Decizia Nr.428 din 21.06.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 4, 6-10, 12, 14 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea „Genel Internaţional" - S.R.L. din Rebrea, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 1.435/85/2016*/a3 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.670D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea civilă nr. 938 din 13 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.435/85/2016*/a3 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 4-10, 12, 14 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea „Genel Internaţional" - S.R.L. din Rebrea, judeţul Bistriţa-Năsăud, cu ocazia soluţionării cererii de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia consideră, în esenţă, că actul normativ criticat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, care impun existenţa unei situaţii extraordinare pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă, ceea ce, în opinia sa, nu există în cazul de faţă. Apreciază, totodată, că, deşi prin art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală se stipulează că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, totuşi, prin conţinutul său normativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 afectează însuşi dreptul fundamental la apărare, prin limitarea accesului la un apărător din oficiu pentru părţile care sunt persoane juridice, împrejurare contrară art. 24 alin. (2) din Constituţie. 6. În acest context apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 instituie o măsură discriminatorie şi injustă faţă de persoanele juridice aflate în imposibilitatea de a plăti un apărător, întrucât, deşi art. 24 alin. (2) din Constituţie prevede că „În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu", acest drept fundamental este îngrădit/viciat prin prevederile criticate pentru persoana juridică, parte într-un proces, care se află în imposibilitatea de plăti un apărător datorită popririi conturilor de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cum este cazul speţei de faţă. Arată, astfel, că deşi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 precizează că ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, articolele criticate din actul normativ menţionat restricţionează, în mod neconstituţional, acest drept fundamental la asistenţă judiciară numai pentru persoanele fizice, excluzându-le pe cele juridice, cu încălcarea art. 21 şi art. 24 alin. (2) din Constituţie.7. În fine, raportat la jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional, susţine că „interpretările greşite ale Curţii Constituţionale contravin dispoziţiilor art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin Protocoalele nr. 3, 5 şi 8 şi completată prin Protocolul nr. 2, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950."8. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 1, 2, 4, 6-10, 12, 14 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 şi art. 115 din Constituţie.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Raportat la susţinerile autoarei excepţiei privind încălcarea art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale arată că, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii europene, Convenţia nu obligă statele să acorde ajutor judiciar în toate cauzele civile. Există, astfel, o distincţie clară între conţinutul art. 6 pct. 3, care garantează dreptul la ajutor judiciar gratuit în anumite condiţii în procedurile penale, şi cel al art. 6 pct. 1, care nu face nicio referire la ajutorul judiciar (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 26 februarie 2002, paragraful 30, pronunţată în Cauza Essaadi contra Franţei).11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, 2, 4, 6-10, 12, 14 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare.14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 115 referitoare la delegarea legislativă.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, şi anume a imposibilităţii unei persoane juridice de a beneficia de acordarea ajutorului public judiciar, reglementat de actul normativ mai sus menţionat, critici formulate de aceeaşi autoare ca şi în prezenta cauză, respectiv Societatea „Genel Internaţional" - S.R.L. 16. Relevantă, în acest sens, este Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014, prin care, raportat la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate, Curtea a reţinut că reglementarea criticată îndeplineşte exigenţele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, fiind, de asemenea, în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. 17. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în materie civilă este un sprijin acordat de stat pentru persoanele fizice care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor române sau al altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române ca un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiţie. Prin urmare, legiuitorul şi-a propus să reglementeze instituţia ajutorului public judiciar în materie civilă ca o formă de asistenţă acordată de stat în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil şi garantării accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii. Prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. 18. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat, de exemplu, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.19. De asemenea, prin Decizia nr. 221 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 iulie 2013, Curtea a reţinut că, în nicio situaţie, o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului public judiciar. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a arătat că prevederile legale supuse controlului, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea legiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea, în dreptul intern, a prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 26 din 31 ianuarie 2003, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Aşa fiind, Curtea a constatat că reglementările criticate nu conţin norme de natură să îngrădească accesul liber la justiţie şi să afecteze echitabilitatea procesului, fiind conforme scopului stabilit de Directiva 2003/8/CE şi fiind, totodată, în deplină concordanţă cu normele constituţionale sau convenţionale invocate. Totodată, chiar dacă au calitatea de părţi în cadrul unui litigiu, persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub aspectul situaţiei juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din Constituţie, stabilind criteriile de discriminare, printre care şi cel de avere, se referă la cetăţenii României, deci la categoria persoanelor fizice, şi nu juridice. De aceea, raţiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului la justiţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.20. Curtea arată, totodată, că, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 749 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2015, sau Decizia nr. 671 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 10 februarie 2017, numai persoanele fizice pot beneficia de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acest act normativ vizând exclusiv persoanele fizice, nu şi persoanele juridice. Aceste consideraţii sunt în concordanţă şi cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a subliniat că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu obligă la acordarea de ajutor judiciar în toate contestaţiile în materie civilă (Hotărârea din 26 februarie 2002, pronunţată în Cauza Essaadi împotriva Franţei, paragraful 30). Însă, în temeiul art. 42 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în cazul persoanelor juridice instanţa poate acorda, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, iar în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice. Aşa fiind, persoanele juridice nu pot beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, precum persoanele fizice, ci de alte facilităţi legale, ce constau în reducerea cuantumului taxei de timbru, eşalonarea sau amânarea plăţii acesteia. Această măsură legislativă reprezintă, însă, opţiunea legiuitorului, fiind conformă cu dispoziţiile Legii fundamentale.21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Genel Internaţional" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.435/85/2016*/a3 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 1, 2, 4, 6-10, 12, 14 şi 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora