DECIZIE Nr. 44 din 8 iulie 1993
cu privire la constitutionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor
din 27 iunie 1990
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 190 din 10 august 1993
Grupul parlamentar liberal a sesizat, la 30 iunie 1993, Curtea
Constitutionala cu neconstitutionalitatea art. 2 din Regulamentul Adunarii
Deputatilor in conformitate cu care Biroul permanent al Camerei Deputatilor a
decis interzicerea trecerii deputatilor de la un grup parlamentar la altul.
Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala la 1 iulie 1993.
Prin aceasta sesizare Grupul parlamentar liberal solicita Curtii
Constitutionale sa constate ca art. 2 din Regulamentul Adunarii Deputatilor,
regulament inca in vigoare, este neconstitutional deoarece contravine
principiilor constitutionale care consacra libertatea de constiinta si dreptul
de asociere. Se considera, avandu-se in vedere dispozitiile art. 29 alin. (1) si
(2) si ale art. 37 alin. (1) din Constitutie, ca neconstitutionala obligatia
parlamentarilor de a se putea afilia exclusiv la grupul parlamentar al
partidului pe listele caruia au candidat in alegeri. De asemenea, se invoca
dispozitiile art. 66 alin. (1) si (2) din Constitutie care consacra mandatul
reprezentativ si care deci asigura libertatea de opinie si asociere a
parlamentarilor in cadrul structurii politice a Parlamentului. In fine, se
argumenteaza prin practica parlamentara creata in anii 1990-1992, care permite
asemenea transferari.
Grupul parlamentar liberal solicita declararea ca neconstitutionale atat a
art. 2 din regulament cat si a interpretarii date de Biroul permanent al
Camerei Deputatilor conform careia trecerea unui parlament dintr-un grup
parlamentar la altul nu poate avea loc. Sesizarea este insotita de o copie a
adresei presedintelui Camerei Deputatilor trimisa presedintelui Grupului
parlamentar liberal prin care i se face cunoscut faptul ca trecerea unui
deputat de la un grup parlamentar la altul este contrara prevederilor art. 2
din Regulamentul Deputatilor si nu poate avea loc.
Curtea Constitutionala constata ca, potrivit art. 144 lit. a) din
Constitutie si art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 este competenta sa
solutioneze o asemenea sesizare. De asemenea, Curtea Constitutionala constata
ca sesizarea s-a facut cu respectarea dispozitiilor constitutionale (art. 144
lit. b) si legale (art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992).
La dosarul cauzei exista, de asemenea, o nota a Camerei Deputatilor asupra
sesizarii Curtii Constitutionale, precum si Adresa nr. 293 din 6 iulie 1993 a
presedintelui Camerei Deputatilor prin care acesta comunica faptul ca in
sedinta din 6 iulie 1993 Biroul permanent al Camerei Deputatilor a examinat sesizarea
formulata de Grupul parlamentar liberal privind neconstitutionalitatea art. 2
din Regulamentul Adunarii Deputatilor si a decis cu 6 voturi pentru si 4
abtineri ca textul in discutie nu este in contradictie cu prevederile
Constitutiei la care se face referire in sesizare.
In nota Camerei Deputatilor se arata printre altele ca: trecerea de la un
grup parlamentar la altul nu reprezinta o simpla modificare de opinie politica,
ci o puternica distorsionare a configuratiei politice a Camerei Deputatilor
care vine in contradictie cu vointa corpului electoral; principiile
constitutionale care consacra libertatea de constiinta si dreptul de asociere
nu sunt aplicabile in speta, deoarece ele privesc cetatenii in general si nu pe
cei care au devenit parlamentari, a caror organizare se face potrivit
regulamentelor fiecarei Camere; trecerea de la un grup parlamentar la altul
reprezinta o alternativa contrara mandatului reprezentativ in virtutea caruia
parlamentarii se afla in serviciul poporului si deci o alternativa nepermisa de
Constitutie; precedentele create nu constituie un argument, atata vreme cat ele
au fost facute cu incalcarea regulamentului. Se conchide ca art. 2 din
Regulamentul Camerei Deputatilor este in deplina concordanta cu prevederile
art. 61 alin. (3) din Constitutie potrivit caruia deputatii si senatorii se pot
organiza in grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecarei Camere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea Grupului parlamentar liberal, adresa si nota Camerei
Deputatilor, celelalte acte existente la dosar, precum si concordanta intre
art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor si dispozitiile constitutionale in
materie, retine urmatoarele:
Ion Hristu, deputat independent a solicitat la 11 mai 1993 Camerei
Deputatilor sa ia act de decizia sa de a activa in cadrul Grupului parlamentar
liberal. La aceeasi data Grupul parlamentar liberal comunica presedintelui
Camerei Deputatilor ca a fost admisa cererea deputatului Ion Hristu de a activa
ca deputat independent in acest grup si solicita operarea modificarilor de
rigoare in documentele privind grupurile parlamentare.
Compartimentul tehnic legislativ al Camerei Deputatilor, prin Nota din 20
mai 1993, considera ca o asemenea trecere contravine art. 2 din Regulamentul
Camerei Deputatilor si ca deci deputatul Ion Hristu daca "doreste sa se
afilieze la un grup parlamentar, acest fapt este posibil, conform art. 2 alin.
1 din regulament, numai la Grupul parlamentar al Partidului Romania Mare",
pe listele caruia a candidat si a fost ales.
Biroul permanent al Camerei Deputatilor, la randul sau, a considerat ca o
asemenea trecere este contrara prevederilor art. 2 din Regulamentul Camerei
Deputatilor si nu poate avea loc.
Stabilirea concordantei dispozitiilor cuprinse in art. 2 al Regulamentului
Camerei Deputatilor cu dispozitiile constitutionale implica lamurirea mai
multor aspecte juridice si anume: identificarea dispozitiilor constitutionale
ce intereseaza aceasta concordanta si succesiunea in timp a dispozitiilor
constitutionale si a celor regulamentare; interpretarea dispozitiilor
constitutionale privind grupurile parlamentare; raportarea art. 2 din
Regulamentul Camerei Deputatilor la aceste dispozitii constitutionale.
Examinand aceste aspecte urmeaza a se observa ca pentru solutionarea
acestei cauze intra in discutie urmatoarele articole din Constitutie: art. 61
care stabileste autonomia regulamentara a fiecarei Camere si posibilitatea
organizarii grupurilor parlamentare; art. 66 privind mandatul reprezentativ;
art. 67 privind incetarea calitatii de deputat; art. 68 privind
incompatibilitatile; art. 102 alin. (1) care stabileste categoria de partide
reprezentate in Parlament.
Art. 61 din Constitutie prevede ca organizarea si functionarea fiecarei
Camere se stabilesc prin regulament propriu.
Practic acest text consacra ceea ce traditional este denumit autonomia
regulamentara a Parlamentului.
Trebuie insa sa se observe ca aceasta autonomie regulamentara are ca baza
juridica tocmai dispozitiile constitutionale.
De aceea, printr-o norma regulamentara, nu se poate deroga de la o norma
constitutionala. In mod firesc Constitutia cuprinde si norme de organizare si
functionare a Camerelor parlamentare. Asemenea norme au o forta juridica
suprema, ele pot fi detaliate prin normele regulamentare, dar nu incalcate.
Exista deci o categorie de norme constitutionale care privesc chiar organizarea
si functionarea Parlamentului, iar in acest sens am mentiona din Constitutia
Romaniei normele care privesc grupurile parlamentare, sesiunile si sedintele
parlamentare, intrebarile si interpelarile etc. Daca analizam aceasta problema
cu implicatiile sale, vom observa ca regulamentul azi in vigoare este
Regulamentul adoptat de Adunarea Deputatilor in iunie 1990, deci inaintea adoptarii
Constitutiei. In momentul in care acest regulament a fost adoptat nu
existau reguli constitutionale in materie, astfel incat, necesar si firesc,
acest regulament a incorporat toate regulile de organizare si functionare,
indiferent de valoarea lor constitutionala sau regulamentara.
Constitutia care a intrat in vigoare la 8 decembrie 1991 contine mai multe
reguli privind organizarea si functionarea Camerelor Parlamentului. Multe din
aceste reguli sunt reguli noi, iar altele sunt reguli perfectionate si
racordate la structurile create prin noua Constitutie. Deoarece Camera
Deputatilor utilizeaza in continuare Regulamentul Adunarii Deputatilor din anul
1990, astazi normele regulamentare sunt practic cuprinse in doua acte si anume
in Constitutie si regulament. Acolo unde Constitutia a introdus reguli noi sau
a modificat regulile vechi, indiscutabil normele constitutionale se aplica
direct la realitatile parlamentare, ca o consecinta fireasca a suprematiei
Constitutiei si a ierarhiei actelor normative dintr-un sistem de drept. Cu
privire la grupurile parlamentare dispozitiile constitutionale sunt putine, dar
foarte clare. Exista totusi temeiuri solide care impun Camerelor elaborarea
unor regulamente care sa valorifice in termeni exacti dispozitiile constitutionale.
Astfel, daca ne referim numai la articolul in discutie, va trebui sa se observe
ca, in timp ce art. 61 alin. (3) din Constitutie stabileste ca deputatii si
senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, art. 2 din Regulamentul
Camerei Deputatilor stabileste ca deputatii se constituie in grupuri
parlamentare. Intr-o interpretare juridica riguroasa este limpede ca textul
constitutional exprima clar, fara dubii, ca suntem in prezenta unei facultati,
a unei libertati de optiune. Este adevarat ca in practica noastra parlamentara
art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor nu a constituit o piedica in
exercitarea acestei libertati de catre deputati, dar intr-o viitoare
reglementare terminologia trebuie racordata la cea constitutionala.
Se observa deci ca in ce priveste posibilitatea organizarii grupurilor
parlamentare, art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, desi cu o
terminologie nuantata, este in concordanta cu art. 61 alin. (3) din
Constitutie. Art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor stabileste, de
asemenea, ca deputatii se constituie in grupuri parlamentare alcatuite din cel
putin 10 deputati "care au figurat in alegeri pe listele partidelor sau
formatiunilor politice respective". Tot art. 2 arata ca daca deputatii
alesi din partea unor partide sau formatiuni politice nu intrunesc numarul
necesar pentru a constitui un grup parlamentar se pot reuni, pentru a constitui
un asemenea grup, sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare constituite
potrivit regulii comune.
Este interesant de observat chiar aici ca art. 2 din Regulamentul Camerei
Deputatilor contine reguli privitoare doar la organizarea grupurilor
parlamentare nu si la modificarea structurilor initiale ale acestor grupuri,
iar sub acest aspect el nu contravine Constitutiei.
Art. 66 din Constitutie stabileste ca in exercitarea mandatului, deputatii
si senatorii sunt in serviciul poporului si ca orice mandat imperativ este nul.
Practic, acest articol valorifica fara limite mandatul reprezentativ. Acest
text constitutional trebuie sa constituie punctul de plecare in explicarea
raporturilor constitutionale dintre deputat si alegatorii sai, partidul politic
care l-a propulsat, Camera din care face parte. Interpretarea acestui articol
constitutional nu poate fi decat in sensul ca deputatul, din punct de vedere
juridic, nu mai are nici o raspundere juridica fata de alegatorii din
circumscriptia care l-a ales si nici fata de partidul pe lista caruia a
candidat. Raporturile sale cu alegatorii si partidul sunt raporturi morale,
politice, dar nu juridice. El nu mai este tinut sa indeplineasca vreo obligatie
fata de acestia, el este obligat numai poporului. In contextul constitutional
romanesc care valorifica fara limite mandatul reprezentativ, singura
posibilitate pe care o are partidul sau alegatorii nemultumiti de activitatea
unui deputat este sa nu-l realeaga. De aceea incetarea mandatului de deputat se
poate produce numai la data intrunirii legale a Camerelor nou-alese sau in caz
de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de
deces (potrivit art. 67 alin. (2) din Constitutie).
In consecinta, deputatul are facultatea constitutionala de a adera la un
grup parlamentar sau altul in functie de optiunile sale, de a se transfera de
la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent fata de toate
grupurile parlamentare. Nici o alta norma juridica, legala sau regulamentara nu
poate contraveni acestor dispozitii constitutionale. Intrucat Regulamentul
Camerei Deputatilor nu se ocupa si de aceasta transferare de la un grup
parlamentar la altul, suntem mai degraba in fata unui gol de reglementare (la
nivel de regulament) si nu in fata unui caz de neconstitutionalitate.
Desigur ca asupra modalitatilor, procedurilor si conditiilor in care aceste
modificari ale componentei grupurilor parlamentare vor putea avea loc, nu poate
decide decat Camera Deputatilor insasi, potrivit principiului autonomiei
regulamentare in virtutea caruia ea isi stabileste organizarea si desfasurarea
propriei activitati, respectandu-se, fireste, normele constitutionale care
si-ar gasi aplicatii in astfel de situatii.
Desigur, este o alta problema in cazul in care constituirea unui grup
parlamentar, ca urmare a acestor renuntari, afilieri si transferuri ar avea ca
efect reprezentarea in Parlament a unui partid politic care nu a reusit prin
alegeri sa-si trimita in Parlament nici un candidat. O asemenea situatie ar fi
evident contrara Constitutiei si mai ales acelor norme constitutionale care
vorbesc de partide reprezentate in Parlament (a se vedea art. 102 alin. (1)).
Dar in speta supusa atentiei Curtii Constitutionale nu este vorba despre un
asemenea lucru. Mai mult, la o examinare atenta a situatiei sesizate Curtii
Constitutionale, se poate observa ca nu suntem in prezenta unui caz de
neconstitutionalitate a unei dispozitii regulamentare, ci mai degraba in fata
unei interpretari restrictive date acestei dispozitii. Ca atare, intr-o
asemenea speta aportul Curtii Constitutionale consta mai mult in a asigura o
interpretare clara a dispozitiilor regulamentare in ideea de a sprijini
aplicarea lor corecta. In acest sens Curtea Constitutionala considera ca
interpretarile date in nota Camerei Deputatilor si depusa la dosar nu pot fi
retinute, ele nu valorifica exact nici dispozitiile constitutionale si nici
cele regulamentare.
Nu pot ramane in afara examinarii nici motivele invocate in sesizare
privind neconcordanta dintre art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor si
art. 29 alin. (1) si (2), art. 37 alin. (1) din Constitutie. Este in afara
oricarei indoieli ca normele juridice din actele inferioare Constitutiei
trebuie sa fie conforme dispozitiilor privind libertatea constiintei. Desigur,
oricine poate avea o conceptie a sa proprie, si-o poate modifica.
Reglementarile privind structurile parlamentare respecta aceasta libertate, dar
nu este mai putin adevarat ca cel care s-a incorporat intr-o asemenea structura
a acceptat sa se supuna regulilor constitutionale si legale. De aceea invocarea
acestui text are mai putina legatura cu art. 2 din Regulamentul Camerei
Deputatilor. Nici invocarea art. 37 (dreptul de asociere) din Constitutie nu
este relevanta, pentru simplul motiv ca nici Parlamentul, nici Camerele sale,
nici structurile interne nu sunt rezultatul dreptului de asociere, lor
fiindu-le aplicabile celelalte dispozitii constitutionale mentionate mai
inainte.
Avand in vedere considerentele expuse,
vazand si dispozitiile art. 61, 66, 67, 68, 102 alin. (1) si ale art. 144
lit. b) din Constitutie, precum si dispozitiile art. 3 alin. (2), ale art. 13
alin. (1) lit. A) a), art. 21 si 22 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
si functionarea Curtii Constitutionale,
Pentru motivele aratate,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca art. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor adoptat de
Adunarea Deputatilor prin Hotararea nr. 12 din 27 iunie 1990, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei nr. 87/28 iunie 1990, nu interzice trecerea unui
deputat de la un grup parlamentar la altul si deci nu contravine Constitutiei.
2. Prezenta decizie se comunica Grupului parlamentar liberal din Camera
Deputatilor, precum si Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc in data de 8 iulie 1993 si la ea au participat
Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos
Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu
si Victor-Dan Zlatescu, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu