DECIZIE Nr. 41
din 7 mai 2007
cu privire la persoanele
care beneficiaza de masurile reparatorii prevazute in art. 1 lit. c) din
Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate de catre regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie
1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 189/2000.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 833 din 5 decembrie 2007
Dosar nr. 11/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicata, s-a întrunit în vederea
examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
persoanele care beneficiaza de masurile reparatorii
prevazute in art. 1 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate
in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive
etnice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 189/2000.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de
judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casatie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
susţinut recursul în interesul legii, astfel cum este formulat, cerând să se
decidă că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999,
astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000,
se interpretează în sensul că de măsurile reparatorii prevăzute în acest text
de lege beneficiază cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost
persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie
1940 - 6 martie 1945, indiferent dacă la data refugiului sau strămutării aveau
domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub
ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi
ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţia românească ori sub administraţia unui
alt stat.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art.
1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere
de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
Astfel, unele instanţe au considerat că beneficiază de
măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, numai
cetăţenii români care', în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, s-au
refugiat, au fost strămutaţi sau expulzaţi pe teritoriile aflate sub
jurisdicţia statului român, argumentându-se că de aceste măsuri nu pot
beneficia şi cetăţenii români
care si-au schimbat domiciliul din teritoriile aflate sub administraţie
românească în teritoriile ocupate vremelnic de Ungaria horthystă, în condiţiile
în care statul român nu şi-a persecutat cetăţenii pe motiv de apartenenţă
etnică.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
beneficiază de măsurile reparatorii reglementate în Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, orice
cetăţean român, indiferent de naţionalitate, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, suferind
persecuţii din motive etnice, a fost refugiat, expulzat sau strămutat în altă
localitate, indiferent dacă la data strămutării avea domiciliul pe teritoriul
statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi
dacă localitatea în care s-a refugiat ori în care a fost expulzat sau strămutat se afla sub administraţia unui stat
străin.
In justificarea acestui punct
de vedere s-a motivat că dispoziţiile art. 1 lit. c) din ordonanţa menţionată
nu condiţionează existenţa persecuţiei din motive etnice în raport cu
naţionalitatea română, ci de cetăţenia română, astfel că măsurile reparatorii
îi privesc, în egală măsură, pe toţi cetăţenii români care au suferit
persecuţii în acea perioadă, ca urmare a refugiului, expulzării sau strămutării
în altă localitate, fără a se face distincţie dacă a avut loc pe teritoriul
statului român sau în afara lui.
S-a subliniat totodată că motivul refugiului nu poate
fi apreciat decât în raport cu realităţile momentului, când erau notorii
persecuţiile exercitate pe considerente etnice în urma modificării hotarelor
României prin cedarea unei părţi a Ardealului Ungariei.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
Intr-adevăr, potrivit art. 1 lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi' persoanelor
persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost
aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată prin art. I din Legea nr. 586/2002, între cetăţenii
români ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanţă, din cauza
persecuţiilor din motive etnice suferite în acea perioadă, este menţionată şi
persoana care „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în'altă
localitate".
In explicarea semnificaţiei expresiei strămutată, în
Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile
instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945
din motive etnice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2002, se
precizează, la art. 2, că „prin persoană care a fost strămutată în altă
localitate... se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată
să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice",
adăugându-se că „în această categorie se includ şi persoanele care au fost
expulzate, s-au refugiat,
precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
Din coroborarea acestor dispoziţii reiese astfel voinţa
neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetăţean
român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit
persecuţii din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situaţie de inegalitate
sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau
strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile
româneşti ori din cele aflate sub jurisdicţia statului român în cele care s-au
aflat vremelnic în administraţia altor state, în scopul asigurării deplinei
realizări a principiului protecţiei tuturor cetăţenilor.
Sub acest aspect este de' observat că actele normative
menţionate impun ca dispoziţiile pe care le cuprind să fie interpretate în
sensul că legiuitorul, ţinând seama de situaţiile grele create prin presiunile
exercitate în perioada la care s-a făcut referire de unele state vecine
României, care au determinat importante cedări de teritorii în favoarea acelor
state, urmate de inevitabile mişcări de populaţii, nevoite să se refugieze, ori
expulzări sau strămutări de persoane în alte localităţi, a înţeles să acorde
anumite drepturi celor persecutaţi, fără să facă distincţie dacă refugiul,
expulzarea sau strămutarea a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara
acestuia.
Aşadar, interpretarea corectă şi completă a
dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, astfel cum
a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002, duce la concluzia
că, independent de naţionalitate, cetăţenii români persecutaţi din motive
etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940 - 6 martie
1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român
sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state, indiferent dacă
localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub
jurisdicţie românească sau sub dominaţia altui stat, beneficiază de măsurile
reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999,
astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 si modificată ulterior prin
art. I din Legea nr. 586/2002.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al
art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se decide în sensul arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi'persoanelor persecutate
de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940
până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 189/2000, stabileşte:
Cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au
fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6
septembrie 1940 - 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau
domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub
ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi
ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia unui
alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai
sus menţionat.
Obligatorie, potrivit art. 329
alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei