Decizia Nr.437 din 04.07.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi ale art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 7.159/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 916D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 24 martie 2011. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.390 din 22 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.159/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi ale art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia a fost ridicată de Ioana Sfîrăială într-o cauză având ca obiect comunicarea unor informaţii de interes public. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece limitează accesul la anumite informaţii publice şi, prin aceasta, aduc atingere unor drepturi fundamentale precum dreptul la informaţie şi dreptul la un proces echitabil. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului la un proces echitabil şi a garanţiilor specifice acestuia. Astfel, se arată că garanţiile referitoare la un proces echitabil implică şi dreptul participanţilor la proces de a lua cunoştinţă de orice înscris sau observaţie prezentate instanţei şi de a le dezbate, aspect esenţial pentru încrederea justiţiabilului în actul de justiţie. De asemenea, susţine că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil îl reprezintă faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu şi să existe o egalitate a armelor între apărare şi acuzare. Or, în cauza de faţă, nu au existat un echilibru şi o egalitate a armelor, iar procedurile nu au fost respectate. 6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată şi invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 402 din 8 octombrie 2013 şi nr. 158 din 30 martie 2004. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 şi art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, având următorul cuprins: – Art. 5: „(1) Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public: a)actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice; b)structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice; c)numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice; d)coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de internet; e)sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil; f)programele şi strategiile proprii; g)lista cuprinzând documentele de interes public; h)lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii; i)modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate, cel puţin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(4) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:a)afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de internet proprie; b)consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.
(5) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să pună la dispoziţia persoanelor interesate contractele de privatizare încheiate după intrarea în vigoare a prezentei legi, prin consultarea la sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul contractelor de privatizare care se încadrează în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 12 alin. (1).";– Art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f): „Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11¹, următoarele informaţii: (...) d)informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e)informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare; f)informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;".11. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 131 privind rolul Ministerului Public. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 376 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007. De asemenea, prin mai multe decizii, Curtea Constituţională a soluţionat excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 544/2001, spre exemplu, Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, Decizia nr. 1.175 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2008, Decizia nr. 227 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010, Decizia nr. 323 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010, Decizia nr. 392 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011. 13. Totodată, Curtea observă că prevederile art. 5 din Legea nr. 544/2001 stabilesc categoriile de informaţii de interes public pe care fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să le comunice din oficiu, în timp ce dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din aceeaşi lege stabilesc expres informaţiile care nu sunt destinate publicităţii, fiind exceptate de la accesul liber al cetăţenilor. În această categorie se înscriu informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii, informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare, şi informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces. 14. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 31 din Constituţie, Curtea reţine că dreptul fundamental la informaţie, aşa cum este consacrat de norma constituţională evocată, implică dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit „la orice informaţie de interes public" şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice, potrivit competenţelor ce le revin, de a asigura informarea corectă „a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004). Aşadar, dreptul la informaţie consacrat de art. 31 din Constituţie se referă numai la informaţiile de interes public, sens în care legiuitorul, prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 a precizat că „prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultată din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei". Potrivit art. 2 lit. a) din lege, prin „autoritate sau instituţie publică" se înţelege „orice autoritate ori instituţie publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorităţi publice centrale sau locale şi la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic ori majoritar, precum şi orice operator sau operator regional, astfel cum aceştia sunt definiţi în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici". 15. De altfel, din întreg conţinutul legii rezultă că oricărei persoane i se asigură accesul liber şi neîngrădit la informaţiile de interes public pe care are dreptul să le solicite şi să le obţină de la autorităţile şi instituţiile publice. Informaţiile la care fac referire dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 nu au caracterul unor informaţii de interes public, ci sunt informaţii exceptate de la accesul liber al cetăţenilor. Legiuitorul este cel în drept să stabilească atât condiţiile, cât şi situaţiile în care se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor unele categorii de informaţii, exceptarea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 544/2001 fiind legitimată chiar de prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3), care stabilesc că „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională", precum şi ale art. 53, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.175 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2008). 16. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că acestea nu pot fi primite. Astfel, norma invocată din Constituţie vizează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit art. 6 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Astfel, Curtea observă că art. 22 din Legea nr. 544/2001 consacră posibilitatea persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, de a face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului. 17. Curtea reţine, de asemenea, că prevederile de lege criticate nu conţin norme contrare dreptului persoanei interesate de a se adresa unui instanţe independente şi imparţiale şi de a formula în cadrul procesului având ca obiect comunicarea unor informaţii de interes public, precum şi în calea de atac a recursului, toate apărările necesare pentru valorificarea pretenţiilor sale. 18. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că dreptul la un proces echitabil garantat constituţional şi convenţional nu este sub niciun aspect încălcat. 19. În fine, individualizarea informaţiilor exceptate, potrivit legii, de la accesul liber al cetăţenilor nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a legii de către autorităţile publice cărora le sunt solicitate informaţiile şi, eventual, de către instanţa de judecată. 20. Cât priveşte invocarea încălcării prin prevederile de lege criticate a dispoziţiilor art. 1 şi 131 din Constituţie, Curtea constată că, în legătură cu acestea, nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate. Or, având în vedere prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", simpla enunţare în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii din Constituţie nu este suficientă pentru realizarea controlului de constituţionalitate. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 7.159/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 5 şi ale art. 12 alin. (1) lit. d), e) şi f) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin