Decizia Nr.439 din 08.07.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 973 alin. (4) din Codul civil, excepţie ridicată de Verginia Voinea în Dosarul nr. 14.317/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.2. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 455D/2014.3. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 30 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.317/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 973 alin. (4) din Codul civil.6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Verginia Voinea într-o cauză civilă având ca obiect partaj judiciar, în contradictoriu cu pârâta Viorica Mihăilă.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, reglementând dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor ca „drept cu titlu gratuit pentru un termen nedeterminat, intră în vădit, real şi inegal conflict cu dreptul de proprietate al celorlalţi moştenitori“ şi creează „o inegalitate de tratament juridic a diferitelor categorii de moştenitori,“ chiar dacă „orice coproprietar, potrivit art. 636 din noul Cod civil, are dreptul de a folosi întregul bun“. Consideră că dispoziţiile de lege criticate „sunt parţial neconstituţionale, anume acele prevederi referitoare la stingerea dreptului de abitaţie gratuit al soţului supravieţuitor abia la partaj“. Această măsură, susţine autoarea criticii, „prezintă inconveniente majore şi nu asigură respectarea dreptului de proprietate al celorlalţi moştenitori din moment ce presupune sesizarea instanţei de judecată pentru exercitarea unor drepturi deja recunoscute de lege“.8. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând Încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 973 alin. (4) din Codul civil (Legea nr. 287/2009), republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii legale, potrivit cărora: „Dreptul de abitaţie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor.“13. Textul constituţional invocat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este art. 44 privind dreptul de proprietate privată.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 973 alin. (4) din Codul civil (Legea nr. 287/2009), Curtea reţine că acestea reglementează pentru soţul supravieţuitor dreptul de abitaţie în casa în care a locuit cu defunctul până la data deschiderii succesiunii. Aşadar, în cazul decesului unuia dintre soţi, celălalt soţ dispune de un drept de abitaţie asupra locuinţei care a aparţinut soţului decedat, dacă aceasta face parte din moştenire, iar soţul supravieţuitor nu are o locuinţă proprie.15. Dreptul de abitaţie se stinge prin partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moştenirii. În caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor, acest drept încetează chiar înainte de ieşirea din indiviziune.16. Dreptul de abitaţie este un drept real, este gratuit, temporar, strict personal, inalienabil şi insesizabil (nu poate fi urmărit de creditorii titularului acestui drept).17. Ca şi în Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944, abrogată prin dispoziţiile art. 230 lit. j) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, noul Cod civil, în alin. (3) al art. 973, prevede că „Oricare dintre moştenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitaţie, dacă locuinţa nu este necesară în întregime soţului supravieţuitor, fie schimbarea obiectului abitaţiei, dacă pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă locuinţă corespunzătoare.“ Noţiunea de „locuinţă corespunzătoare“ este privită în contextul Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, urmând să se ţină seama de caracterul dinamic al acestei noţiuni.18. În aceste condiţii, critica de neconstituţionalitate formulată de autoarea excepţiei este neîntemeiată. Este evident că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate privată consacrat prin art. 44 din Constituţie, deoarece nu creează un real conflict cu dreptul de proprietate al celorlalţi moştenitori şi nicio inegalitate de tratament juridic a diferitelor categorii de moştenitori.19. În temeiul dreptului la moştenire, soţul supravieţuitor vine în concurs cu orice clasă chemată la moştenire şi are dreptul la o parte din moştenire a cărei întindere variază în funcţie de clasa de moştenitori legali cu care vine în concurs.20. Textul de lege atacat instituie o garanţie pentru protecţia soţului supravieţuitor, urmărind ca, pentru o perioadă de timp, acestuia să nu i se modifice condiţiile de viaţă, în sensul în care ar putea fi privat, în mod nejustificat, de locuinţa în care a stat împreună cu soţul decedat.21. Această reglementare, prin care ceilalţi moştenitori suferă, temporar, o îngrădire în exercitarea unei prerogative a dreptului de proprietate, anume folosinţa, permite legiuitorului să asigure protecţia şi un trai decent soţului supravieţuitor, fără a atinge însă substanţa dreptului.22. În legătură cu acest aspect care priveşte limitele stabilite în interes privat în prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (7), Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa constantă, concretizată prin Decizia nr. 121/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 aprilie 2004, a statuat că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv.23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 -3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Verginia Voinea în Dosarul nr. 14.317/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 973 alin. (4) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman