DECIZIE Nr.
438 din 30 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) si art. 185 din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 521 din 16 iunie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) şi ale art. 179
din Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „El - Sadai Exim" - S.R.L. din
comuna Lugaşu de Jos în Dosarul nr. 4.922/CA/2005 - P.I. al Curţii de Apel
Oradea -Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în realitate, excepţia vizează
prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) şi ale art. 185 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003, texte care nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate
ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.922/CA/2005 - P.I., Curtea de
Apel Oradea-Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 178 alin. (1) lit. a) şi ale art. 179 din Legea nr. 174/2004
pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „El - Sadai
Exim" - S.R.L. din comuna Lugaşu de Jos într-o cauză având ca obiect
contestaţia formulată de aceasta împotriva deciziei de impunere fiscală emise
în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003.
In motivarea excepţiei se
susţine că textele de lege criticate sunt în contradicţie cu art. 21 alin. (3)
din Constituţie, referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil.
Contradicţia constă în aceea că: art. 178 alin. (1) lit. a) dă dreptul
organului de contencios fiscal să dispună suspendarea judecării contestaţiei
administrative până la soluţionarea de către organele de urmărire penală a
sesizării cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fără însă să dispună
obligatoriu şi suspendarea executării titlului de creanţă; procedura
administrativă prevăzută de art. 179 este o procedură premergătoare procedurii
judiciare, care creează premisele abuzului şi imposibilităţii părţii vătămate
de a se judeca „prin contestaţie fiscală sau prin administrarea de probe în
instanţa de judecată", „dar permite, pe de altă parte, organului fiscal să procedeze - cu
efecte ireversibile - la executarea titlului de creanţă, în ciuda faptului că
procedura de contestaţie este suspendată".
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arată
că prevederile art. 178 alin. (1) lit. a) „sunt facultative, luarea măsurii
fiind lăsată la latitudinea organului administrativ fiscal, a cărui decizie
este supusă controlului judiciar, partea având dreptul la un proces
echitabil", iar măsurile dispuse în temeiul art. 179 din legea criticată
sunt supuse, de asemenea, controlului judiciar conform art. 188 alin. (2) din
Codul de procedură fiscală. Consideră că dreptul la un proces echitabil
garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie nu este încălcat, deoarece,
potrivit art. 6 din Legea nr. 554/2004, actele administrativ jurisdicţionale
pot fi atacate direct la instanţa de judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a art. 178 alin. (1) lit. a) şi a art. 179
din ordonanţa criticată, devenite art. 184 alin. (1) lit. a) şi art. 185, este
neîntemeiată, întrucât argumentele formulate nu sunt de natură să evidenţieze
vreo încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi, mai mult, în cauză „este
vorba despre stricta interpretare şi aplicare a legii". Se invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale existentă în materii similare.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In primul rând,
menţionează că, urmare a republicării Codului de procedură fiscală, art. 178
alin. (1) lit. a) a devenit art. 184 alin. (1) lit. a), iar art. 179 a devenit
art. 185. Cu privire la acestea, apreciază că instituirea procedurilor
prealabile administrative este, potrivit celor statuate prin Decizia Curţii
Constituţionale nr. 409/2004, specifică funcţiei administrative, iar actele de
soluţionare a contestaţiilor sau reclamaţiilor emise de organele fiscale sunt
acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată. Mai arată că, de
altfel, din modul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate,
rezultă că autorul ei este nemulţumit de „ceea ce lipseşte acestor texte de
lege", aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului
Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată de autorul ei, cât şi potrivit încheierii de sesizare, îl
constituie prevederile art. 178 alin. (1) lit. a) şi ale art. 179 din Legea nr.
174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală.
In legătură cu aceste texte de lege Curtea constată că,
urmare a republicării Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26
septembrie 2005, art. 178 alin. (1) lit. a) a devenit art. 184 alin. (1) lit.
a), iar art. 179 a devenit art. 185. Ambele texte şi-au păstrat redactarea
anterioară, astfel că, prin decizia sa, Curtea Constituţională se va pronunţa
în legătură cu constituţionalitatea art. 184 alin. (1) lit. a) şi art. 185 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, care prevăd:
- Art. 184 alin. (1) lit. a): „(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie
motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a
sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei
infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei
ce urmează să fie dată în procedură administrativă;";
- Art. 185: „(1) Introducerea contestaţiei pe cale administrativă de atac nu
suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de soluţionare a contestaţiei poate
suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluţionarea contestaţiei, la cererea
temeinic justificată a contestatorului.
(3) Dacă se suspendă executarea unei decizii
referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda şi executarea deciziei
de impunere ulterioare.
(4) Organele de
soluţionare pot dispune instituirea măsurilor asigurătorii de către organul
fiscal competent în condiţiile prezentului cod."
In opinia autorului, dispoziţiile de lege menţionate
încalcă art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Părţile au
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, în motivarea excepţiei se susţine că textele
de lege criticate, care dau dreptul organului de contencios fiscal să dispună
suspendarea judecării contestaţiei administrative, dar nu şi suspendarea
executării titlului de creanţă, şi care instituie o procedură administrativă
premergătoare procedurii judiciare, creează premisele abuzului şi imposibilităţii
părţii vătămate de a se judeca „prin contestaţie fiscală sau prin administrarea
de probe în instanţa de judecată" şi permit „organului fiscal să procedeze
- cu efecte ireversibile - la executarea titlului de creanţă, în ciuda faptului
că procedura de contestaţie este suspendată".
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil, invocate ca fiind încălcate, presupun dreptul
oricărei persoane de a se adresa unui tribunal pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor sale legitime. Or, Codul de procedură fiscală,
adoptat prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicat în anul 2005, asigură
realizarea acestui drept prin dispoziţiile art. 188 alin. (2), care prevăd: „Deciziile
emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească
de contencios administrativ competentă." De altfel, în cauză, Curtea
Constituţională a fost învestită cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate
care a fost ridicată în cadrul unui proces în contencios administrativ, având
ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere fiscală emisă de
Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în
temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003.
Curtea mai constată că, în legătură cu aspecte similare
de neconstituţionalitate formulate cu privire la art. 184 (fost art. 178 din
ordonanţă), s-a pronunţat prin Decizia nr. 478 din 9 noiembrie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, iar cu
privire la art. 185 (a cărui soluţie legislativă de principiu se regăsea în
prevederile art. 184 din ordonanţă, în redactarea din Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004), prin Decizia nr. 231 din 21
aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 442 din
25 mai 2005.
Jurisprudenţa menţionată îşi păstrează valabilitatea şi
în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice
schimbarea acesteia.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) şi ale art. 185 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „El - Sadai Exim" - S.R.L. din comuna Lugaşu de Jos
în Dosarul nr. 4.922/CA/2005 - P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu