DECIZIE Nr.
411 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si art. 21 din Ordonanta
Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din
cadrul altor unitati din sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 381 din 20 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 21 din Ordonanţa
Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din
cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Mihaela Toth
şi Sergiu-Andrei Toth în Dosarul nr. 3.915/107/2007 al Tribunalului Alba -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate
de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.915/107/2007, Tribunalul Alba - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi
art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului
auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă
acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei. Excepţia
a fost ridicată de Mihaela Toth şi Sergiu-Andrei Toth în cadrul unei acţiuni
civile.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.
7/2007 este contrar prevederilor art. 115 alin. (2) din Constituţie, întrucât
se referă şi la alte drepturi decât cele avute în vedere de art. 1 pct. III.7
din Legea nr. 502/2006, prin care Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanţa
Guvernului nr. 8/2007. Pentru aceleaşi motive, art. 21 care se referă la
dreptul la asistenţă medicală gratuită, iar nu la salarizare, depăşeşte
limitele abilitării, fiind contrar art. 115 alin. (2) din Constituţie. De
asemenea, consideră că a fost restrâns în mod neconstituţional dreptul la
asistenţă medicală gratuită, întrucât, contrar reglementării anterioare,
aceasta nu se mai acordă şi soţului/soţiei şi copilului aflat în întreţinerea
personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul Alba - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este
întemeiată, întrucât Legea nr. 247/2007 a aprobat cu modificări Ordonanţa Guvernului nr.
8/2007, incluzându-se menţiunea „alte drepturi", astfel că s-a acoperit
formularea lacunară şi generală din legea de abilitare.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. In acest sens, arată că
textele constituţionale pretins încălcate nu au legătură cu art. 1 şi 21 din
Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007. Astfel, în ceea ce priveşte art. 1 din
ordonanţă, arată că acesta este un text de aplicabilitate generală, statuând
categoriile de personal cărora li se aplică prevederile acestui act normativ.
Cât priveşte dreptul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, în activitate sau
pensionari, precum şi al soţului/soţiei şi al copiilor aflaţi în întreţinerea
acestuia la asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în mod gratuit,
menţionează că sunt aplicabile prevederile art. 67 din Legea nr. 567/2004, iar
nu prevederile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, astfel că în cauză,
în realitate, se ridică probleme de aplicare a legii, aspecte ce nu revin
competenţei instanţei de contencios constituţional.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce
priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 53 din Constituţie,
arată că aceasta priveşte o omisiune legislativă şi, în consecinţă, nu poate fi
soluţionată de Curtea Constituţională. In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate extrinsecă raportată la prevederile art. 115 alin. (2)
din Constituţie, arată că Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 a fost adoptată cu
respectarea prevederilor legii de abilitare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007
privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti
şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul
justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, şi aprobată
cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 1: „Prezenta
ordonanţă reglementează salarizarea şi alte drepturi ale personalului auxiliar
de specialitate şi personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi
al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea
nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu
modificările şi completările ulterioare.";
- Art. 21: „(1) Personalul
auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe
lângă acestea, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de
asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării
dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei la asigurările sociale de
sănătate.
(2) Condiţiile de
acordare în mod gratuit a asistenţei medicale, a medicamentelor şi protezelor
sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului."
Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor articole din Constituţie: art. 53 privind
restrângerea unor drepturi sau libertăţi şi art. 115 alin. (2) prin care se
arată că „Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi
data până la care se pot emite ordonanţe".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că necesitatea reglementării unui nou sistem de salarizare a
personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de
pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei a
fost determinată de o serie de raţiuni, între care cele mai importante au fost
necesitatea corelării salarizării cu noile categorii de personal de
specialitate reglementate prin acte normative mai recente, înlăturarea anumitor
diferenţe nejustificate sub aspectul salarizării între diferitele categorii de
personal, implementarea strategiilor guvernamentale care a presupus o regândire
a salarizării, astfel încât aceasta să fie adecvată noilor atribuţii ce au
revenit personalului auxiliar, şi, nu în ultimul rând, realizarea unei
reglementări unitare, coerente a drepturilor acestora.
In acest sens, urmărind conţinutul art. 1 pct. III.7
din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.051 din 29
decembrie 2006, prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanţa pentru
reglementarea salarizării personalului auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor
unităţi din sistemul justiţiei, Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 a dat o nouă
reglementare în această materie, abrogând dispoziţiile Legii nr. 50/1996
privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii
judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563
din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe cele
ale Legii nr. 56/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor
Curţii Supreme de Justiţie, ale magistraţilor-asistenţi şi ale celorlalte
categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi
orice alte dispoziţii contrare.
Având în vedere strânsa legătură dintre sistemul de
salarizare şi celelalte drepturi reglementate de Ordonanţa Guvernului nr.
8/2007 din perspectiva raţiunilor care au stat la baza emiterii acestui act
normativ, Curtea apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 115 alin.
(2) din Constituţie.
In acest sens trebuie reţinute şi cele statuate în
Decizia nr. 903 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2007, în sensul că „numai în
măsura în care ordonanţa este emisă de Guvern fără existenţa împuternicirii
date de Parlament în acest scop sau când prin conţinutul său aceasta s-ar
îndepărta evident de domeniul pentru care Parlamentul a abilitat Guvernul să
emită ordonanţe, numai într-un atare caz o asemenea ordonanţă este
neconstituţională".
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea constată că, potrivit
art. 47 alin. (2) din Constituţie, „cetăţenii au dreptul la pensie, la
concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de
stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute
de lege". Prin urmare, legiuitorul este în
drept să stabilească conţinutul, limitele şi condiţiile acordării acestor
drepturi, precum şi să modifice, ori de câte ori apare această necesitate,
condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, fără ca aceasta să
aibă semnificaţia unei restrângeri contrare dispoziţiilor art. 53 din
Constituţie.
In acelaşi timp, Curtea consideră că nu poate fi
reţinută nici susţinerea Guvernului privind inaplicabilitatea în cauză a
prevederilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 si incidenţa prevederilor art. 67 din Legea
nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. In acest sens
trebuie observat că prin prevederile art. 30 lit. c) din Ordonanţa Guvernului
nr. 8/2007 s-a dispus abrogarea oricăror dispoziţii contrare prevederilor acestui act normativ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind
salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al
parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din
sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Mihaela Toth şi Sergiu-Andrei Toth în
Dosarul nr. 3.915/107/2007 al Tribunalului Alba - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea