DECIZIE Nr. 425 din 13 noiembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea
sistemului de asigurari sociale de sanatate
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 908 din 19 decembrie 2003
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate,
exceptie ridicata de Colegiul Medicilor din Romania in Dosarul nr. 675/2003 al
Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
La apelul nominal raspunde consilier juridic Elena Daniela Dicianu pentru
autorul exceptiei si consilier juridic Oana Mocanu pentru Casa Nationala de
Asigurari de Sanatate. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a
fost formulata, apreciindu-se ca la data adoptarii Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 150/2002 nu exista o situatie exceptionala pentru emiterea unui
act normativ general privind organizarea si functionarea sistemului de
asigurari sociale de sanatate. Guvernul trebuia sa faca proba cazului
exceptional prin raportare la situatia reala.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate, si anume
nerespectarea conditiilor de forma a ordonantelor, se arata ca ordonanta de
urgenta criticata este semnata de patru secretari de stat, care nu au calitatea
de ministri, astfel cum prevede Legea fundamentala.
Reprezentantul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate considera ca
solutionarea dosarului pe fond nu depinde de prevederile intregii ordonante de
urgenta, ci doar de art. 10 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002,
solicitandu-se respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, referitor la
dispozitiile neincidente in cauza.
Cu privire la motivele de neconstitutionalitate invocate in sustinerea
exceptiei, se apreciaza ca acestea sunt nefondate, urmand ca exceptia sa fie
respinsa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca nefondata. Se sustine ca motivele de neconstitutionalitate invocate in cauza
sunt neintemeiate. In acest sens, se face referire la jurisprudenta Curtii
Constitutionale cu privire la adoptarea ordonantelor de urgenta. In legatura cu
invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 2, 58, 101, 103, 105, 106 si
107, in sustinerea exceptiei se apreciaza ca acestea nu sunt incidente in
cauza.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 675/2003,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de
asigurari sociale de sanatate, exceptie ridicata de Colegiul Medicilor din
Romania.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine, in esenta, ca Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 eludeaza competenta legislativa a Parlamentului
"prin exercitarea abuziva si contrar conditiilor constitutionale a
exercitarii prerogativelor delegarii legislative de catre Guvernul
Romaniei" si "nu indeplineste conditiile constitutionale de forma
prevazute pentru emiterea ordonantelor".
Se considera ca prin adoptarea ordonantei de urgenta au fost incalcate
dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), care consacra "statul
de drept", ale art. 2 alin. (1), care stabilesc ca "suveranitatea
nationala apartine poporului roman care o exercita prin organele sale
reprezentative si prin referendum", ale art. 51, care consacra suprematia
Constitutiei si obligativitatea respectarii sale, ale art. 58 alin. (1),
conform carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului
roman si unica autoritate legiuitoare a tarii", ale art. 107 alin. (3),
care stabilesc ca "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de
abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta", precum si
ale art. 114 alin. (4), potrivit carora, "In cazuri exceptionale, Guvernul
poate adopta ordonante de urgenta".
In legatura cu incalcarea conditiilor de forma prevazute de Constitutie
pentru emiterea ordonantelor, se invoca, pe langa art. 1 alin. (3), si art. 51
din Constitutie, si incalcarea dispozitiilor art. 101 alin. (3), care prevad ca
"Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri
stabiliti prin lege organica", ale art. 103 alin. (2), potrivit carora
"Guvernul in intregul sau si fiecare membru in parte isi exercita
mandatul, incepand de la data depunerii juramantului", ale art. 107 alin.
(4), conform carora "Hotararile si ordonantele adoptate de Guvern se
semneaza de primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia
punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau a ordonantei. Hotararile care au
caracter militar se comunica numai institutiilor interesate". Se invoca,
de asemenea, incalcarea dispozitiilor art. 105, care prevad ca "Functia de
membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii
drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si
in alte cazuri prevazute de lege", ca si ale dispozitiilor art. 106 alin.
(2) si (3), potrivit carora "(2) Daca primul-ministru se afla intr-una din
situatiile prevazute de articolul 105 sau este in imposibilitate de a-si
exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile
primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada
imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca primul-ministru isi
reia activitatea in Guvern.
(3) Prevederile alineatului (2) se aplica in mod corespunzator si celorlalti
membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel
mult 45 de zile."
Conform sustinerii autorului exceptiei, emiterea ordonantei de urgenta
criticate nu se justifica prin existenta unui caz exceptional, iar pe de alta
parte, acest act normativ nu a fost contrasemnat de ministrii care aveau
misiunea sa-l duca la indeplinire, ci de 4 secretari de stat, in locul
acestora. Astfel, principiul fundamental care se aplica este: delegata potestas
non delegatur.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ considera ca
"Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 este neconstitutionala in
raport cu prevederile art. 58 alin. (1) si ale art. 114 alin. (4) din
Constitutie, in masura in care Guvernul nu dovedeste caracterul exceptional al
imprejurarilor care au determinat emiterea ordonantei de urgenta".
Referitor la faptul ca unii dintre contrasemnatarii ordonantei de urgenta nu au
calitatea de ministri, ci sunt secretari de stat la ministerele respective,
Curtea de Apel Bucuresti retine ca aceasta nu atrage neconstitutionalitatea
actului normativ. In argumentarea instantei de judecata, "potrivit art. 72
alin. (3) lit. d) din Constitutie, organizarea Guvernului se stabileste prin
lege organica. Aceasta lege organica este Legea nr. 90/2001 privind organizarea
si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, care in art. 48 prevede
ca secretarii de stat exercita atributiile delegate de ministru. In temeiul
acestui text, ministrul poate delega catre secretarul de stat exercitarea unor
atributii, printre care si contrasemnarea unei ordonante de urgenta".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere se sustine ca "in nota de
fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, recurgerea la
procedura de legiferare prevazuta la art. 114 alin. (4) din Constitutie este
motivata prin <<necesitatea stringenta de a reglementa toate aspectele
care privesc sistemul asigurarilor sociale de sanatate>>, in primul rand
sub aspectul stabilirii clare a <<responsabilitatilor, atributiilor si
obligatiilor care revin partenerilor din sistemul sanitar>>, asigurarii
unei conduceri democratice a sistemului, precum si instituirii unor masuri care
sa conduca la gestionarea mai eficienta a Fondului de asigurari de
sanatate". Guvernul mai arata ca "reglementarea in regim de urgenta a
acestor masuri este absolut necesara, pe fondul manifestarii unor grave
disfunctionalitati in sistemul de asigurari sociale de sanatate, cu consecinte
nefaste asupra starii de sanatate a unui segment larg de populatie".
Astfel, Guvernul arata ca in cauza sunt intrunite "conditiile pentru
emiterea unei ordonante de urgenta", nefiind deci incalcate dispozitiile
art. 1 alin. (3), ale art. 2, 51 si ale art. 114 alin. (3) si (4) din
Constitutie.
Referitor la invocarea nerespectarii conditiilor de forma pentru emiterea
ordonantei de urgenta, Guvernul arata ca "atributiile ministrilor,
indiferent ca sunt de natura constitutionala sau legala, pot fi delegate in
cazul in care acestia se afla in imprejurari obiective, care genereaza o
imposibilitate temporara de exercitare a atributiilor". O altfel de
abordare a acestei situatii, considera Guvernul, "ar fi de natura sa conduca
la un adevarat blocaj decizional si chiar institutional, cu consecinte negative
asupra indeplinirii rolului Guvernului, stabilit prin Constitutie, de a asigura
realizarea politicii interne si externe a tarii". In opinia Guvernului,
"imposibilitatea temporara de exercitare a atributiilor, in care se
gaseste la un moment dat un ministru aflat, de exemplu, in misiune oficiala in
tara sau strainatate, nu poate constitui un caz de incetare a mandatului de
membru al Guvernului, dupa cum eronat sustine autorul exceptiei, nefiind
incidente in aceasta situatie dispozitiile art. 105 si art. 106 alin. (3) din
Constitutie".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale
procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150 din 31 octombrie 2002 privind
organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie
2002, cu modificarile ulterioare.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt invocate urmatoarele
texte prevazute de Constitutie, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003: art. 1 alin. (3) privind statul de
drept ca principiu de guvernare; art. 51 privind respectarea Constitutiei si a
legilor [devenit art. 1 alin. (5), dupa revizuirea si republicarea Constitutiei
Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din data de 31
octombrie 2003]; art. 2 alin. (1) privind suveranitatea; art. 58 alin. (1)
privind rolul Parlamentului [devenit art. 61 alin. (1)]; art. 101 alin. (3)
privind alcatuirea Guvernului [devenit art. 102 alin. (3)]; art. 103 alin. (2)
privind data inceperii mandatului Guvernului si a membrilor sai [devenit art.
104 alin. (2)]; art. 105 privind incetarea functiei de membru al Guvernului
[devenit art. 106]; art. 106 alin. (2) si (3) privind asigurarea interimatului
functiei de prim-ministru si al celei de ministru [devenit art. 107 alin. (3)
si (4)]; art. 107 alin. (3) privind ordonantele emise in temeiul unei legi
speciale de abilitare [devenit art. 108 alin. (3)]; art. 107 alin. (4) privind
semnarea si contrasemnarea actelor Guvernului [devenit art. 108 alin. (4)]; si
art. 114 alin. (4) privind conditiile in care sunt emise ordonantele de urgenta
[devenit art. 115 alin. (4), (5) si (6)].
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata.
Primul motiv al criticii de neconstitutionalitate a dispozitiilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 se bazeaza, in esenta, pe
sustinerea ca nu se justifica emiterea acesteia, intrucat nu exista un caz
exceptional, asa cum prevedea art. 114 alin. (4) din Constitutie.
Analizand aceasta sustinere in lumina textului constitutional in vigoare la
data adoptarii ordonantei de urgenta, invocat de autorul exceptiei, Curtea
retine ca, asa cum rezulta din punctul de vedere al Guvernului asupra
exceptiei, amplu argumentat si cu trimiteri la continutul Notei de fundamentare
care a insotit Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, dubla conditie a
existentei cazului exceptional si a urgentei apare ca fiind motivata de catre
Guvern, fiind indeplinite cerintele constitutionale prevazute de art. 114 alin.
(4) pentru adoptarea ordonantei de urgenta criticate. In esenta, Guvernul a
avut in vedere ca reglementarea era "absolut necesara pe fondul manifestarii
unor grave disfunctionalitati in sistemul de asigurari sociale de
sanatate", precum si pentru "gestionarea mai eficienta a Fondului de
asigurari de sanatate".
In legatura cu existenta "cazului exceptional" de care depinde
legitimitatea constitutionala a ordonantei de urgenta, jurisprudenta Curtii
Constitutionale a stabilit ca acesta se justifica "pe necesitatea si
urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale
exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei
grave atingeri aduse interesului public". (A se vedea in acest sens
Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, si Decizia nr. 83 din 19 mai 1998,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie
1998.)
Curtea observa totodata ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile
constitutionale ale art. 2, art. 58 alin. (1) [devenit art. 61 alin. (1)] si
ale art. 107 alin. (3) [devenit art. 108 alin. (3)], invocate in legatura cu
afirmatia ca nu au fost respectate conditiile constitutionale ale emiterii
ordonantelor de urgenta ale Guvernului, textele respective neavand legatura cu
reglementarea constitutionala a delegarii legislative prin posibilitatea
acordata Guvernului de a emite ordonante de urgenta.
Curtea nu poate retine nici motivul de neconstitutionalitate intemeiat pe
faptul ca ordonanta de urgenta a fost contrasemnata, in cazul a patru
ministere, avand obligatia punerii ei in executare, nu de ministri, ci de
secretari de stat. Conform dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. d) [devenit
art. 73 alin. (3) lit. e)] si art. 116 alin. (1) [devenit art. 117 alin. (1)],
Guvernul se organizeaza prin lege organica, iar ministerele "se
infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii". In baza
acestor texte constitutionale a fost adoptata Legea nr. 90 din 26 martie 2001
privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie
2001. Conform dispozitiilor art. 48 din lege, "secretarii de stat exercita
atributiile delegate de catre ministru".
In cauza nu este aplicabil principiul delegata potestas non delegatur
invocat de autorul exceptiei, intrucat secretarul de stat exercita, in cazul
dat, o atributie constitutionala ce apartine ministrului, iar nu o atributie ce
i-ar fi fost delegata acestuia. Aceasta atributie nu poate fi confundata cu
insasi delegarea legislativa prevazuta de Constitutie, in temeiul careia Guvernul
poate emite ordonante de urgenta, cu respectarea anumitor conditii.
In conformitate cu dispozitiile legale mentionate, Curtea retine ca un
secretar de stat care a participat la sedinta Guvernului, inlocuindu-l pe
titularul ministerului aflat temporar intr-o alta misiune in tara sau in
strainatate, poate contrasemna ordonanta sau hotararea emisa de Guvern, in
locul ministrului, in indeplinirea cerintei prevazute de art. 108 alin. (4) din
Constitutie, republicata. Evident, in aceste cazuri nu se pune problema
asigurarii interimatului functiei de ministru, reglementata de art. 106 alin.
(3) din Constitutie [devenit art. 107 alin. (3)], asa cum sustine autorul
exceptiei. Aceasta situatie nu intervine decat in conditiile in care functia de
membru al Guvernului inceteaza, conform art. 105 din Constitutie [devenit art.
106], in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a
starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de
lege.
Ca urmare, in situatia la care se refera critica de neconstitutionalitate,
Curtea constata ca celelalte dispozitii constitutionale invocate de autorul
exceptiei, si anume art. 101 alin. (3) [devenit art. 102 alin. (3)], art. 103
alin. (2) [devenit art. 104 alin. (2)], art. 105 [devenit art. 106] si art. 106
alin. (2) si (3) [devenit art. 107 alin. (3) si (4)], nu sunt incidente in
cauza.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 12, al art.
13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea
sistemului de asigurari sociale de sanatate, exceptie ridicata de Colegiul
Medicilor din Romania in Dosarul nr. 675/2003 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 noiembrie 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta