DECIZIE
Nr. 41 din 24 ianuarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 24 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur -
judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 50 lit. j)
din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de
Petre Naidin în Dosarul nr. 4.004/2004 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a Vlll-a de
contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.004/2004, Curtea de
Apel Bucureşti -
Secţia a Vlll-a
de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Petre Naidin într-un litigiu având ca
obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale
ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi (3) teza întâi, ale art. 29, 40, art. 41 alin. (1) şi ale art. 53. Totodată, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 21 pct. 2 şi ale art. 29 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cele ale art. 7, 10, 11 şi 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 paragraful
2 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 15,
22, 25 şi 26 din Pactul
internaţional privind
drepturile civile şi politice
ale omului.
Cu privire la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), autorul
excepţiei consideră că persoanele la care fac referire dispoziţiile legale criticate nu sunt egale în faţa legii cu cele prevăzute în acelaşi
articol la lit. h) şi i). Astfel,
cetăţenii români care au desfăşurat activitate de poliţie politică nu pot ocupa niciodată o funcţie publică, în timp ce persoanele care au fost
destituite dintr-o asemenea funcţie în ultimii 7 ani şi, respectiv, cele care au suferit o condamnare penală, dar faţă de care a intervenit reabilitarea, pot să ocupe o funcţie
publică.
Se mai consideră că decăderea dintr-un
drept fundamental al omului nu poate interveni prin lege şi în mod global, ci numai prin hotărâre judecătorească şi în mod individual.
Autorul excepţiei invocă în susţinerea
acesteia şi anumite pasaje din
avizele nr. 608 din 31 decembrie 1999 şi nr. 360 din 20 mai 1998 ale Consiliului Legislativ, prin care au
fost avizate negativ propunerile legislative referitoare la „Legea privind
limitarea temporară a
accesului la demnităţi şi funcţii publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere ale regimului comunist, Legea
George Şerban" şi la „Legea anticomunistă", prin care Consiliul Legislativ, în
esenţă, a apreciat că „supunerea unor categorii întregi de
persoane [unii colaboratori ai regimului comunist] unei decăderi din dreptul de a fi ales instituie o
restrângere în exercitarea unui drept recunoscut de Constituţie, contravenind şi prevederii [constituţionale al art. 16 alin. (1)".
Autorul excepţiei menţionează şi legislaţia în materie din unele state (Republica Cehă, Albania, Bulgaria), Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.
1.338/1997 privind obligaţiile
şi angajamentele Republicii
Cehe ca stat membru, precum şi
unele articole din doctrina străină.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a de contencios
administrativ şi
fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestei opinii se apreciază că legiuitorul are competenţa de a stabili condiţiile pe care o persoană trebuie să le
întrunească pentru a îndeplini
o funcţie publică, fără ca prin aceasta
să fie încălcate dispoziţiile constituţionale
ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (1).
Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, apreciind,
în esenţă, că este de competenţa legiuitorului să
stabilească, pentru fiecare
categorie profesională, condiţiile generale pentru a accede într-o
anumită funcţie sau profesie.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât
dispoziţiile legale criticate
nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile deopotrivă tuturor subiectelor de drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de
autorul excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 251 din 22 martie 2004, text introdus prin cartea II titlul III art.
XIII pct. 37 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.
Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:[...]
j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind principiul ne
retroactivităţii legii, ale
art. 16 alin. (1) şi (3) teza
întâi privind egalitatea în drepturi, ale art. 29 privind libertatea conştiinţei, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 41 alin. (1)
privind dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Totodată, autorul excepţiei
apreciază că sunt încălcate şi unele
principii, drepturi sau libertăţi prevăzute în
documente internaţionale:
principiul neretroactivităţii
legii, cu excepţia legii
penale mai favorabile art. 15 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), dreptul la asociere
art. 11 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
art. 22 din Pactul internaţional
privind drepturile civile şi
politice ale omului), dreptul de a alege şi de a fi ales art. 25 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului), dreptul de a avea
acces egal la funcţiile
publice art. 25 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi art. 21 pct. 2 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului), principiul egalităţii art. 26 privind egalitatea din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale), libertatea de exprimare art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale), nediscriminarea art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 la
Convenţie), precum şi prevederile referitoare la restrângerea
exercitării unor drepturi şi libertăţi art. 29 pct. 2 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
In esenţă, se susţine că prevederea legală potrivit căreia
cetăţenii români care au desfăşurat activitate de poliţie politică nu pot face parte din corpul funcţionarilor publici încalcă, în principal, prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la dreptul la muncă, instituind în acelaşi timp o restrângere nejustificată a acestor drepturi, ceea ce contravine
art. 53 din Constituţie.
Totodată, se susţine că prevederile legale criticate retroactivează.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate prin care se susţine că a fost încălcat
principiul constituţional al
neretroactivităţii legilor,
Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate se aplică numai pentru viitor şi nu desfiinţează sau modifică situaţii juridice
anterioare. De asemenea, dispoziţiile legale se aplică de îndată tuturor
situaţiilor care se constituie
după intrarea ei în vigoare.
In consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu cuprind nici o măsură de natură a încălca textul constituţional al art. 15 alin. (2).
Curtea constată că atât în jurisprudenţa sa, cât şi în cea
a Curţii Europene a
Drepturilor Omului s-a reţinut
că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit,
nu sunt diferite. De aceea acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Un tratament diferit nu poate fi însă doar expresia aprecierii exclusive a
legiuitorului, ci trebuie să
se justifice obiectiv şi raţional.
In consecinţă, Curtea constată că legiuitorul
este liber să stabilească condiţiile de acces în funcţiile publice atât timp cât opţiunea sa este justificată în mod obiectiv şi
raţional. In cauza de faţă, cerinţa ca cetăţenii
români care au desfăşurat
activitate de poliţie politică să nu poată face
parte din corpul funcţionarilor
publici este justificată de
necesitatea ca toţi membrii
aparatului administraţiei
publice să fie loiali statului
şi principiilor generale de
organizare a statului român, asigurându-se în acest mod credibilitatea acestora
şi a aparatului administrativ.
Astfel, Curtea constată că nu există nici o încălcare a
principiului egalităţii în
drepturi între cetăţenii
români care doresc să acceadă la o funcţie publică.
In ceea ce priveşte notele scrise depuse la Curtea Constituţională de către autorul
excepţiei, prin care se arată că interdicţii
similare cu cea prevăzută în textul de lege criticat nu există în legătură cu alte
persoane care ocupă funcţii sau demnităţi publice - parlamentari, magistraţi -, Curtea reţine
că în realitate autorul excepţiei nu se referă la o problemă de
constituţionalitate, ci la o
problemă care eventual ar viza
o lipsă de coordonare
legislativă, care, chiar dacă ar fi reală, nu intră sub
incidenţa controlului de
constituţionalitate, fiind de
resortul exclusiv al autorităţii
legiuitoare.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării principiului
constituţional al dreptului la
muncă, Curtea constată că în jurisprudenţa
sa a stabilit, de principiu, că instituirea prin lege a unor condiţii pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă şi la alegerea
profesiei, de exemplu, Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005. Raportând considerentul expus mai sus la cauza
de faţă, Curtea reţine că instituirea unei condiţii de natura celei prevăzute de art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 nu este contrară art. 41 din Constituţie. De altfel, o asemenea condiţie asigură funcţionarea
administraţiei publice pe baza
respectării principiilor
democraţiei, precum şi credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor
publici.
Totodată, Curtea Constituţională constată că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Vogt împotriva Germaniei (1995), a
stabilit că statul este în
drept să ceară oficialilor săi să fie loiali
Constituţiei, iar în cauza Glasenapp
împotriva Germaniei (1986) a reţinut că dreptul
unei persoane de a fi admis într-o funcţie publică nu este
recunoscut nici de Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, nici de Protocoalele
sale. Aşadar, în acest domeniu
statul are o mai largă marjă de apreciere.
In consecinţă, având în vedere că dispoziţiile legale criticate nu restrâng exerciţiul drepturilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine
că textul constituţional al art. 53 nu este incident în cauză.
Curtea constată că nici dispoziţiile
art. 29 şi 40 din Constituţie invocate ca fiind încălcate nu au incidenţă în cauză, ele referindu-se la libertatea de conştiinţă, religioasă şi, respectiv, la dreptul de asociere, fără legătură cu condiţia stabilită prin
textul de lege criticat.
Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor din actele internaţionale invocate, având în vedere că acestea îşi au
corespondent în dispoziţiile
constituţionale analizate mai
sus.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Petre Naidin în Dosarul nr. 4.004/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
Vlll-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data
de 24 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly