Decizia Nr.421 din 03.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Ilie Bratu în Dosarul nr. 1.147/85/2011/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.100D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.147/85/2011/a1, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.Excepţia a fost ridicată de Ilie Bratu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care interzic temporar posibilitatea de a ieşi la pensie anticipat, contravin dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, dar şi dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării şi apărarea drepturilor omului recunoscute, precum şi celor referitoare la proprietate. În acest sens, arată că drepturile restrânse prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010 reprezintă „bunuri“ în înţelesul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia mai sus amintită, astfel că intră în sfera de protecţie a acestui text internaţional. Măsurile dispuse prin legea menţionată nu întrunesc însă condiţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, mai ales din perspectiva cerinţei existenţei unui just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, aşa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, ori în Hotărârea din 15 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Moskal contra Poloniei. De asemenea, nu sunt respectate nici cerinţele art. 53 din Constituţie. Totodată, arată că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât creează o diferenţă de tratament juridic între persoanele care au beneficiat de posibilitatea pensionării anticipate şi cele care nu mai au această posibilitate, precum şi între cele care s-au pensionat sub incidenţa Legii nr. 19/2000 şi cele care, după încetarea aplicabilităţii art. 10 din Legea nr. 118/2010, se vor putea pensiona anticipat, dar în condiţiile mai puţin avantajoase ale Legii nr. 263/2010.Tribunalul Sibiu - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, pentru considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872/2010.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872/2010.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în sistemul public de pensii, precum şi în sistemele de pensii neintegrate acestuia, dispoziţiile legale privind înscrierea la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială nu se mai aplică.(2) Cererile de înscriere la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, depuse în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data depunerii.“Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (1) şi (2) referitor la nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 53 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării şi apărarea drepturilor omului recunoscute, precum şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia amintită, referitor la proprietate. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează nerespectarea condiţiilor constituţionale şi internaţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi diferenţele de tratament ce se nasc între pensionari în funcţie de legea aplicabilă la momentul deschiderii dreptului la pensie. În ceea ce priveşte primul aspect de neconstituţionalitate invocat, Curtea observă că autorul excepţiei pune în discuţie încălcarea dreptului la pensie - văzut şi din perspectiva unui drept patrimonial, ca obiect al dreptului de proprietate - înainte de a fi obţinut acest drept, făcând în acest sens o comparaţie cu condiţiile în care persoanele au obţinut dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010. Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie, ca şi la alte forme de asigurări ori de asistenţă socială, se exercită în condiţiile legii. Astfel, criteriile şi condiţiile acordării diferitelor tipuri de pensie, precum şi modificările aduse acestora se stabilesc prin lege. Mai mult, în funcţie de condiţiile economice şi sociale ale momentului, legiuitorul poate modifica aceste criterii, precum şi să reaşeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivităţii, fără ca aceasta să dobândească semnificaţia încălcării dreptului la pensie. Din această perspectivă, a modificărilor legislative pe care legiuitorul le poate opera în materia pensiilor, încălcarea neconstituţională a dreptului la pensie poate fi pusă în discuţie doar în măsura în care o persoană a devenit titulară a acestui drept, prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, iar, ulterior, legiuitorul modifică aceste condiţii, cu afectarea dreptului câştigat. De asemenea, în lumina celor arătate mai sus, încălcarea dreptului la pensie este evidentă atunci când condiţiile prevăzute de legiuitor sunt stabilite cu încălcarea principiului contributivităţii. Aşa fiind, în situaţia textului de lege criticat, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la pensie, de vreme ce legiuitorul nu a afectat prin măsurile dispuse principiul contributivităţii şi nu a adus atingere unor drepturi câştigate. În acest sens, trebuie observat că art. 10 din Legea nr. 118/2010 se adresează doar persoanelor care solicită deschiderea dreptului la pensie ulterior intrării în vigoare a legii. Cu privire la pretinsa discriminare pe care textul de lege supus controlului de constituţionalitate ar crea-o între diferiţii titulari ai dreptului la pensie, în funcţie de momentul obţinerii acestui drept, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, a statuat că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări“. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Ilie Bratu în Dosarul nr. 1.147/85/2011/a1 al Tribunalului Sibiu - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea