DECIZIE Nr. 43
din 13 octombrie 2008
referitor la competenta
instantei penale, învestita cu judecarea infractiunilor prevazute de art. 84
din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile
ulterioare, de a solutiona actiunea civila alaturata celei penale
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 372 din 3 iunie 2009
Dosar nr. 28/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii
Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina
recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la competenta instantei
penale, învestita cu judecarea infractiunilor prevazute de art. 84 din Legea
nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, de a
solutiona actiunea civila alaturata celei penale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu,
procuror şef al Secţiei judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili
că, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra
cecului, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea civilă nu poate
fi alăturată celei penale.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar privind competenţa instanţei penale, învestită cu
judecarea infracţiunilor reglementate de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu
modificările şi completările ulterioare, de a soluţiona acţiunea civilă
alăturată celei penale.
Astfel, unele instanţe au considerat că în acest caz
acţiunea civilă poate fi alăturată celei penale, pe motiv că sunt întrunite
elementele răspunderii delictuale, soluţionând latura civilă în cauzele având
ca obiect infracţiunile reglementate de Legea nr. 59/1934, cu modificările şi
completările ulterioare, în temeiul art. 14, raportat la art. 346 din Codul de
procedură penală cu referire la art. 998 şi următoarele din Codul civil.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
acţiunea civilă nu este admisibilă în faţa instanţei penale întrucât, pe de o
parte, infracţiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu
modificările şi completările ulterioare, sunt infracţiuni de pericol şi ca
atare nu sunt susceptibile să producă un prejudiciu material, iar pe de altă
parte, cecul refuzat la plată constituie titlu executoriu, încât în cazul
admiterii acţiunii civile s-ar ajunge în situaţia ca partea să obţină două
titluri pentru aceeaşi creanţă.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 84 din
Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează
aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, transmiterea cecului,
prescripţia şi infracţiunile care au legătură cu folosirea cecului.
Elementele esenţiale reglementate constau în: denumirea
de cec trecută în însuşi textul titlului; ordinul necondiţionat de a plăti o
anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei şi
a locului emiterii; numele şi prenumele, firma şi semnătura celui care se
obligă.
In esenţă, astfel de infracţiuni constau în: emiterea
cecului fără autorizarea trasului; emiterea cecului fără a avea la tras
disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia
îi lipseşte un element esenţial sau care este emis chiar în favoarea
trăgătorului.
Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal,
prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau a
completării lor în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.
Infracţiunile reglementate în Legea nr. 59/1934, cu
modificările şi completările ulterioare, denumite în doctrină ca formale, sunt
periculoase pentru circuitul civil lato sensu. Existenţa lor nu necesită
producerea unor consecinţe patrimoniale, deoarece protejează numai relaţiile
sociale referitoare la operaţiunile cu cecuri în vederea asigurării
credibilităţii acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relaţiile
comerciale.
In cazul săvârşirii unor astfel de fapte, subiectul
pasiv este instituţia bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin
acţiunea de emitere a cecului fără respectarea condiţiilor legale, iar nu
beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Ca urmare, infracţiunile prevăzute în art. 84 din Legea
nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, sunt infracţiuni de
pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea
corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.
De altfel, instanţa supremă a statuat anterior în
această materie, prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968, că infracţiunile de pericol
nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele şi, ca atare, în cazul unor
asemenea infracţiuni instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale nu este
competentă să soluţioneze şi acţiunea civilă alăturată celei penale.
Mai este de observat că, în cazul infracţiunilor
reglementate de dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi
completările ulterioare, situaţia-premisă este dată de existenţa unui raport
juridic de natură contractuală în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă
o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitori prin contractele
comerciale încheiate.
De aceea, în cazul săvârşirii unor astfel de fapte,
prejudiciul cauzat creditorului-parte vătămată este determinat de neexecutarea
obligaţiei asumate de către debitorul-inculpat prin contractul comercial
încheiat, iar nu de emiterea ulterioară a cecului cu încălcarea legii penale.
Este firesc, deci, ca în asemenea cauze, pentru
acoperirea prejudiciului suferit, creditorii să aibă la dispoziţie numai
acţiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu şi acţiunea civilă
întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.
De altfel, o asemenea soluţie se impune şi pentru că,
în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, cu
modificările şi completările ulterioare, cecul are valoare de titlu executoriu.
Or, faţă de aceste dispoziţii legale, chiar şi în cazul
în care cecul a fost emis cu nerespectarea condiţiilor cerute de lege, el
constituind titlu executoriu, nu mai este necesară o hotărâre judecătorească
pentru ca partea vătămată creditoare să îşi poată acoperi prejudiciul, acesta
putând fi recuperat prin însăşi punerea în executare silită a cecului după o
prealabilă învestire cu formulă executorie.
In aceste condiţii, alăturarea acţiunii civile celei
penale ar duce, prin soluţionarea (în ipoteza admiterii), la crearea a două
titluri executorii (hotărârea penală care soluţionează acţiunea civilă şi cecul
însuşi), ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, obţinerea unui titlu executoriu pe calea
acţiunii civile alăturate celei penale nici nu şi-ar justifica utilitatea cât
timp hotărârea ce s-ar pronunţa în această privinţă nu ar putea cuprinde decât
ceea ce deja este menţionat în cecul perfect valabil şi executoriu.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a
se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că instanţa penală
învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr.
59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea
civilă alăturată celei penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilă a
acţiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor
prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi
completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii
penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prov. univ. dr. NICOLAE POPA
p. Prim-magistrat-asistent
Victoria Maftei,
eliberată din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White