DECIZIE   Nr. 41 din 29 ianuarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 283 din 31 martie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata, si a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Sindicatul Soferilor din Romania - Filiala Mures in Dosarul nr. 4.844/2003 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 ianuarie 2004, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand, Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 29 ianuarie 2004.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 iulie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.844/2003, Judecatoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata, si a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Sindicatul Soferilor din Romania - Filiala Mures.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin principiului liberului acces la justitie, intrucat nu prevad "posibilitatea pentru contestator de a se adresa unui organ abilitat pentru esalonarea, amanarea sau scutirea acestuia de la plata sumelor". Autorul exceptiei considera ca textul criticat este neconstitutional si in raport de prevederile art. 9 din Legea fundamentala, pentru ca "aceasta cautiune egala cu 20% din cuantumul sumei datorate trebuie achitata numai de persoanele juridice", or, in cazul de fata, desi sindicatul este persoana juridica, activitatea acestuia nu are un scop lucrativ.
    Instanta de judecata considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca in cauza este vorba despre o problema de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate, dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 61/2002 constituind reglementarea speciala in materie, care instituie un regim derogator de la reglementarea cuprinsa in art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila.
    Guvernul arata ca reglementarea din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, privind depunerea cautiunii numai de catre persoanele juridice, s-a facut in considerarea numarului sporit de cauze exceptionale, precum si din motive de natura economica. In fine, arata ca procedura colectarii creantelor bugetare reprezinta o procedura speciala instituita in realizarea interesului general, fiind vorba despre recuperarea banilor publici care se cuvin bugetului de stat.
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, arata ca asupra constitutionalitatii acestui text Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 150/2002 si nr. 76/2003, statuand ca acest text este constitutional.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, cu motivarea ca prin dispozitiile titlului V din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 se recunoaste dreptul persoanelor interesate de a face contestatie la executare in cazurile si conditiile prevazute de lege. Arata ca instituirea unei cautiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate de debitor, ca o conditie a sesizarii instantelor judecatoresti, reprezinta o conditie a celeritatii procedurii si o masura de descurajare a abuzului de drept, avand rolul de a frana actiunile dilatorii ale persoanelor juridice in cadrul procedurii de executare silita, fara sa se contravina deci prevederilor art. 21 din Constitutie.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, arata ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie. Raportarea la art. 9 din Constitutie nu poate fi retinuta, intrucat aceste norme constitutionale reglementeaza activitatea sindicatelor in cadrul principiilor generale, fara a se stabili in favoarea acestora un regim diferit fata de alte categorii de persoane juridice, in privinta obligatiilor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata, si dispozitiile art. 403 alin. (1) din Codul de procedura civila.
    I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, ulterior sesizarii, Ordonanta Guvernului nr. 61/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost abrogata, cu exceptia art. 152, prin art. 200 lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, la data intrarii in vigoare a noii reglementari (1 ianuarie 2004). Curtea constata ca dispozitiile art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 au fost preluate, cu un continut identic, in art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
    In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca, in cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prevederea supusa controlului a fost modificata, Curtea se pronunta asupra prevederii legale in noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din legea sau ordonanta modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii. Avand in vedere ca, in cauza, aceasta cerinta este indeplinita, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
    Examinand dispozitiile art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca aceste dispozitii au fost supuse controlului de constitutionalitate, concretizat in Decizia nr. 40*) din 29 ianuarie 2004, nepublicata la data pronuntarii in cauza de fata, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate.
------------
    *) Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004.

    De aceea, avand in vedere ca solutiile pronuntate de Curte ii sunt acesteia opozabile, si, desi in cauza ce face obiectul prezentei decizii Curtea este legal sesizata de instanta de judecata, stabilirea neconstitutionalitatii dispozitiilor legale criticate, printr-o decizie a Curtii Constitutionale pronuntata ulterior sesizarii, determina ca, in temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, aceste dispozitii legale sa nu mai poata face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, intervenind una dintre cauzele de inadmisibilitate prevazute la art. 23 alin. (6) din legea mentionata. Intr-o asemenea situatie, exceptia urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.
    II. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, a caror redactare este: "Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel", Curtea constata ca aceste dispozitii au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate exceptiile de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, de exemplu, Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002; Decizia nr. 15 din 21 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 115 din 24 februarie 2003; deciziile nr. 8 si 55 din 14 ianuarie 2003, respectiv 6 februarie 2003, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 153 din 10 martie 2003, si Decizia nr. 76 din 20 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 225 din 3 aprilie 2003.
    In esenta, Curtea a retinut, in considerentele acestor decizii, ca art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie, intrucat obligatia de a plati cautiunea are caracterul unei garantii instituite in favoarea creditorului care detine un titlu executoriu. Curtea a mai retinut in acelasi timp ca obligarea la plata unei cautiuni nu aduce atingere dreptului persoanei la judecata in termen rezonabil, intrucat prin aceasta nu se prelungeste termenul de solutionare a cauzei.
    Solutiile pronuntate de Curte si considerentele care au stat la baza acestor decizii sunt valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (1), (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Sindicatul Soferilor din Romania - Filiala Mures in Dosarul nr. 4.844/2003 al Judecatoriei Cluj-Napoca.
    2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 ianuarie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu