DECIZIE   Nr. 435 din 26 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1213 din 17 decembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Ingrid Alina Tudora   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vasile Iordache in Dosarul nr. 14.035/2003 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 16, 21 si 129, si nici celor ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens, invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 105/2004.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 14.035/2003, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila. Exceptia a fost ridicata de Vasile Iordache intr-o cauza civila avand ca obiect divort si partaj.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 21 si 129, precum si celor ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, "prin art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, instanta de fond este obligata sa pronunte o incheiere irevocabila, limitand astfel accesul la o cale de atac, prin care se poate executa controlul judecatoresc exercitat de instanta superioara si astfel sa se indrepte o eroare savarsita de judecatorii primei instante".
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, instanta arata ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, intrucat incheierea prin care se solutioneaza cererea de acordare a asistentei juridice este o incheiere interlocutorie, iar instanta poate reveni asupra ei in situatia in care s-au schimbat imprejurarile avute in vedere la solutionarea sa.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, invocand jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, in deplin acord cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens, arata ca textul legal criticat trebuie privit in contextul intregii reglementari a asistentei judiciare gratuite, conceputa de legiuitor ca o modalitate de garantare a accesului la justitie, a exercitarii drepturilor procesuale ale partilor, si nicidecum ca un mijloc de ingradire a acestora. Astfel, arata ca procedura de judecata, in ansamblul sau, se intemeiaza pe dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, republicata, texte constitutionale care lasa la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii, precum si a cailor de atac. In acest context, considera ca "textul criticat nu reprezinta o incalcare a prevederilor constitutionale referitoare la realizarea drepturilor in justitie, ci, dimpotriva, reprezinta o expresie a aplicarii acestora (...), asigurand, in mod real, accesul liber la justitie". In ceea ce priveste infrangerea art. 16 din Constitutie, republicata, Guvernul apreciaza ca textul de lege criticat nu creeaza discriminari intre cetateni, intrucat normele acestuia "sunt aplicabile tuturor cauzelor de acest fel, precum si tuturor partilor din aceste cauze, in egala masura".
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale, apreciata ca fiind in concordanta cu practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului, arata ca dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, republicata, intrucat regimul juridic diferit este determinat de specificul domeniului reglementat. In ceea ce priveste contrarietatea textului legal dedus controlului fata de prevederile constitutionale ale art. 21 si art. 129, prin raportare la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta. In final, arata ca invocarea dispozitiilor art. 16 alin. (3) si (4) din Constitutie, republicata, nu are relevanta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, potrivit caruia "Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac".
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16, 21 si 129, care au urmatorul continut:
    - Art. 16: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
    (4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Autorul exceptiei invoca, de asemenea, incalcarea dispozitiilor referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, cuprinse in art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate sub aspectul incalcarii principiilor constitutionale ale egalitatii in drepturi si al accesului liber la justitie, precum si al infrangerii dispozitiilor art. 129 din Constitutie, republicata, referitoare la folosirea cailor de atac.
    Astfel, prin Decizia nr. 105 din 9 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 6 aprilie 2004, Curtea a respins, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, statuand ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 21 si 129.
    Cu acel prilej, Curtea Constitutionala a constatat ca textul de lege dedus controlului nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat nu face nici o diferentiere intre partile aflate in proces. Imprejurarea ca, in aceasta materie, s-a prevazut, prin derogare de la dreptul comun, ca incheierile prin care s-a respins cererea de asistenta judiciara sau s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu sunt supuse nici unei cai de atac, nu justifica o asemenea critica, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, Curtea a facut trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. De aceea instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 21 privind accesul liber la justitie, atat timp cat, potrivit celor prevazute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a reitera cererea de asistenta judiciara in fata aceleiasi instante, in masura in care au intervenit elemente noi de natura a impune si a justifica admiterea unei asemenea cereri.
    In sfarsit, pentru aceleasi argumente expuse mai sus, Curtea a constatat ca nu poate fi primita nici critica potrivit careia dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila ar aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 129, referitoare la folosirea cailor de atac. Sub acest aspect optiunea legiuitorului a fost impusa de exigenta solutionarii cu celeritate a procesului dedus judecatii.
    Intrucat in cauza de fata nu au intervenit elemente noi de natura sa reconsidere jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, atat solutia, cat si considerentele acestor decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
    In ceea ce priveste infrangerea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea constata ca art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila nu contine nici o prevedere prin care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a beneficia de o judecata echitabila, publica si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vasile Iordache in Dosarul nr. 14.035/2003 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Ingrid Alina Tudora