DECIZIE Nr.
416 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza intai din titlul
XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si
justitiei, precum si unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 1 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre
Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Viorica Ştefănescu-Goangă în
Dosarul nr. 15.057/245/2006 al Tribunalului laşi - Secţia civilă fond funciar.
La apelul nominal răspunde
Pavel Morariu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în
notele scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 15.057/245/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia
civilă fond funciar a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii
nr. 247/2005. Excepţia
a fost ridicată de Viorica Ştefănescu-Goangă într-o cauză având ca obiect
constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că înlăturarea căii de atac a
apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie,
întrucât creează o discriminare nejustificată între persoanele care sunt părţi
în astfel de procese, pe de o parte, şi cele care sunt părţi în celelalte
categorii de litigii în materia proprietăţii, decurgând din aplicarea dreptului comun ori din aplicarea Legii nr.
10/2001, pe de altă parte. Astfel, prima categorie de persoane beneficiază
numai de două grade de jurisdicţie, cu toate că procesele funciare sunt la fel
de complexe ca şi celelalte categorii de litigii în materia restituirii
proprietăţilor. Consideră că se restrâng, în mod arbitrar, drepturile
procesuale ale persoanelor implicate în procesele funciare, respectiv dreptul
de exercitare efectivă a căilor de atac, fapt ce contravine şi dispoziţiilor
art. 53 din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente, susţine că dispoziţiile
de lege criticate contravin şi prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea
fundamentală. Totodată, consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul
XIII al Legii nr. 247/2005 contravin şi prevederilor art. 21 din Constituţie,
prin faptul că liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt
incompatibile cu înlăturarea fazei procesuale a apelului.
Tribunalul Iaşi -
Secţia civilă fond funciar apreciază că
prevederile art. 5 alin. (1)
din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt constituţionale, fiind în acord cu
dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la
justiţie. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu încalcă nici
norma constituţională înscrisă în art. 53. Face referire la Decizia Plenului
Curţii Constituţionale nr. 1/1994 şi constată că, în acord cu aceasta,
legiuitorul este îndreptăţit, în considerarea unor situaţii diferite, să
instituie reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de
exercitare a drepturilor procedurale. Astfel, accesul liber la justiţie nu
înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la
toate căile de atac. Arată că discriminarea nu poate fi reţinută, de vreme ce
aceeaşi prevedere se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale. In acelaşi mod, discriminarea nu poate fi reţinută nici
în relaţia cu persoanele aflate în ipoteza prevăzută de Legea nr. 10/2001, câtă
vreme legiuitorul a reglementat distinct cazurile şi modalităţile de reparaţie a
prejudiciilor create prin deposedarea abuzivă realizată de regimul comunist, în
raport cu felul bunurilor ce au făcut obiectul acestor deposedări.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr . 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor art. 16 alin.
(1), art. 21 alin. (1) şi (2)
şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie. In acest sens arată că prevederile
de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin.
(2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi
modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Consideră că
dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel
cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale
autorului, îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente. Curtea observă că, aşa cum rezultă din motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică doar prevederile
art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecăţilor în
materia restituirii proprietăţilor funciare - al Legii nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul
cuprins: „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă
sunt supuse numai recursului."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări,
ale art. 21 alin. (1)-(3) relative la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 privind „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi" şi ale art. 124 alin. (2) potrivit
cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora
hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare, în
primă instanţă, sunt supuse numai recursului.
In esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în
faptul că înlăturarea fazei procesuale a apelului, în procesele funciare, este
de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale
art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 53 si ale art. 124 alin. (2).
Curtea constată că Legea fundamentală nu cuprinde
dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci
statuează principial în art. 129 că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti,
părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în
condiţiile legii", iar
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie „competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege". De
altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu
înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la
toate căile de atac. Asa fiind, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor
art. 21 alin. (1)'-(3), ale art. 53 şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.
De asemenea, Curtea constată că textele de lege
criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări
pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, excepţie ridicată de Viorica Ştefănescu-Goangă în Dosarul nr.
15.057/245/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă fond funciar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu