DECIZIE Nr. 439 din 26 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1
alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1263 din 28 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Federalcoop Constanta in Dosarul nr. 1.083/2004 al Tribunalului
Constanta - Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, reprezentantul
legal cu delegatie la dosar, constatandu-se lipsa partii Nicolae Chivu, fata de
care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, deoarece
prevederile legale criticate incalca principiul egalitatii in drepturi avand in
vedere ca, spre deosebire de cauzele in care judecatorul este sesizat prin
rechizitoriu, in situatia prevazuta de art. 278^1 din Codul de procedura penala
judecatorul trebuie sa se pronunte intr-un termen de 20 de zile, care este
insuficient pentru studierea dosarului si, pe cale de consecinta, pentru
pronuntarea unei solutii legale si temeinice.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece, potrivit procedurii
instituite de art. 278^1 din Codul de procedura penala, situatia persoanelor
implicate in aceste cauze nu este identica cu cea a inculpatilor trimisi in
judecata prin rechizitoriu. In primul caz judecatorul verifica legalitatea si
temeinicia solutiei de netrimitere in judecata insa nu se poate spune acelasi
lucru despre scopul pe care il urmareste instanta de judecata investita
printr-un act de inculpare.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.083/2004,
Tribunalul Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 si 12 din
Codul de procedura penala.
Exceptia a fost ridicata de Federalcoop Constanta in dosarul cu numarul de
mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva unei
sentinte penale pronuntata de Judecatoria Constanta, prin care s-a respins plangerea
formulata de aceeasi parte impotriva solutiei de neincepere a urmaririi penale
fata de numitul Chivu Nicolae, cercetat pentru savarsirea infractiunii
prevazute de art. 182 din Legea nr. 109/1996 privind organizarea si
functionarea cooperativei de consum si a cooperativei de credit.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 278^1 alin. 10 si 12 incalca principiul egalitatii
cetatenilor in fata legii, deoarece instanta este obligata sa se pronunte
asupra plangerii formulate in termen de 20 de zile. Acest termen este insa
foarte scurt si nu permite tuturor persoanelor cercetate sa beneficieze de
toate garantiile procesual penale la fel ca inculpatii trimisi in judecata prin
rechizitoriu. Se creeaza astfel o vadita inegalitate intre cele doua categorii
de persoane, cu atat mai mult cu cat se creeaza premisele unei solutii
netemeinice, deoarece instanta de judecata nu poate, inlauntrul celor 20 de
zile, sa examineze sub toate aspectele (asa cum o face in situatia in care este
sesizata prin rechizitoriu) un dosar care contine mai multe volume.
De asemenea, hotararea pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi
atacata numai cu recurs, in timp ce ceilalti faptuitori au la dispozitie si
calea de atac a apelului pentru solutiile pronuntate de instante de judecata
sesizate prin rechizitoriu.
Tribunalul Constanta - Sectia penala opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata, dar pentru alte considerente decat cele
invocate de autorul exceptiei.
Astfel, dispozitiile privind obligatia instantei de a rezolva in cel mult
20 de zile plangerile impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de
netrimitere in judecata sunt in contradictie cu prevederile art. 16 din
Constitutie, deoarece acest interval scurt de timp nu permite ca partile
implicate sa-si exercite dreptul la aparare sau sa fie citati, asa cum
procedeaza partile din cauzele care se judeca conform procedurii obisnuite.
Prin urmare, in interiorul acestui termen, partile care nu au suficiente
mijloace materiale la dispozitia imediata nu au posibilitatea sa apeleze la o
aparare calificata. Si procedura de citare este afectata de termenul de 20 de
zile, intrucat deseori partile domiciliaza in alte localitati, iar instanta nu
are la dispozitie decat termene foarte scurte pentru a amana cauza in situatia
neindeplinirii legale a procedurii de citare.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie,
legiuitorul este unica autoritate competenta de a reglementa procedura de
judecata, cu respectarea celorlalte norme constitutionale. Prin instituirea
unui termen privind solutionarea plangerilor la care se refera art. 278^1 alin.
12 din Codul de procedura penala, nu se creeaza o discriminare fata de
inculpatii trimisi in judecata prin rechizitoriu, avand in vedere ca aceste
doua institutii au o natura juridica diferita.
Astfel, plangerea reglementata de art. 278^1 din Codul de procedura penala
are ca scop declansarea unui control asupra rezolutiilor sau ordonantelor
procurorului de netrimitere in judecata, pe cand rechizitoriul declanseaza o
judecata in fond a cauzei penale care se desfasoara, de regula, in limitele stabilite
prin actul de inculpare si in conformitate cu prevederile titlului II din cod
referitoare la judecata.
Asadar, neexistand identitate intre cele doua institutii juridice,
reglementarea acestora in mod diferit este pe deplin justificata, in temeiul
art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece instituirea unui termen de solutionare a plangerilor
formulate impotriva solutiilor de netrimitere pronuntate de procuror se aplica
fara discriminari si privilegii tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie
juridica. De asemenea, prevederile legale criticate nu contin privilegii sau
discriminari in raport cu criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din
Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
278^1 alin. 10 si 12 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
"Plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor
procurorului de netrimitere in judecata [...]
Hotararea instantei pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi
atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana
fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire
penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror
interese legitime sunt vatamate. [...]
Instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de
zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut
plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin.
(1) potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin
dispozitiile legale criticate s-a prevazut posibilitatea atacarii rezolutiilor
sau ordonantelor de netrimitere in judecata dispuse de procuror, pe calea
sesizarii instantei de judecata careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta
sa judece cauza in prima instanta.
Fiind vorba de dispozitii de procedura judiciara, pe care legiuitorul are
competenta sa le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constitutie, exceptia ridicata in cauza nu ar putea fi admisa decat in cazul in
care aceste dispozitii ar contraveni normelor si principiilor consacrate prin
Legea fundamentala.
Sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile legale atacate ar
contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea in
drepturi este nefondata, deoarece nu implica un tratament juridic diferentiat
fata de persoane aflate in aceeasi situatie juridica.
In ce priveste alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedura penala,
stabilirea unei singure cai de atac impotriva hotararii pronuntate de instanta
potrivit alin. 8 lit. a) si b) din acelasi text de lege nu poate fi
caracterizata ca o discriminare in raport cu partile din alte categorii de
procese, tocmai pentru ca situatiile juridice sunt diferite, iar pe de alta
parte, Constitutia nu prevede obligativitatea reglementarii in toate cazurile a
doua cai de atac.
Termenul de 20 de zile stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura
penala pentru solutionarea plangerii impotriva rezolutiei sau a ordonantei de
netrimitere in judecata urmareste, in mod explicit, asigurarea celeritatii
procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natura sa incalce prevederile
constitutionale invocate. Tinand seama de natura cauzelor reglementate prin
dispozitiile legale atacate, in care nu se judeca infractiunea care a format
obiectul urmaririi penale, ci rezolutia sau ordonanta de netrimitere in
judecata emisa de procuror, nu se poate pune problema inegalitatii de tratament
in ce priveste exercitarea dreptului la aparare al partilor din procesele in
care instantele sunt investite cu judecarea unei fapte penale, in care
judecatorii sunt chemati sa stabileasca existenta infractiunii, vinovatia si
raspunderea juridica a persoanelor trimise in judecata. Situatiile juridice
nefiind identice, diferenta de tratament juridic se justifica. Partile
implicate in cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedura penala
au posibilitatea sa se apere, fara nici o discriminare, prin mijloacele si
limitele cerute de natura acestor cauze.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin.
10 si 12 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Federalcoop
Constanta in Dosarul nr. 1.083/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru