată, o admite, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa
atacată, procedând, după caz, astfel:
In cazul prevăzut la lit. b), trimite cauza
procurorului, în vederea începerii urmăririi penale sau redeschiderii urmăririi
penale, în ipoteza unei urmăriri penale inexistente sau incomplete.
Spre deosebire de această situaţie, în cazul prevăzut
la lit. c) a aceluiaşi articol, dacă se constată că probele existente la dosar
sunt suficiente, judecătorul va reţine cauza spre judecare.
Prin urmare, în acest ultim caz faza urmăririi penale
este realizată complet, însă a avut loc o apreciere eronată a probelor, ceea ce
duce la concluzia că sfera de aplicare a dispoziţiilor menţionate cuprinde
numai soluţiile de scoatere de sub urmărire penală şi de încetare a urmăririi
penale.
Aşadar, numai în această ipoteză, când constată că
urmărirea penală nu s-a efectuat sau că este incompletă, judecătorul admite
plângerea şi procedează conform art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul
de procedură penală.
Ca atare, în cazul plângerii formulate în baza art. 2781
din Codul de procedură penală de către persoana faţă de care s-a dispus
netrimiterea în judecată, atunci când se solicită schimbarea temeiului de drept
al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori prin dispoziţia cuprinsă
în rechizitoriu, dacă instrumentarea este completă, instanţa poate dispune
schimbarea acestui temei, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b)
din Codul de procedură penală.
Dar, în ipoteza reglementată în art. 2781
alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, trebuie reţinut că, în raport cu
conţinutul acestui text de lege, nu este posibilă constatarea suficienţei
probelor existente la dosar pentru reţinerea cauzei spre judecare, câtă vreme
nu s-a început urmărirea penală.
In această privinţă, încheierea de admitere a
plângerii, dată de judecător, constituie şi act de punere în mişcare a acţiunii
penale atunci când sesizarea instanţei se face prin plângerea persoanei
vătămate sau a oricărei alte persoane ale cărei interese legitime au fost
lezate.
Cu toate că prin art. 2781 alin. 9 din Codul
de procedură penală se precizează, fără să se facă distincţie, că, „în cazul
prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie
plângerea persoanei la care se referă alin. 1", trebuie să se aibă în
vedere totuşi că, în accepţiunea dispoziţiilor de ansamblu ce reglementează
instituţia sesizării instanţei, o atare plângere nu poate proveni decât de la
persoana vătămată nemijlocit prin fapta penală, pentru a i se atribui forţa
procesuală specifică unui act de sesizare a instanţei.
Un asemenea tratament juridic se impune şi pentru că,
în ipoteza plângerii formulate de însăşi persoana faţă de care s-a dispus
netrimiterea în judecată, ar fi de neconceput ca tocmai plângerea ei să se
constituie în act de sesizare a instanţei împotriva sa, cu încălcarea implicită
a principiului procesual non reformatio in pejus.
De aceea, în raport cu aceste limite în care poate fi
circumscris controlul judiciar în cadrul procedurii reglementate în art. 2781
alin. 8 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care persoana faţă de care
s-a dispus netrimiterea în judecată solicită schimbarea temeiului de drept al
acestei soluţii, dispusă prin rezoluţie sau ordonanţă ori prin dispoziţia
cuprinsă în rechizitoriu, dacă se apreciază că este întemeiată plângerea prin
care s-a invocat neefectuarea urmăririi penale sau caracterul ei incomplet,
judecătorul nu poate pronunţa decât soluţia prevăzută la alin. 8 lit. b) din
acelaşi articol.
Tot astfel, trebuie admis că, în ipoteza când
probatoriul este complet şi nu se impune trimiterea cauzei la procuror, în
vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul are de
asemenea posibilitatea să schimbe temeiul de drept al soluţiei dispuse de
procuror, tot în cadrul aplicării dispoziţiilor art. 2781 alin. 8
lit. b) din Codul de procedură penală.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a
se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul plângerii
formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală de către
persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, dacă acea persoană
solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau
ordonanţă ori al dispoziţiei cuprinse în rechizitoriu, în ipoteza unei
instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestui temei în
condiţiile reglementate în art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii,
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In cazul plângerii formulate în baza art. 2781
din Codul de procedură penală de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea
în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse
prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în
ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea
acestuia, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
p. Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei,
eliberată din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White