DECIZIE   Nr. 425 din 13 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 908 din 19 decembrie 2003

    Costica Bulai      - presedinte
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Paula C. Pantea    - procuror
    Mihai Paul Cotta   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, exceptie ridicata de Colegiul Medicilor din Romania in Dosarul nr. 675/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde consilier juridic Elena Daniela Dicianu pentru autorul exceptiei si consilier juridic Oana Mocanu pentru Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost formulata, apreciindu-se ca la data adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 nu exista o situatie exceptionala pentru emiterea unui act normativ general privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate. Guvernul trebuia sa faca proba cazului exceptional prin raportare la situatia reala.
    Cu privire la cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate, si anume nerespectarea conditiilor de forma a ordonantelor, se arata ca ordonanta de urgenta criticata este semnata de patru secretari de stat, care nu au calitatea de ministri, astfel cum prevede Legea fundamentala.
    Reprezentantul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate considera ca solutionarea dosarului pe fond nu depinde de prevederile intregii ordonante de urgenta, ci doar de art. 10 al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, solicitandu-se respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila, referitor la dispozitiile neincidente in cauza.
    Cu privire la motivele de neconstitutionalitate invocate in sustinerea exceptiei, se apreciaza ca acestea sunt nefondate, urmand ca exceptia sa fie respinsa.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata. Se sustine ca motivele de neconstitutionalitate invocate in cauza sunt neintemeiate. In acest sens, se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la adoptarea ordonantelor de urgenta. In legatura cu invocarea dispozitiilor constitutionale ale art. 2, 58, 101, 103, 105, 106 si 107, in sustinerea exceptiei se apreciaza ca acestea nu sunt incidente in cauza.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iunie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 675/2003, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, exceptie ridicata de Colegiul Medicilor din Romania.
    In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine, in esenta, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 eludeaza competenta legislativa a Parlamentului "prin exercitarea abuziva si contrar conditiilor constitutionale a exercitarii prerogativelor delegarii legislative de catre Guvernul Romaniei" si "nu indeplineste conditiile constitutionale de forma prevazute pentru emiterea ordonantelor".
    Se considera ca prin adoptarea ordonantei de urgenta au fost incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), care consacra "statul de drept", ale art. 2 alin. (1), care stabilesc ca "suveranitatea nationala apartine poporului roman care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum", ale art. 51, care consacra suprematia Constitutiei si obligativitatea respectarii sale, ale art. 58 alin. (1), conform carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii", ale art. 107 alin. (3), care stabilesc ca "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta", precum si ale art. 114 alin. (4), potrivit carora, "In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta".
    In legatura cu incalcarea conditiilor de forma prevazute de Constitutie pentru emiterea ordonantelor, se invoca, pe langa art. 1 alin. (3), si art. 51 din Constitutie, si incalcarea dispozitiilor art. 101 alin. (3), care prevad ca "Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica", ale art. 103 alin. (2), potrivit carora "Guvernul in intregul sau si fiecare membru in parte isi exercita mandatul, incepand de la data depunerii juramantului", ale art. 107 alin. (4), conform carora "Hotararile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau a ordonantei. Hotararile care au caracter militar se comunica numai institutiilor interesate". Se invoca, de asemenea, incalcarea dispozitiilor art. 105, care prevad ca "Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege", ca si ale dispozitiilor art. 106 alin. (2) si (3), potrivit carora "(2) Daca primul-ministru se afla intr-una din situatiile prevazute de articolul 105 sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca primul-ministru isi reia activitatea in Guvern.
    (3) Prevederile alineatului (2) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile."
    Conform sustinerii autorului exceptiei, emiterea ordonantei de urgenta criticate nu se justifica prin existenta unui caz exceptional, iar pe de alta parte, acest act normativ nu a fost contrasemnat de ministrii care aveau misiunea sa-l duca la indeplinire, ci de 4 secretari de stat, in locul acestora. Astfel, principiul fundamental care se aplica este: delegata potestas non delegatur.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ considera ca "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 este neconstitutionala in raport cu prevederile art. 58 alin. (1) si ale art. 114 alin. (4) din Constitutie, in masura in care Guvernul nu dovedeste caracterul exceptional al imprejurarilor care au determinat emiterea ordonantei de urgenta". Referitor la faptul ca unii dintre contrasemnatarii ordonantei de urgenta nu au calitatea de ministri, ci sunt secretari de stat la ministerele respective, Curtea de Apel Bucuresti retine ca aceasta nu atrage neconstitutionalitatea actului normativ. In argumentarea instantei de judecata, "potrivit art. 72 alin. (3) lit. d) din Constitutie, organizarea Guvernului se stabileste prin lege organica. Aceasta lege organica este Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, care in art. 48 prevede ca secretarii de stat exercita atributiile delegate de ministru. In temeiul acestui text, ministrul poate delega catre secretarul de stat exercitarea unor atributii, printre care si contrasemnarea unei ordonante de urgenta".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se sustine ca "in nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, recurgerea la procedura de legiferare prevazuta la art. 114 alin. (4) din Constitutie este motivata prin <<necesitatea stringenta de a reglementa toate aspectele care privesc sistemul asigurarilor sociale de sanatate>>, in primul rand sub aspectul stabilirii clare a <<responsabilitatilor, atributiilor si obligatiilor care revin partenerilor din sistemul sanitar>>, asigurarii unei conduceri democratice a sistemului, precum si instituirii unor masuri care sa conduca la gestionarea mai eficienta a Fondului de asigurari de sanatate". Guvernul mai arata ca "reglementarea in regim de urgenta a acestor masuri este absolut necesara, pe fondul manifestarii unor grave disfunctionalitati in sistemul de asigurari sociale de sanatate, cu consecinte nefaste asupra starii de sanatate a unui segment larg de populatie". Astfel, Guvernul arata ca in cauza sunt intrunite "conditiile pentru emiterea unei ordonante de urgenta", nefiind deci incalcate dispozitiile art. 1 alin. (3), ale art. 2, 51 si ale art. 114 alin. (3) si (4) din Constitutie.
    Referitor la invocarea nerespectarii conditiilor de forma pentru emiterea ordonantei de urgenta, Guvernul arata ca "atributiile ministrilor, indiferent ca sunt de natura constitutionala sau legala, pot fi delegate in cazul in care acestia se afla in imprejurari obiective, care genereaza o imposibilitate temporara de exercitare a atributiilor". O altfel de abordare a acestei situatii, considera Guvernul, "ar fi de natura sa conduca la un adevarat blocaj decizional si chiar institutional, cu consecinte negative asupra indeplinirii rolului Guvernului, stabilit prin Constitutie, de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii". In opinia Guvernului, "imposibilitatea temporara de exercitare a atributiilor, in care se gaseste la un moment dat un ministru aflat, de exemplu, in misiune oficiala in tara sau strainatate, nu poate constitui un caz de incetare a mandatului de membru al Guvernului, dupa cum eronat sustine autorul exceptiei, nefiind incidente in aceasta situatie dispozitiile art. 105 si art. 106 alin. (3) din Constitutie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu modificarile ulterioare.
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt invocate urmatoarele texte prevazute de Constitutie, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003: art. 1 alin. (3) privind statul de drept ca principiu de guvernare; art. 51 privind respectarea Constitutiei si a legilor [devenit art. 1 alin. (5), dupa revizuirea si republicarea Constitutiei Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003]; art. 2 alin. (1) privind suveranitatea; art. 58 alin. (1) privind rolul Parlamentului [devenit art. 61 alin. (1)]; art. 101 alin. (3) privind alcatuirea Guvernului [devenit art. 102 alin. (3)]; art. 103 alin. (2) privind data inceperii mandatului Guvernului si a membrilor sai [devenit art. 104 alin. (2)]; art. 105 privind incetarea functiei de membru al Guvernului [devenit art. 106]; art. 106 alin. (2) si (3) privind asigurarea interimatului functiei de prim-ministru si al celei de ministru [devenit art. 107 alin. (3) si (4)]; art. 107 alin. (3) privind ordonantele emise in temeiul unei legi speciale de abilitare [devenit art. 108 alin. (3)]; art. 107 alin. (4) privind semnarea si contrasemnarea actelor Guvernului [devenit art. 108 alin. (4)]; si art. 114 alin. (4) privind conditiile in care sunt emise ordonantele de urgenta [devenit art. 115 alin. (4), (5) si (6)].
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Primul motiv al criticii de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 se bazeaza, in esenta, pe sustinerea ca nu se justifica emiterea acesteia, intrucat nu exista un caz exceptional, asa cum prevedea art. 114 alin. (4) din Constitutie.
    Analizand aceasta sustinere in lumina textului constitutional in vigoare la data adoptarii ordonantei de urgenta, invocat de autorul exceptiei, Curtea retine ca, asa cum rezulta din punctul de vedere al Guvernului asupra exceptiei, amplu argumentat si cu trimiteri la continutul Notei de fundamentare care a insotit Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002, dubla conditie a existentei cazului exceptional si a urgentei apare ca fiind motivata de catre Guvern, fiind indeplinite cerintele constitutionale prevazute de art. 114 alin. (4) pentru adoptarea ordonantei de urgenta criticate. In esenta, Guvernul a avut in vedere ca reglementarea era "absolut necesara pe fondul manifestarii unor grave disfunctionalitati in sistemul de asigurari sociale de sanatate", precum si pentru "gestionarea mai eficienta a Fondului de asigurari de sanatate".
    In legatura cu existenta "cazului exceptional" de care depinde legitimitatea constitutionala a ordonantei de urgenta, jurisprudenta Curtii Constitutionale a stabilit ca acesta se justifica "pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". (A se vedea in acest sens Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, si Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998.)
    Curtea observa totodata ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile constitutionale ale art. 2, art. 58 alin. (1) [devenit art. 61 alin. (1)] si ale art. 107 alin. (3) [devenit art. 108 alin. (3)], invocate in legatura cu afirmatia ca nu au fost respectate conditiile constitutionale ale emiterii ordonantelor de urgenta ale Guvernului, textele respective neavand legatura cu reglementarea constitutionala a delegarii legislative prin posibilitatea acordata Guvernului de a emite ordonante de urgenta.
    Curtea nu poate retine nici motivul de neconstitutionalitate intemeiat pe faptul ca ordonanta de urgenta a fost contrasemnata, in cazul a patru ministere, avand obligatia punerii ei in executare, nu de ministri, ci de secretari de stat. Conform dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. d) [devenit art. 73 alin. (3) lit. e)] si art. 116 alin. (1) [devenit art. 117 alin. (1)], Guvernul se organizeaza prin lege organica, iar ministerele "se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii". In baza acestor texte constitutionale a fost adoptata Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001. Conform dispozitiilor art. 48 din lege, "secretarii de stat exercita atributiile delegate de catre ministru".
    In cauza nu este aplicabil principiul delegata potestas non delegatur invocat de autorul exceptiei, intrucat secretarul de stat exercita, in cazul dat, o atributie constitutionala ce apartine ministrului, iar nu o atributie ce i-ar fi fost delegata acestuia. Aceasta atributie nu poate fi confundata cu insasi delegarea legislativa prevazuta de Constitutie, in temeiul careia Guvernul poate emite ordonante de urgenta, cu respectarea anumitor conditii.
    In conformitate cu dispozitiile legale mentionate, Curtea retine ca un secretar de stat care a participat la sedinta Guvernului, inlocuindu-l pe titularul ministerului aflat temporar intr-o alta misiune in tara sau in strainatate, poate contrasemna ordonanta sau hotararea emisa de Guvern, in locul ministrului, in indeplinirea cerintei prevazute de art. 108 alin. (4) din Constitutie, republicata. Evident, in aceste cazuri nu se pune problema asigurarii interimatului functiei de ministru, reglementata de art. 106 alin. (3) din Constitutie [devenit art. 107 alin. (3)], asa cum sustine autorul exceptiei. Aceasta situatie nu intervine decat in conditiile in care functia de membru al Guvernului inceteaza, conform art. 105 din Constitutie [devenit art. 106], in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
    Ca urmare, in situatia la care se refera critica de neconstitutionalitate, Curtea constata ca celelalte dispozitii constitutionale invocate de autorul exceptiei, si anume art. 101 alin. (3) [devenit art. 102 alin. (3)], art. 103 alin. (2) [devenit art. 104 alin. (2)], art. 105 [devenit art. 106] si art. 106 alin. (2) si (3) [devenit art. 107 alin. (3) si (4)], nu sunt incidente in cauza.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, exceptie ridicata de Colegiul Medicilor din Romania in Dosarul nr. 675/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 noiembrie 2003.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta