DECIZIE   Nr. 433 din 13 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 870 din 28 septembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Traian Rece in Dosarul nr. 1.244/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, aparatorul ales, domnul avocat Mircea Stanculescu, precum si consilierul juridic, doamna Oana Scrobota, pentru partea Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, constatandu-se lipsa celorlalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei arata ca un parlamentar nu poate fi trimis in judecata fara incuviintarea Camerei din care face parte. Prin urmare, nu se poate concepe ca un act, fie el si procedural, sa se poata aplica diferit unor persoane aflate in aceeasi situatie juridica - de fost sau actual parlamentar. De asemenea, notiunea de lege din art. 126 alin. (2) din Constitutie include si Legea fundamentala si de aceea nu se poate deroga printr-un act normativ de rang inferior, cum ar fi Codul de procedura penala, de la dispozitiile constitutionale referitoare la drepturile si libertatile fundamentale. In final, in considerarea motivarii existente la dosar, aparatorul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia.
    Reprezentantul partii Ministerul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece, considerand ca ipoteza art. 72 alin. (2) din Constitutie vizeaza calitatea de parlamentar din momentul desfasurarii procesului penal, art. 40 din Codul de procedura penala ilustreaza la nivel de lege organica ipoteza constitutionala. De asemenea, textul legal criticat se aplica tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.244/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de inculpatul Traian Rece in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 72 alin. (2), deoarece, de vreme ce Legea fundamentala stabileste in mod univoc ca Inalta Curte de Casatie si Justitie este competenta sa judece cauzele cu inculpati senatori ori deputati, nu se poate deroga prin lege de la aceasta reglementare in functie de pierderea calitatii. Deci, singurul moment in care conteaza calitatea de parlamentar, pentru stabilirea competentei, este cel al trimiterii in judecata, si competenta astfel determinata ar fi trebuit sa ramana valabila in tot cursul judecatii chiar daca inculpatul a pierdut acea calitate.
    Autorul exceptiei mai arata ca art. 40 din Codul de procedura penala incalca si prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2), deoarece inculpatul, printr-un simplu act de vointa, poate deroga de la norma fundamentala potrivit careia "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite numai prin lege". Or, in ipoteza in care inculpatul (senator, deputat, magistrat etc.) este trimis in judecata potrivit procedurii speciale referitoare la competenta ratione personae, iar mai apoi acesta demisioneaza din functia detinuta, ar trebui ca, potrivit textului legal criticat - daca nu este cazul situatiilor prevazute de art. 40 alin. 1 lit. a) si b) din Codul de procedura penala -, instanta sa constate ca, fata de lipsa calitatii astfel generata, nu mai este competenta si sa trimita dosarul instantei competente, potrivit celorlalte reguli privitoare la materie. Prin urmare, s-ar ajunge la situatia nelegala si neconstitutionala ca, in cursul judecatii, competenta de solutionare a cauzei sa nu fie stabilita de lege, ci sa fie lasata la latitudinea inculpatului. Tot acelasi rezultat s-ar produce si in cazul in care, in cursul judecatii, inculpatul ar fi destituit din functia respectiva, pentru ca, in aceasta situatie, competenta de judecata ar fi stabilita de autoritatea care a luat masura respectiva.
    De asemenea, dispozitiile legale criticate aduc atingere si prevederilor art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat se poate ajunge la situatia in care doua persoane care au fost trimise in judecata la aceeasi data sa fie judecate, din motive independente, de instante diferite. Astfel, in ipoteza in care, spre finele mandatului, doi parlamentari au fost trimisi in judecata dar, din motive obiective, fata de unul dintre acestia s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca, ar urma ca acesta din urma sa fie in continuare judecat de instanta potrivit regulii speciale, iar celalalt de instanta competenta potrivit dreptului comun.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu numai ca nu contravin Constitutiei, dar au in vedere noua reglementare privind imunitatea parlamentara.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate vizeaza competenta ratione personae in cazul schimbarii calitatii inculpatului intervenite in timpul judecatii. Prin art. 72 din Constitutie au fost reglementate doua categorii de masuri de protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitarii mandatului, si din interpretarea acestui text rezulta ca prevederile care stabilesc competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a-i judeca pe parlamentari reprezinta o continuare a tezei ce reglementeaza activitatile procesuale pentru care deputatul sau senatorul beneficiaza de imunitate, precum si procedura ridicarii acesteia. Rezulta ca ar fi lipsit de ratiune sa se admita ca legiuitorul constituant a urmarit asigurarea unei judecati impartiale numai pentru cei ce se afla in curs de judecata in perioada exercitarii mandatului, in temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior.
    Nu se poate sustine ca dispozitiile legale criticate aduc atingere principiului egalitatii in drepturi, intrucat, in realitate, ceea ce se protejeaza prin art. 72 din Constitutie nu este persoana fizica, ci mandatul pe care aceasta persoana il detine.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece imunitatea parlamentara reprezinta un mijloc de protectie a parlamentarului impotriva pericolului de a fi supus represiunii penale ori contraventionale in mod abuziv sau sicanator, ca urmare a atitudinii sale politice, asigurandu-i independenta, sub aspect juridic, in exercitarea mandatului incredintat de corpul electoral. Ca urmare, imunitatea parlamentara este o garantie constitutionala a mandatului reprezentativ, deci a optiunii electoratului prin votul caruia acest mandat a fost incredintat. De asemenea, faptul ca dobandirea calitatii de senator sau deputat dupa savarsirea infractiunii determina, potrivit art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, schimbarea competentei reprezinta o concretizare a dispozitiilor constitutionale referitoare la imunitatea parlamentara.
    In plus, prevederile legale criticate referitoare la competenta instantei de judecata in caz de schimbare a calitatii inculpatului sunt norme procedurale si reprezinta optiuni ale legiuitorului, conforme cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite numai prin lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 40 din Codul de procedura penala, cu urmatorul continut:
    "Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate, in cazurile cand:
    a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
    b) s-a dat o hotarare in prima instanta.
    Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct. 1."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 72 alin. (2) privind competenta de judecata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru infractiunile savarsite de parlamentari, ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi si ale art. 126 alin. (2) privind competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite prin lege. Acest text constitutional consacra principiul libertatii legiuitorului de a reglementa in domeniile mentionate, cu conditia existenta in art. 1 alin. (5) din Constitutie de a respecta toate celelalte norme si principii prevazute in Legea fundamentala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale atacate - in virtutea carora competenta materiala stabilita in considerarea calitatii inculpatului inceteaza in cazul in care, dupa savarsirea infractiunii, acesta nu mai are acea calitate, iar fapta nu are legatura cu atributiile sale de serviciu, ori s-a pronuntat o hotarare in prima instanta - contravin, in ceea ce ii priveste pe deputati si senatori, dispozitiilor art. 72 alin. (2) din Constitutie, in conformitate cu care competenta de judecata a acestora pentru fapte penale apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    Aceasta sustinere nu poate fi primita, dat fiind ca prevederile art. 72 alin. (2) din Constitutie se refera in mod exclusiv la inculpatii care, in cursul judecatii, au calitatea de senatori si deputati, indiferent de data la care au comis faptele penale pentru care sunt judecati si de natura acestor fapte, iar nu si la inculpatii care au pierdut aceasta calitate.
    De asemenea, prevederile art. 40 din Codul de procedura penala nu instituie nici un fel de discriminari intre persoanele care au calitatea de parlamentar, ele aplicandu-se in mod egal tuturor invinuitilor ori inculpatilor aflati in aceeasi situatie juridica, astfel ca nu poate fi primita sustinerea potrivit careia ar fi incalcate dispozitiile art. 16 din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Traian Rece in Dosarul nr. 1.244/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 septembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru