Decizia Nr.421 din 28.05.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2711 şi art. 2712 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în ansamblul său
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 622 din 17 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Asocierea Rer Ecologic Service Oradea - S.A., Retim Ecologic Service - S.A., Rer Ecologic Service - S.R.L. şi Rer Ecologic Service Galaţi - S.R.L., prin liderul asocierii Rer Ecologic Service Oradea - S.A., şi Asocierea Rer Ecologic Service Buzău - S.A. şi Rer Ecologic Service Bucureşti Rebu - S.A., prin liderul asocierii Rer Ecologic Service Buzău - S.A., în Dosarul nr. 1.142/33/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.436D/2014.2. Dezbaterile au avut loc la data de 14 mai 2015, în prezenţa reprezentantei autorilor excepţiei, avocat Cristina Trăilă, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a amânat pronunţarea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru data de 28 mai 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.142/33/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Excepţia a fost ridicată de Asocierea Rer Ecologic Service Oradea - S.A., Retim Ecologic Service - S.A., Rer Ecologic Service - S.R.L. şi Rer Ecologic Service Galaţi - S.R.L., prin liderul asocierii Rer Ecologic Service Oradea - S.A., şi Asocierea Rer Ecologic Service Buzău - S.A. şi Rer Ecologic Service Bucureşti Rebu - S.A., prin liderul asocierii Rer Ecologic Service Buzău - S.A., într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază, în esenţă, că garanţia de bună conduită nu este altceva decât o taxă de timbru mascată, întrucât se constituie odată cu contestaţia/plângerea, iar sancţiunea aplicabilă operatorului economic pentru neconstituirea ei, anterior depunerii cererii, este asemănătoare cu cea a netimbrării, respectiv Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor va respinge contestaţia. Mai mult, arată că sancţiunea aplicată este respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei, cu toate că nu se analizează motivele de fapt şi de drept invocate în cuprinsul acesteia, astfel încât o astfel de sancţiune nu arată decât caracterul nelegal şi neconstituţional al garanţiei de bună conduită ce restricţionează accesul la justiţie. Susţin că această garanţie de bună conduită îngrădeşte accesul liber la justiţie, tocmai prin impunerea unei duble taxe pentru acelaşi scop, astfel încât operatorul economic este împiedicat să participe la procedura de atribuire de această taxă dublă constituită din garanţia de participare (în cuantum de maximum 2% din valoarea contractului) şi garanţia de bună conduită. Consideră că impunerea garanţiei de bună conduită ca o condiţie pentru admisibilitatea contestaţiei/plângerii încalcă dreptul oricărui operator economic, care este vătămat de un act al unei autorităţi publice, de a contesta respectivul act administrativ pe calea jurisdicţiei speciale în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cât şi în faţa instanţei judecătoreşti.5. Apreciază că îngrădirea acestor drepturi intervine şi prin faptul că operatorul economic care nu doreşte să urmeze calea jurisdicţiei speciale a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dar doreşte să formuleze contestaţie în faţa instanţei de judecată, trebuie să plătească, pe lângă garanţia de bună conduită, şi taxa de timbru aferentă unui litigiu în contencios administrativ, motiv pentru care această opţiune de a alege între procedura administrativ-jurisdicţională şi judecata în instanţă, devine o obligaţie în favoarea jurisdicţiei speciale.6. Susţine că motivarea care se regăseşte în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, prin care au fost introduse prevederile art. 271¹ şi art. 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, nu reprezintă o justificare pertinentă care să determine Guvernul să adopte această ordonanţă cu respectarea Constituţiei. Astfel, susţinerile din preambulul ordonanţei de urgenţă nu sunt fundamentate pe analize reale din teritoriu şi nu pot constitui „situaţie extraordinară“ în sensul Constituţiei, nu se justifică urgenţa şi nu poate fi reţinută nici oportunitatea adoptării acestui act normativ.7. De asemenea, arată că scopul garanţiei de bună conduită este acelaşi cu cel al garanţiei de participare, astfel încât se realizează o dublă taxare, iar înfăptuirea justiţiei devine inegală şi pentru operatorii economici care sunt declaraţi câştigători, care formulează cereri de intervenţie în nume propriu sau în favoarea autorităţii contractante atunci când ofertanţii declaraţi câştigători contestă acest rezultat. Ofertanţii sunt nevoiţi să plătească garanţia de bună conduită atunci când doresc să introducă plângere împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.8. În final, consideră că garantarea controlului judecătoresc al actelor emise de autorităţile publice este afectată printr-o astfel de măsură dispusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, astfel încât există un tratament vădit inegal între autoritatea contractantă şi operatorii economici care au interes şi care sunt vătămaţi de un act al autorităţii contractante.9. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece impunerea unei garanţii de bună conduită apare ca o condiţie a sesizării instanţelor judecătoreşti. De asemenea, arată că, în aplicarea principiului liberului acces la justiţie, Curtea Constituţională are o jurisprudenţă constantă în sensul constatării constituţionalităţii prevederilor de lege care consacră o astfel de „cauţiune“, în speţă - garanţia de bună conduită.10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantei autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. I pct. 4 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014. Însă, din examinarea notelor autorilor, depuse în motivarea excepţiei, şi având în vedere normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea reţine, ca obiect al excepţiei, dispoziţiile art. 271¹ şi art. 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, în ansamblul său.14. Dispoziţiile art. 271¹ şi art. 271² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 au următorul cuprins:– Art. 271¹: „(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:a)1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b); b)1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; c)1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei; d)1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.“ (5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă.(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)-(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 271² alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.“;

– Art. 271²: „(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/ hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 256³ alin. (1).(4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.(5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante.“15. Autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (4) - Delegarea legislativă, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (6) - Instanţele judecătoreşti. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt neconstituţionale şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ şi art. 271² alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.17. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care prevăd reţinerea necondiţionată a garanţiei de bună conduită în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii, sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc accesul liber la justiţie - art. 21 alin. (1) din Constituţie - prin descurajarea contestatorului de a formula o contestaţie/cerere/plângere, considerându-se de plano că orice respingere se converteşte într-o sancţiune pentru un comportament necorespunzător. Totodată, Curtea a constatat că este afectat şi dreptul de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituţie, diminuarea patrimoniului autorilor contestaţiilor/cererilor/plângerilor neputând fi consecinţa directă a exercitării unui drept sau libertăţi fundamentale, respectiv a unui drept procesual (paragrafele 46 şi 47 din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, precitată).18. În aceste condiţii, faţă de constatarea neconstituţionalităţii art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Constatând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.19. În procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii, prezenta decizie, în temeiul deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidenţa acestor articole în speţă.20. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea reţine că acestea nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece prevăd condiţiile ulterioare constituirii garanţiei de bună conduită, respectiv să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă, precum şi situaţiile în care se va reţine garanţia de bună conduită. Or, având în vedere că din analiza înscrisurilor aflate în dosare nu reiese îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 271¹ alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, respectiv nu a fost constituită garanţia de bună conduită, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.21. Cât priveşte dispoziţiile art. 271¹ alin. (1)-(4) şi (7) şi art. 271² alin. (3)-(6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea reţine că aspectele invocate de autorii excepţiei în motivarea criticii de neconstituţionalitate ridică probleme care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, aspecte care excedează controlului de constituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.22. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, formulată în raport de art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că adoptarea acesteia a fost justificată în preambulul actului normativ, prin următoarele aspecte: necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care au modificat scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice; importanţa evitării riscului diminuării gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor europene; imposibilitatea de a solicita cheltuieli la rambursare, ceea ce conduce la o stagnare a gradului de absorbţie, conform datelor statistice, ţinând cont de faptul că o prioritate majoră a Guvernului o constituie îmbunătăţirea gradului de absorbţie a fondurilor UE, în scopul evitării consecinţelor negative care derivă din disfuncţionalităţile sistemului (pierderea finanţării externe, cauzată de prelungirea procedurii de atribuire; întârzierea implementării unor proiecte de interes general; apariţia unor disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte activitatea autorităţilor contractante, datorate neachiziţionării în timp util a produselor, serviciilor şi/sau lucrărilor necesare desfăşurării activităţilor curente etc.; împovărarea personalului cu atribuţii în gestionarea procedurilor de achiziţii publice; existenţa unui număr foarte mare de contestaţii care afectează eficienţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor), pentru evitarea dezangajării automate a fondurilor alocate României şi pentru a asigura o creştere continuă a gradului de absorbţie. Totodată, Curtea reţine că Nota de fundamentare a actului normativ criticat face referire la apariţia unor disfuncţionalităţi care determină întârzieri anormale în procesul de achiziţie şi o utilizare abuzivă a prevederilor aferente căilor de atac în acest domeniu.23. Prin urmare, Curtea constată că Guvernul, motivând urgenţa adoptării actului normativ criticat, a intervenit legislativ pentru urgentarea şi fluidizarea procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, fără a încălca art. 115 alin. (4) din Constituţie.24. În acelaşi sens sunt Decizia nr. 237 din 7 aprilie 2015*) şi Decizia nr. 301 din 28 aprilie 2015**), încă nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. __*) Decizia nr. 237 din 7 aprilie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015.**) Decizia nr. 301 din 28 aprilie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 20 iulie 2015.25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271² alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Asocierea Rer Ecologic Service Oradea - S.A., Retim Ecologic Service - S.A., Rer Ecologic Service - S.R.L. şi Rer Ecologic Service Galaţi - S.R.L., prin liderul asocierii Rer Ecologic Service Oradea - S.A., şi Asocierea Rer Ecologic Service Buzău - S.A. şi Rer Ecologic Service Bucureşti Rebu - S.A., prin liderul asocierii Rer Ecologic Service Buzău - S.A., în Dosarul nr. 1.142/33/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271¹ şi ale art. 271² alin. (3)–(6) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici