DECIZIE Nr.
418 din 25 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 3 alin. 1 lit. a) din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 19 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepţie
ridicată de Petcu Partenie în Dosarul nr. 499/ M+F/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.
La apelul nominal se constată lipsa autorului
excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale
criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 499/M+F/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi
familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepţie
ridicată de Petcu Partenie în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat
încalcă dispoziţiile cuprinse în art. 16 şi 17 din Constituţie, deoarece în
situaţia în care inculpatul are domiciliul în străinătate acesta se află în
imposibilitate de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu
supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie,
exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal,
faţă de art. 16 şi 17 din Constituţie, este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal, având următorul cuprins: „Pe
durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor
măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul
desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanţă;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
cuprinse în art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa
legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", şi
în art. 17, conform cărora „Cetăţenii români se bucură în străinătate de
protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia
acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 338 din 28 iunie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 august 2005, Curtea
a statuat că legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanţa de
judecată de a dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel
care este propriu naturii acesteia, iar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii
prevăzute de lege, să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Acest mijloc de individualizare a pedepsei închisorii constă în suspendarea executării
pedepsei pe o anumită perioadă de timp, denumită „termen de încercare", pe
durata căruia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere şi cerinţei de
a respecta obligaţiile stabilite de instanţa de judecată. Măsurile de
supraveghere care se iau faţă de condamnat pe durata termenului de încercare
sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Dacă cel
condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori
obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea
executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să
prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.
Prin dispoziţiile art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal s-a reglementat una dintre
măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata
termenului de încercare, şi anume aceea de a se prezenta, la datele fixate, la
judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de
instanţă.
Stabilirea în acest mod a obligaţiilor condamnatului nu
este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie, deoarece nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de
persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să determine
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal, faţă de art. 17 din Legea
fundamentală, dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere prevederilor
constituţionale, deoarece luarea unor măsuri de supraveghere a
condamnatului-cetăţean român nu echivalează sub niciun aspect cu nerespectarea
de către statul român a obligaţiei de a asigura protecţia cetăţenilor săi în
străinătate. Bucurându-se de protecţia statului român, cetăţeanul român care se
află în afara frontierelor trebuie însă să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi
revin potrivit legilor române. Astfel de obligaţii sunt şi cele prevăzute de
art. 863 alin. 1
lit. a) din Codul penal, care trebuie respectate de condamnat.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 863 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Petcu
Partenie în Dosarul nr. 499/M+F/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de
minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu