DECIZIE Nr.
421 din 9 mai 2007
privind sesizarea de
neconstitutionalitate referitoare la Legea privind aprobarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al art. 190 din
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 367 din 30 mai 2007
Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu adresa
nr. 51/2007 din 26 aprilie 2007, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea de
neconstituţionalitate formulată de un număr de 65 de deputaţi, în temeiul
prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie, referitoare la
neconstitutionalitatea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 104/2006
pentru modificarea alin. (3) al art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii. Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor
sesizării de neconstituţionalitate, cei 65 de deputaţi sunt următorii: Gheorghe
Albu, Roberta Alma Anastase, Nicolae Bara, Gheorghe Barbu, Cornel Ştefan
Bardan, Iulian-Gabriel Bîrsan, Anca-Daniela Boagiu,
Ionela Bruchental-Pop, William-Gabriel Brînză, Daniel
Buda, Costică Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Anca
Constantinescu, Radu-Cătălin Drăguş, Stelian Duţu, Ionesie Ghiorghioni, Ion
Gonţea, Dan Grigore, Monica-Maria lacob-Ridzi, Traian Constantin Igaş, Valentin
Adrian Iliescu, Graţiela Denisa Iordache, Radu Lambrino, Dănuţ Liga, Mircea
Man, Marian-Jean Marinescu, Laurenţiu Mironescu, Liviu Alexandru Miroşeanu,
Alexandru Mocanu, Petru Movilă, Dorin Liviu Nistoran, Ioan Oltean, Aurel
Olarean, Constantin Petrea, Cosmin Gabriel Popp, Cezar-Florin Preda, Ioan
Dumitru Puchianu, Dumitru Puzdrea, Romeo Marius Raicu, Cristian Rădulescu,
Marius Rogin, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Gheorghe Sârb, Mugurel Liviu Sârbu,
Cristian Ilie, Petre Străchinaru, Valeriu Tabără, Horia Văsioiu, Augustin
Zegrean, Dan Horaţiu Buzatu, Marian Hoinaru, Mircea Teodor Iustian, Corneiiu
Momanu, Viorel Oancea, Dumitru Pardău, Marian Sorin Paveliu, Florin Aurelian
Popescu, Vasile Pruteanu, Gabriel Sandu, Ion Stoica, Cornel Ştirbeţ, Dragoş
Ujeniuc, Petre Ungureanu şi Claudius Mihail Zaharia.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 3.948 din 26 aprilie 2007, formând obiectul Dosarului nr. 581 A/2007.
In motivarea sesizării, autorii acesteia susţin că
Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2006 este
neconstituţională pentru că aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională
datorită încălcării prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie,
după cum urmează:
1. Guvernul a adoptat Ordonanţa
de urgenţă nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al art. 190 din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, fără să fi fost îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru legiferare pe
această cale, respectiv fără să fi existat o situaţie extraordinară a cărei
reglementare nu putea fi amânată, situaţie ce nici nu a fost motivată în
cuprinsul ordonanţei.
Pentru a demonstra condiţiile prevăzute de Constituţie,
în care Guvernul poate recurge la adoptarea unor ordonanţe de urgenţă, autorii
sesizării invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, citând din
considerentele Deciziei nr. 65/1995, ale Deciziei nr. 83/1998 si ale Deciziei
nr. J14/1999.
In ceea ce priveşte competenţa Curţii Constituţionale
de a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţă
în cadrul controlului a priori, exercitat asupra legii de aprobare a ordonanţei respective, autorii
sesizării invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2006.
2. Autorii sesizării consideră
că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2006 nu respectă nici interdicţia
prevăzută de art. 115 alin. (6) din Constituţie, de a nu afecta drepturile,
libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Astfel, prin modificarea
art. 190 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, este afectat dreptul fundamental al
cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, consacrat de art. 34 din Constituţie, drept
care, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cuprinde şi organizarea asistenţei
medicale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în răspunsul său înregistrat la Curtea Constituţională sub nr.
4.370 din 7 mai 2007, consideră, în esenţă, că sesizarea de
neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Guvernul a emis ordonanţa de
urgenţă criticată cu respectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi
(6) din Constituţie,
întrucât s-a impus adoptarea unei soluţii imediate în scopul evitării unei
grave atingeri ce ar fi putut leza interesul public. Urgenţa reglementării
legislative a fost impusă de principiul execuţiei bugetare anuale, potrivit
căruia titularii de credite bugetare sunt obligaţi să cheltuiască în anul
bugetar fondurile ce le-au fost repartizate pentru un anumit scop, în speţă,
pentru finanţarea unor cheltuieli de administrare şi pentru dotarea unor
unităţi sanitare publice de interes judeţean sau local. Situaţia extraordinară
a cărei reglementare nu poate fi amânată constă în starea precară a unor
unităţi medicale de la nivel local, care impune luarea unor măsuri grabnice de
reparaţii, întreţinere şi dotări cu echipamente, motiv pentru care, prin Legea
bugetului de stat pe anul 2007, s-au alocat fonduri cu destinaţie specială
autorităţilor administraţiei publice locale. Existenţa unor cazuri
extraordinare permite Guvernului să reglementeze prin ordonanţe de urgenţă în
materii rezervate domeniului legilor organice sau al legilor ordinare, a căror
reglementare nu poate fi amânată, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 65/1995. Caracterul urgent al reglementării este justificat prin
nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2006, în care
se prevede că scopul adoptării acestui act normativ este de „a asigura
administrarea şi funcţionarea unităţilor sanitare la parametrii optimi şi,
implicit, continuitatea serviciilor medicale acordate populaţiei". Cazul
excepţional şi urgenţa reglementării au fost relevate şi prin raportul întocmit
de comisia permanentă care a examinat în fond proiectul legii criticate.
In final, preşedintele Camerei
Deputaţilor consideră că este nefondată şi critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie,
potrivit cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 34 alin. (3)
din Legea fundamentală nu au nicio legătură cu dispoziţiile art. 190 alin. (3)
din legea criticată.
Guvernul, în punctul său de vedere înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 4.470 din 9 mai 2007,
consideră, în esenţă, că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată
pentru următoarele motive:
Dispoziţiile art. 190 alin. (3) din Legea nr. 95/2006,
astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
104/2006, stabilesc măsuri financiare urgente, necesare pentru susţinerea bazei
materiale a sistemului sanitar şi pentru asigurarea sănătăţii publice, iar nu
organizarea asistenţei medicale. Chiar dacă urgenţa reglementării nu este
riguros motivată, din conţinutul acesteia rezultă scopul acestei măsuri şi se
circumscrie dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia
statul are obligaţia să ia măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice. De aceea
măsurile financiare au caracterul de urgenţă şi se impun pentru salvgardarea
interesului public. In acest sens, evocă deciziile Curţii Constituţionale nr.
60/2007 şi nr. 65/1995.
Preşedintele Senatului nu
a comunicat punctul său de vedere.
Prin adresa înregistrată sub nr. 4.245 din 4 mai 2007,
preşedintele Comisiei pentru Sănătate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor
a solicitat să fie invitat la dezbateri împreună cu ministrul sănătăţii.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele
de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, actele privind
desfăşurarea procesului legislativ, raportul întocmit de judecătorul-raportor
şi prevederile criticate din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al art. 190 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie
şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, Curtea a fost legal
sesizată şi este competentă să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Analizând cererea preşedintelui Comisiei pentru
Sănătate şi Familie din cadrul Camerei Deputaţilor de a participa ia dezbateri
împreună cu ministrul sănătăţii, Curtea Constituţională consideră că cererea nu
este justificată, întrucât au fost comunicate punctele de vedere ale
preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, autorităţi din care fac parte
demnitarii menţionaţi.
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate
prin sesizare, Curtea constată că autorii acesteia consideră că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 104/2006 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.
115 alin. (4) şi (6) din Constituţie.
Art. 190 alin. (3) din Legea
nr. 95/2006, modificată prin ordonanţa menţionată, are următorul cuprins: „(3)
Bugetele locale participă la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi
funcţionare, respectiv pentru bunuri şi servicii, reparaţii, consolidare,
extindere, modernizare, a unităţilor sanitare publice de interes judeţean sau
local, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele
locale."
Prevederile constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt:
- Art. 115 alin. (4) şi (6) - „(4) Guvernul poate adopta ordonanţe
de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.[...]
(6) Ordonanţele de urgenţă
nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul
instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza
măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."
Autorii sesizării susţin că actul normativ criticat
încalcă dispoziţiile constituţionale, deoarece ordonanţele de urgenţă nu pot
afecta, printre altele, drepturile şi îndatoririle fundamentale prevăzute de
Constituţie, iar modificarea art. 190 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 afectează
dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii. Curtea constată că această critică
nu poate fi reţinută deoarece detalierea cheltuielilor instituţiilor sanitare
publice de interes local sau judeţean la care participă şi bugetele locale, în
limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie, nu este de natură să
afecteze dreptul constituţional la ocrotirea sănătăţii.
Curtea Constituţională constată însă că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 104/2006 a fost emisă de Guvern cu încălcarea
prevederilor art. 115 alin. (4), întrucât nu a existat o situaţie extraordinară
a cărei reglementare nu putea fi amânată. Prin această ordonanţă s-a modificat
textul unui alineat al unui articol din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Modificarea
a vizat doar extinderea nominalizării cheltuielilor instituţiilor sanitare de
interes judeţean sau local la care pot participa şi bugetele locale. Această
modificare nu era impusă de o situaţie extraordinară.
Existenţa situaţiei extraordinare a cărei reglementare
nu poate fi amânată nu este motivată nici în cuprinsul ordonanţei de urgenţă,
invocându-se numai urgenţa reglementării. Urgenţa reglementării nu echivalează
cu existenţa situaţiei extraordinare, reglementarea operativă putându-se
realiza şi pe calea procedurii obişnuite de legiferare.
Curtea Constituţională a statuat în mod constant în
jurisprudenţa sa că viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe sau
ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de Parlament a ordonanţei
respective. In consecinţă, legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă
neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.
Curtea mai constată că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 104/2006 a fost respinsă de Senat prin Legea adoptată la 8
martie 2007, reţinându-se că aceasta nu mai are obiect de reglementare,
întrucât modificarea alin. (3) al art. 190 din Legea nr. 95/2006 a fost deja
dispusă prin Legea nr. 34/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 72/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru abrogarea unor dispoziţii din
alte acte normative în domeniul sanitar, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 18 ianuarie 2007.
Cu toate acestea, Camera Deputaţilor a aprobat
ordonanţa de urgenţă, aducându-i un număr mare de completări. Legea supusă
controlului de constituţionalitate modifică şi titlul ordonanţei de urgenţă, în
sensul că aceasta nu se referă doar la modificarea alin. (3) al art. 190, ci la
modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii. Pe acest temei, prin legea adoptată de Camera Deputaţilor se aduce o
modificare nesemnificativă alin. (3) al art. 190, iar în 27 de poziţii se
introduce un număr mare de texte noi, modificatoare sau completatoare ale Legii
nr. 95/2006.
Curtea constată că legea examinată a fost adoptată cu
încălcarea normelor constituţionale referitoare la procedura de legiferare. Şi
anume, a fost încălcat principiul constituţional al bicameralismului
Parlamentului României, consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, prin
aceea că niciuna dintre dispoziţiile acestei legi nu a fost, niciodată şi în
nicio formă, pusă în dezbaterea Senatului, care a fost prima Cameră sesizată.
Legea supusă controlului de constituţionalitate, prin
conţinutul său, în comparaţie cu proiectul de lege iniţiat de Guvern pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2006, apare ca o lege
distinctă, iniţiată de comisia permanentă de specialitate a Camerei Deputaţilor
prin raportul elaborat cu privire la un alt proiect de lege. Curtea constată că
această procedură de adoptare a legii este contrară prevederilor
constituţionale referitoare la iniţiativă legislativă, cuprinse în art. 74
alin. (1), precum şi la sesizarea Camerelor, cuprinse în art. 75, potrivit
cărora:
- Art. 74: „(l)lniţiativa
legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui
număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi
manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un
sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul
Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în
sprijinul acestei iniţiative."
- Art. 75: „(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca
primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru
ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor
legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi
proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul
40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2),
articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), I), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3),
articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118
alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele
(4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau
propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră
sesizată, Senatului.
(2) Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de
45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. In
cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau
propunerile legislative au fost adoptate.
(3) După adoptare sau respingere de către prima
Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte
Camere care va decide definitiv.
(4) In cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o
prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este
definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. In caz contrar,
numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată,
care va decide definitiv în procedură de urgenţă.
(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la
întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera
decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine
primei Camere."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
a) din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 104/2006 pentru modificarea alin. (3) al art. 190 din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi ordonanţa de
urgenţă, cu modificările şi completările adoptate de Camera Deputaţilor, sunt
neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României,
preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi primului-ministru
şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 9 mai 2007 şi la
aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban
Viorel Stănoiu şi Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat asistent,
Claudia Miu