Decizia Nr.41 din 05.02.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă în Dosarul nr. 5.198/99/2011 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1548D/2012.La apelul nominal se prezintă partea Mihai Asaftei, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Totodată, arată că, dacă o acţiune pendinte se suspendă, creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanţele pe care le au în tabelul creanţelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenţei pentru acoperirea creanţelor. În cazul salariaţilor, drepturile acestora sunt înregistrate direct în tabelul de creanţe, fără cerere de admitere a creanţelor, de către administratorul judiciar/lichidator, conform evidenţelor contabile.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 635 Ds din 21 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.198/99/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de instanţă într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt neconstituţionale în măsura în care textul impune suspendarea de drept, automată şi nedistinctivă, a tuturor acţiunilor, inclusiv a celor care au ca obiect chiar stabilirea existenţei şi întinderii creanţei împotriva debitorului.Totodată, arată că asupra prevederilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, raţiunile reţinute de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa sunt pe deplin aplicabile în cazul creditorilor ce deţin o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, însă aceleaşi raţiuni nu pot fi aplicate prin analogie în cazul creditorilor ale căror creanţe nu sunt nici certe şi nici lichide. În aceste condiţii, în cazul unei creanţe care nu a fost determinată şi nici determinabilă şi în lipsa unui titlu jurisdicţional definitiv, înscrierea la masa credală în tabloul definitiv de creanţe a acestuia rămâne o chestiune pur teoretică, creanţa nefiind nici cert şi nici lichidă.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 41 alin. (1) referitor la neîngrădirea dreptului la muncă şi la alegerea liberă a profesiei, a meseriei a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:1. Asupra dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 Curtea sa mai pronunţat prin numeroase decizii, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 1.011 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2013, Decizia nr. 842 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, Decizia nr. 300 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, sau Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea.2. Distinct de cele statuate în jurisprudenţa sa constantă, Curtea observă că autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate ridică o problemă de drept care nu a mai fost analizată de Curte, şi anume suspendarea acţiunii prin care se solicită stabilirea existenţei şi întinderii unui drept de creanţă ce nu este circumscris unui titlu existent.Este fără îndoială că procedura insolvenţei având un caracter colectiv, unitar şi concursual, toţi creditorii care deţin creanţe împotriva debitorului trebuie să-şi înscrie aceste creanţe la masa credală.De aceea, legiuitorul, prin textul de lege criticat, a dispus ca toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale să se suspende, altfel nemaiputându-se respecta caracterul unitar, colectiv şi concursual al procedurii.Însă, la masa credală pot fi înscrise creanţele care respectă condiţiile legale, respectiv să fie certe, lichide şi exigibile, şi care sunt exprimate într-un înscris recunoscut de lege ca având caracter executoriu, nu şi simplele cereri ale creditorilor.Textul de lege criticat se referă la acţiuni judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale; or este evident că numai acele acţiuni care tind la realizarea creanţelor, adică la îndestularea creditorilor sunt susceptibile de a fi suspendate, nu şi acţiunile care tind la recunoaşterea sau constatarea unui drept de creanţă al reclamantului asupra debitorului.În lipsa unei recunoaşteri a creanţei sale, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, reclamantul, participant la procedura insolvenţei, nu ar putea veni la masa credală şi nu ar beneficia de întreaga procedură.Prin urmare, revine instanţei de judecată, învestită cu judecarea unei astfel de cereri, competenţa şi, în acelaşi timp, obligaţia de a analiza în ce măsură acţiunea reclamantului tinde la realizarea creanţei sale sau doar la constatarea sub aspectul existenţei şi întinderii acesteia.Curtea reţine că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă în Dosarul nr. 5.198/99/2011.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu