DECIZIE   Nr. 437 din 26 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1264 din 29 decembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin I. Caras in Dosarul nr. 436/2004 al Tribunalului Ialomita.
    La apelul nominal se prezinta personal autorul exceptiei, constatandu-se lipsa celorlalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autorul pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile legale criticate instituie un control judecatoresc formal, avand in vedere ca se realizeaza la nivelul judecatoriilor si nu la nivelul unor instante superioare sau eventual la nivelul unora de acelasi nivel, dar din alta raza de competenta teritoriala. Or, in opinia sa, acestor judecatori le este stirbita impartialitatea, intrucat sunt colegi cu procurorii care au pronuntat solutiile de netrimitere in judecata. In sensul celor aratate, depune note scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece intreaga institutie reglementata de art. 278 si art. 278^1 din Codul de procedura penala nu este altceva decat un rezultat al preocuparii legiuitorului de a da expresie liberului acces la justitie. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta teritoriala si procedura de judecata sunt aspecte procedurale pe care autoritatea legislativa are deplina libertate de a le reglementa.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 2 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 436/2004, Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278 si art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de Constantin I. Caras, recurent in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva sentintei penale nr. 74 din 24 februarie 2004, prin care s-a respins plangerea formulata de autorul exceptiei impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale dispuse de Parchetul de pe langa Judecatoria Fetesti fata de Caras I. Constantin, cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 290 alin. 1 si art. 291 din Codul penal, Radu Constantin, cercetat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 259 alin. 1 din Codul penal, si Neacsu Gheorghe, cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 260, art. 290 alin. 1 si art. 291 din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece controlul instituit este realizat la nivel local intre magistrati (judecatori sau procurori) situati pe aceeasi treapta ierarhica, situatie care, in opinia sa, lasa loc unor banuieli legitime de partialitate.
    Solicita, de asemenea, modificarea articolelor in cauza, astfel incat partea interesata sa aiba acces atat la calea de atac a apelului (nu numai a recursului), cat si la calea de atac a recursului, care sa fie judecat de magistrati de la nivelul curtilor de apel sau de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
    Tribunalul Ialomita opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, prin prevederile legale criticate, s-a instituit o procedura rapida, cu termene foarte scurte, atat pentru solutionarea plangerii de catre procurorul ierarhic superior, cat si pentru solutionarea acesteia de catre instanta de judecata.
    Instituirea unei proceduri privind competenta de solutionare in fata instantei de judecata a plangerilor formulate impotriva solutiilor de netrimitere pronuntate de procurori, precum si nominalizarea cailor de atac posibile nu reprezinta o incalcare a accesului liber la justitie sau a egalitatii in drepturi a cetatenilor. Este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea reguli procesuale, necesare unei bune administrari a justitiei.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece solutia de netrimitere in judecata data de procuror poate fi atacata, potrivit art. 278 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, pe cale ierarhica pana la nivelul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pe de alta parte, atacarea actelor si masurilor dispuse de procurori nu se circumscrie conceptului de acces la justitie, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 126 din Constitutie, justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala, Guvernul apreciaza ca este asigurat accesul liber la justitie prin posibilitatea exercitarii caii de atac a recursului. Potrivit art. 129 din Legea fundamentala, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii. In acest sens a invocat jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit careia s-a statuat ca accesul liber la justitie nu presupune in toate cazurile accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, legiuitorul putand institui reguli deosebite in considerarea unor situatii diferite.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textele legale criticate nu contin privilegii sau discriminari in raport cu criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din Constitutie. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste exercitarea cailor de atac impotriva actelor si masurilor dispuse de procuror, competenta si procedura de judecata, nu incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice atata timp cat se asigura egalitatea juridica in utilizarea acestora.
    Potrivit art. 126 si 129 din Constitutie, stabilirea competentei, precum si reglementarea utilizarii cailor de atac impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului. Prin urmare, accesul liber la justitie nu presupune, in toate cazurile, accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand Incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278 si art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    Art. 278.
    Plangerea contra actelor procurorului
    "Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
    In cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la instiintarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 si art. 249 alin. 2.
    Dispozitiile art. 275 - 277 se aplica in mod corespunzator."
    Art. 278^1 alin. 3 si 10.
    Plangerea in fata instantei impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata.
    "Dosarul va fi trimis de parchet instantei in termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. [...]
    Hotararea instantei pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) si (2) si ale art. 21 alin. (2) din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin dispozitiile legale criticate s-a prevazut posibilitatea atacarii rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata dispuse de procuror, atat pe cale ierarhica, prin plangere adresata procurorului superior ierarhic celui care a emis actul atacat, cat si pe calea sesizarii instantei de judecata careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
    Textele de lege criticate contin dispozitii de procedura judiciara pe care legiuitorul are competenta sa le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, fara ca prin aceasta sa fie incalcate normele si principiile consacrate prin Legea fundamentala.
    Sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca art. 278 si art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, este nefondata, deoarece in exercitarea cailor de atac prevazute de aceste dispozitii legale formulate impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata, ca de altfel impotriva oricaror altor masuri sau acte ale procurorului, legea nu face nici o discriminare. Dimpotriva, orice persoana care apreciaza ca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime poate face plangere la organul competent.
    De asemenea, faptul ca o persoana interesata se poate adresa instantei competente dupa solutionarea nefavorabila a plangerii sale de catre procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, fara sa mai fie necesar sa sesizeze organele superioare din ierarhia Ministerului Public, nu poate fi apreciat in nici un caz ca o impiedicare a accesului la justitie, dimpotriva, dispozitia legala atacata facand in mod evident o aplicare a acestui drept constitutional.
    In ceea ce priveste competenta instantei pe langa care isi desfasoara activitatea parchetul din care face parte procurorul care a emis actul atacat, precum si exceptarea de la calea apelului a hotararii ce urmeaza sa fie pronuntata de instanta in solutionarea plangerii, dispozitiile legale la care se refera autorul exceptiei sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei. Prin aceste dispozitii nu se restrange nici liberul acces la justitie al autorului exceptiei si nici vreun alt drept fundamental.
    Referitor la solicitarea autorului exceptiei de modificare a dispozitiilor legale criticate, Curtea constata ca, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278^1 alin. 3 si 10 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin I. Caras in Dosarul nr. 436/2004 al Tribunalului Ialomita.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru