Decizia Nr.418 din 28.05.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 552 din 24 iulie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona Maya-Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Căldăraş în Dosarul nr. 1.466/59/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 332D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.466/59/2014, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Căldăraş cu prilejul soluţionării unei cereri de reexaminare taxă judiciară de timbru.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţională, deoarece „nu a parcurs toate etapele prevăzute şi dispuse de art. 115 alin. (1)-(8) din Constituţia României“.6. De asemenea, arată că prin majorarea taxelor judiciare de timbru instituită de acest act normativ se îngrădeşte accesul liber la justiţie, având în vedere repercusiunile generate asupra situaţiei financiare a justiţiabililor şi a nivelului de trai al acestora. 7. Referitor la situaţia de fapt din speţă, autorul excepţiei consideră ca la stabilirea taxei judiciare de timbru (cerere de revizuire) ar trebui să se aplice dispoziţiile prevăzute de art. 3 lit. h) din vechea reglementare, respectiv Legea nr. 146/1997, care prevedeau un cuantum de 10 lei, faţă de cel de 100 lei cât este stabilit în prezent prin art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie.8. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind deciziile nr. 508 din 5 decembrie 2013 şi nr. 45 din 4 februarie 2014.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare.13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile ordonanţei de urgenţă criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, art. 21 alin. (1) care consacră accesul liber la justiţie, art. 47 privind nivelul de trai, precum şi celor ale art. 115 alin. (1)-(8) referitoare la delegarea legislativă.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, atât în ansamblul său, cât şi pe articole, din perspectiva unor critici similare.15. Referitor la aspectele de neconstituţionalitate extrinsecă, privind modalitatea de adoptare a ordonanţei de urgenţă criticate, autorul acesteia arată că „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu a parcurs toate etapele prevăzute şi dispuse de art. 115 alin. (1)-(8) din Constituţia României“, iar Guvernul nu a motivat situaţia extraordinară existentă la data emiterii acestui act normativ. Faţă de această critică, Curtea reţine că ordonanţele de urgenţă sunt reglementate de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie şi pot fi adoptate de Guvern numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora, în timp ce ordonanţele emise pe baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament sunt reglementate de art. 115 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală şi se pot emite doar în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Având în vedere susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi reglementarea legală criticată, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente doar dispoziţiile art. 115 alin. (4) privind caracterul excepţional al delegării legislative şi art. 115 alin. (6) privind afectarea prin ordonanţe de urgenţă a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie.16. Astfel, prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, Curtea a reţinut că, în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiţiei etc.17. S-a arătat totodată că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluţie în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, în acest sens, orice întârziere în asanarea şi sistematizarea legislaţiei în materia taxelor de timbru ar fi condus la menţinerea nepermisă a neconcordanţelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicţie cu noul cadru normativ. În aceeaşi ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuţie, legiuitorul delegat a susţinut că ar fi fost menţinute şi aspectele care impietează asupra transparenţei aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecinţele negative pe planul transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar şi pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile.18. Întrucât aspectele mai sus menţionate vizau un interes public şi au constituit o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea a constatat că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, cu respectarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României, astfel încât critica de neconstituţionalitate extrinsecă formulată este neîntemeiată.19. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie, prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.20. De asemenea, Curtea a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice“, a arătat Curtea, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut totodată că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.21. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că ar putea exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele judiciare de timbru din cauza cuantumului „excesiv“ al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei ori împrejurarea că prin plata unor asemenea taxe justiţiabililor le este afectat nivelul de trai, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit, prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.23. În fine, în ceea ce priveşte nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit în speţă de instanţa de judecată pentru cererea de revizuire şi, mai ales, cu privire la reglementarea legală aplicabilă la stabilirea acestui cuantum (respectiv prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în prezent abrogată, sau cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013), Curtea subliniază că aceste aspecte nu intră în atribuţiile instanţei de contencios constituţional, competenţa aparţinând, în mod exclusiv, instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Căldăraş în Dosarul nr. 1.466/59/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora