DECIZIE Nr.
417 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 343 din 25 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ion
Dumitru în Dosarul nr. 4.204/197/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.204/197/2008, Tribunalul Braşov - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ion
Dumitru.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textul de lege criticat instituie o prezumţie de
vinovăţie şi, totodată, determină ca instanţa de
judecată să aplice prevederile legale fără să
cerceteze dacă în momentul producerii accidentului persoana avea sau nu o
alcoolemie peste limita legală.
Tribunalul Braşov - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată, deoarece normele criticate „instituie o prezumţie de
vinovăţie pentru cel care consumă băuturi alcoolice
după producerea unui eveniment rutier şi mai înainte de a fi testat
în ceea ce priveşte alcoolemia din sânge". Se invocă şi
dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
prezumţia de nevinovăţie. Se arată că „instanţele
de judecată trebuie să prezume nevinovăţia persoanei
acuzate şi trebuie să îşi formeze opinia numai pe baza probelor
administrate în timpul procesului, or, dacă dispoziţia legală
analizată instituie o prezumţie absolută ce nu poate fi
răsturnată prin vreun mijloc de probă, judecătorul se
află în imposibilitatea respectării principiului enunţat, astfel
că dispoziţia legală trebuie considerată că
încalcă prezumţia de nevinovăţie şi deci dreptul la un
proces echitabil".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece acesta
încalcă prezumţia de nevinovăţie. Se arată că
această prezumţie este percepută ca un beneficiu, o
protecţie juridică ce însoţeşte persoana pusă sub
acuzare, în scopul de a echilibra raportul forţelor din cadrul procesului
penal. Potrivit art. 66 din Codul de procedură penală, învinuitul sau
inculpatul nu este obligat să îşi dovedească
nevinovăţia; sarcina probaţiunii revine acuzării, iar de
situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat. Acuzarea este cea
care trebuie să indice acuzatului faptele ce i se impută, pentru ca
aceasta să fie în măsură să îşi formuleze o
apărare corespunzătoare. Se mai arată că prezumţia de
nevinovăţie are caracter relativ, ea poate fi răsturnată în
urma dovedirii vinovăţiei prin probe certe, şi nu conform unor
aparenţe, probabilităţi. Or, stabilirea unei situaţii de
fapt ca o prezumţie absolută, în lipsa unor probe temeinice de
natură a certifica vinovăţia unei persoane, reprezintă o
încălcare a prezumţiei de nevinovăţie şi implicit a
dreptului la un proces echitabil.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările
ulterioare, având următorul cuprins: „In situaţia în care nu sunt
respectate dispoziţiile alin. (1), se consideră că rezultatele
testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea
conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în
momentul producerii accidentului."
Se susţine că aceste dispoziţii legale
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 23 alin. (11) care
consacră prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „Conducătorului de
autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se află în
procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea
permisului de conducere, precum şi examinatorului autorităţii
competente în timpul desfăşurării probelor practice ale
examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare
dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicaţi într-un accident
de circulaţie, le este interzis consumul de alcool sau de substanţe
ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după
producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei
alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice." Sancţiunea
nerespectării acestei dispoziţii legale este prevăzută de
alin. (2) al aceluiaşi articol, criticat în prezenta cauză, care
instituie prezumţia în sensul că rezultatele testului sau ale
analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului,
a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii
accidentului.
Este evident că instituirea unei astfel de
prezumţii se întemeiază pe importanţa şi semnificaţia
obligaţiei stabilite în art. 78 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 195/2002, legiuitorul apreciind că este absolut necesar să interzică
orice consum de alcool sau substanţe cu efecte similare după
producerea unui accident de circulaţie, în vederea stabilirii în
condiţii de maximă operativitate şi cu exactitate a
condiţiilor producerii accidentului, respectiv a stării
conducătorului auto la acel moment.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei,
norma criticată este menită practic să sancţioneze o
conduită contrară dispoziţiilor legale, în considerarea scopului
ordonanţei, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi
în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi
ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a
sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în
zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private.
Referindu-se la regimul probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Cauza Salabiaku împotriva
Franţei, 1988, că prezumţia de nevinovăţie nu este
una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate
prezumţii de drept sau de fapt, iar Convenţia nu le interzice în
principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite şi nu
încalcă drepturile apărării. In cauză, conducătorul
auto este avertizat cu privire la consecinţele faptei interzise de
legiuitor, acesta trebuind să cunoască dispoziţiile legale care
interzic consumul de alcool, substanţe ori produse stupefiante sau
medicamente cu efecte similare acestora după producerea accidentului
rutier şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul
expirat sau recoltarea probelor biologice, precum şi prezumţia care
operează în cazul nerespectării acestora. Absenţa unei astfel de
interdicţii ar determina, de altfel, dificultăţi în stabilirea
cu exactitate a stării conducătorului auto la momentul producerii
accidentului, or, determinarea cât mai exactă a acestei stări este
deopotrivă în interesul apărării, al organului constatator
şi, în esenţă, al respectării principiului aflării
adevărului.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Ion Dumitru în Dosarul nr. 4.204/197/2008 al
Tribunalul Braşov - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta