DECIZIE Nr.
438 din 15 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza intai din
Codul penal si art. 378 alin. 1 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 354 din 8 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din
Codul penal şi art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr. 209/44/2007 al Curţii de
Apel Galaţi - Secţia penală,
de Costică Pălimar în Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia
penală, de Dumitru Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală, de Aurel Buga şi Constantin Cristinel Dascălu în
Dosarul nr. 65/121/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi de Gheorghe
(Mihai) Gheorghiţă în Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galaţi -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 25D/2008, nr. 73D/2008, nr.
244D/2008, nr. 294D/2008 şi nr. 346D/2008 au conţinut identic, pune în
discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea dosarelor nr. 73D/2008, nr. 244D/2008, nr. 294D/2008 şi nr.
346D/2008 la Dosarul nr. 25D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală ca
neîntemeiată. In ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal, arată că aceasta este
întemeiată, deoarece prin aplicabilitatea ope legis a unei pedepse complementare, în speţă aceea a interzicerii
dreptului de a alege, se încalcă principiului proportionalitatii, cu consecinţa
imediată a lezării dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 12 decembrie 2007, 14 decembrie
2007, 21 ianuarie 2008, 8 februarie 2008 şi 18
decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 209/44/2007, nr. 5.750/121/2007, nr.
4.200/121/2006, nr. 65/121/2005 şi nr. 3.875/121/2006, Curtea de Apel Galaţi
- Secţia penală şi Tribunalul Galaţi - Secţia penală au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64
alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378 alin. 11 din Codul de procedură
penală (aceste din urmă dispoziţii fiind ridicate
doar prin Incheierea din 8 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
65/121/2005 de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală).
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Panaite Gologan, Costică Pălimar, Dumitru Gîrleanu, Aurel Buga, Constantin
Cristinel Dascălu şi Gheorghe (Mihai) Gheorghiţă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile din Codul penal încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece
interzicerea dreptului de a alege se transpune într-o
măsură disproporţionată faţă de situaţia care a determinat-o şi nu este
necesară într-o societate democratică, unde toţi cetăţenii cu drept de vot
trebuie să îşi exercite această posibilitate chiar dacă au fost condamnaţi.
De asemenea, dispoziţiile din Codul de procedură penală
contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi şi ale art. 21
alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un
proces echitabil, deoarece inculpatul care a fost condamnat la instanţa de fond
nu mai beneficiază de dreptul de a fi ascultat în faţa instanţei de apel. Or,
toţi inculpaţii trebuie să beneficieze în cursul procesului penal de acelaşi
tratament, legea neputând să îngrădească drepturile în mod discreţionar.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
deoarece la nivelul dreptului penal principiul proportionalitatii îşi găseşte
expresia specifică în principiul individualizării sancţiunilor, potrivit căruia
stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni trebuie să reflecte atât în mod abstract, cât şi concret gravitatea
atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin norma de drept penal. Ca atare,
în reglementarea actuală, în cadrul pedepsei accesorii, există, pe de o parte,
o individualizare automată, implicită [(art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c)],
stabilită prin voinţa legiuitorului, indiferent dacă fapta este săvârşită din
culpă sau cu intenţie, dacă pedeapsa principală este închisoarea de 15 zile sau
detenţia pe viaţă, dacă cel condamnat avea sau nu o profesie la momentul
săvârşirii faptei, făcând imposibilă individualizarea judiciară şi
încălcându-se principiul garantat de art. 72 din Codul penal. Prin urmare,
interzicerea ope legis, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa
principală şi fără un control din partea instanţei, a dreptului prevăzut de
art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal încalcă cerinţa
proportionalitatii restrângerii exerciţiului unor drepturi cu situaţia care a determinat-o.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea de
către legiuitor a unor criterii de individualizare a pedepsei are ca scop
tocmai adaptarea pedepsei la nevoile de apărare socială, în raport de asemenea
situaţii diferite: gravitatea concretă sau abstractă a infracţiunii,
periculozitatea infractorului etc. Evident, restrângerea unor drepturi ca
urmare a interzicerii exercitării lor o anumită perioadă de timp, strict
limitată prin hotărârea de condamnare, nu poate fi dispusă decât cu scopul de
ansamblu şi finalitatea specifică a fiecărei pedepse, determinată de mecanismul
ce realizează individualizarea acesteia.
De aceea, alegerea de către judecător a drepturilor ce
trebuie interzise, precum şi determinarea perioadei de timp în care să nu fie
exercitate, ca modalitate concretă de aplicare a pedepsei complementare,
constituie, alături de pedeapsa principală dispusă, mijlocul de realizare a
individualizării sancţiunii penale.
De asemenea, în ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală,
Avocatul Poporului arată că aceasta este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. a) teza
întâi din Codul penal, cu denumirea marginală Interzicerea
unor drepturi, şi art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Judecarea apelului, care au următorul conţinut:
- Art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal: „Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi constă în
interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în
autorităţile publice sau în funcţii elective publice;";
Art. 378 alin. 11
din Codul de procedură penală: „Cu ocazia judecării apelului, instanţa este
obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit
dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul
II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost
ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a
pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 64 din Codul penal au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi.
Astfel, prin Decizia nr. 184 din 14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 509 din 28 august 2001, Curtea Constituţională a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
64 pentru considerentele acolo arătate, care îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Distinct de acestea, Curtea mai constată că, dincolo de
posibilitatea oferită de Constituţia României prin art. 36 alin. (2) de a priva
de dreptul de vot persoanele condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă
şi prin art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, lasă statelor libertatea
unei asemenea reglementări restrictive. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a arătat că suspendarea temporară a exerciţiului
dreptului de vot pentru o persoană cu privire la care există indicii de
apartenenţă la o organizaţie mafiotă urmăreşte un scop legitim. De asemenea, în
Cauza Xc/Allemagne, 4 ianuarie 1960, o persoană a invocat faptul că, fiind în executarea unei pedepse cu
închisoarea, autorităţile statale au împiedicat-o să îşi exercite dreptul de
vot. Instanţa europeană a arătat că, în termenii art. 3 al Protocolului
adiţional la Convenţie, părţile se angajează să organizeze alegeri libere şi nu
rezultă din cuprinsul său că ele recunosc oricărei persoane dreptul la alegeri libere, altfel spus, dreptul de vot al unui
individ nu este garantat de art. 3, întrucât nu este un drept subiectiv
propriu. De asemenea, restricţiile referitoare la
o categorie limitată de persoane, anume cele condamnate, care sunt în
executarea pedepselor privative de libertate, nu aduc atingere liberei
exprimări a opiniei poporului privitoare la alegerea corpului legislativ în
sensul art. 3 din Protocolul adiţional.
In sfârşit, o parte dintre criticile autorilor
excepţiei privitoare la dispoziţiile din Codul penal vizează şi modalitatea de
aplicare, fapt ce nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci un aspect
asupra căruia decide instanţa de judecată învestită cu soluţionarea litigiului.
De altfel, eventualele probleme legate de aceste nemulţumiri au fost dezlegate
de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV
(74), când, admiţând recursul în interesul legii, a statuat că dispoziţiile
art. 71 din Codul penal referitoare la conţinutul şi modul de executare a
pedepsei accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza I-c) din Codul penal nu se va face automat,
prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de
criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul
penal.
2. In ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 378 alin. 11 din Codul de procedură penală este de
observat că textul instituie obligativitatea pentru instanţa învestită cu
judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în două situaţii, şi anume
atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci
când inculpatul a fost achitat de instanţa de fond. Prin urmare, textul nu
instituie, cum greşit susţine autorul excepţiei, imposibilitatea ascultării
inculpatului, deoarece, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedură
penală, instanţa verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului
existent, ci şi a oricăror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea
regăsindu-se şi declaraţia inculpatului. Dimpotrivă, prevederile legale
criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la dreptul
la un proces echitabil şi nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toţi
inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele două situaţii juridice
circumscrise de text beneficiază de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul
egalităţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o
parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima instanţă, pe de altă parte. In
plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul
limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de
principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate
aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel părţilor suficiente garanţii
procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit. a) teza întâi din Codul penal şi art. 378
alin. 11 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Panaite Gologan în Dosarul nr.
209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Costică Pălimar în
Dosarul nr. 5.750/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală, de Dumitru
Gîrleanu în Dosarul nr. 4.200/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
penală, de Aurel Buga şi Constantin Cristinel Dascălu în Dosarul nr. 65/121/2005
al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi de Gheorghe (Mihai) Gheorghiţă în
Dosarul nr. 3.875/121/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru