DECIZIE Nr
DECIZIE Nr. 409 din 14 iulie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art.
2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art.
28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de
constructii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 709 din 5 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Dana Titian - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de
constructii, in ansamblul ei, si cu referire speciala la art. 1, art. 2, art.
3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 ale
acesteia, exceptie ridicata de Mihaela Olivia Tocaciu in Dosarul nr.
19.512/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile legale criticate asigura
respectarea planului urbanistic, precum si a unor standarde de calitate si
nicidecum nu incalca dreptul de proprietate. In acest sens este invocata
Decizia Curtii Constitutionale nr. 4 din 18 ianuarie 2005. Totodata, se arata
ca nu este justificat un regim al autorizarii diferentiat in functie de tipul
de proprietate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 19.512/2004,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea
executarii lucrarilor de constructii, in ansamblul ei, si cu referire speciala
la art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26,
art. 27 si art. 28 ale acesteia, exceptie ridicata de Mihaela Olivia Tocaciu
intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cereri pentru desfiintarea unor
constructii.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca Legea nr. 50/1991, in
ansamblul ei, si, in special, dispozitiile art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art.
7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 ale acesteia contravin
prevederilor art. 44 alin. (1), (2), (3) si (7) din Constitutie.
Autorul exceptiei apreciaza ca intreaga lege criticata incalca prevederile
art. 44 alin. (1), (2), (3) si (7) din Constitutie "in masura in care
dispozitiile [acesteia] privesc constructiile edificate sau desfiintarile de
constructii de pe terenurile proprietate privata, respectiv in masura in care
autorizatia de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere,
schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel sau de
desfiintare a acestora este impusa altor titulari ai dreptului de proprietate
imobiliara in afara de cei ai domeniului public si ai proprietatii private de
stat". Se apreciaza ca "obligativitatea impusa titularilor dreptului
de proprietate privata asupra unui teren de a construi doar pe o anumita
suprafata din acel teren si conform vointei unor organe administrative [...]
constituie golirea de continut a dreptului de proprietate privata si supunerea
titularilor respectivului drept la taxe si sanctiuni nejustificate". In
consecinta, "restrictionarea si limitarea de catre stat a dreptului de
proprietate privata al cetatenilor sai, in alte conditii decat cele prevazute
de art. 44 din Constitutie [...], constituie o incalcare a garantarii si
ocrotirii proprietatii private".
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii, instanta arata ca
"scopul Legii nr. 50/1991 este asigurarea interesului general privind
urbanismul si amenajarea teritoriului, precum si protectia mediului, [iar] pentru
protejarea acestor obiective de interes general, activitatile de construire de
orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii". Se arata ca
"obligatia obtinerii autorizatiei pentru executarea sau desfiintarea unor
lucrari de constructii, precum si aplicarea de sanctiuni in cazul nerespectarii
acesteia nu incalca dreptul de proprietate privata". In acest sens,
instanta apreciaza ca "legiuitorul are competenta, conferita de Legea
fundamentala, de a reglementa cadrul in care titularul unui drept de proprietate
privata are posibilitatea valorificarii acestuia, cu respectarea drepturilor si
intereselor legitime ale celorlalti titulari". De asemenea, se considera
ca "in masura in care dobandirea dreptului de proprietate are loc fara
respectarea conditiilor legale, titularul dreptului de proprietate va suporta
sanctiunile stabilite de lege, fara a se putea apara invocand principiul
constitutional al ocrotirii si garantarii proprietatii private".
Totodata, instanta arata ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Constitutie
nu au incidenta in cauza.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
"avandu-se in vedere competenta conferita legiuitorului, prin Constitutie,
de a reglementa cadrul in care titularul unui drept are posibilitatea sa si-l
valorifice, luand in considerarea exercitarii dreptului de proprietate si
interesele legitime ale celorlalti titulari, pe care este tinut sa le
respecte". In acest sens, sunt invocate prevederile art. 44 alin. (1) teza
a doua si alin. (7) din Constitutie.
Totodata, Guvernul apreciaza ca scopul autorizatiilor de construire,
reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinatie sau
de reparare a constructiilor de orice fel sau de desfiintare a acestora este
"asigurarea interesului general privind protectia mediului si dezvoltarea
durabila, precum si respectarea principiilor de urbanism si amenajarea
teritoriului. In consecinta, activitatea de edificare sau desfiintare a
constructiilor de orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii, fiind
nejustificata instituirea unui regim al autorizarii diferentiat in functie de
tipul de proprietate".
De asemenea, in sustinerea punctului de vedere exprimat, Guvernul invoca
Deciziile Curtii Constitutionale nr. 144 din 25 martie 2004, nr. 4 din 18
ianuarie 2005 si nr. 135 din 10 martie 2005.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este neintemeiata, intrucat "obligatia obtinerii certificatului de
urbanism si a autorizatiei pentru executarea sau desfiintarea unor lucrari de
constructii, precum si aplicarea de sanctiuni in cazul nerespectarii acesteia
nu au legatura cu garantarea si ocrotirea in mod egal a dreptului de
proprietate privata". Totodata, se arata ca masurile stabilite prin
textele legale criticate "nu echivaleaza cu o expropriere", fiind in
deplin acord cu prevederile art. 44 alin. (7) din Legea fundamentala.
Avocatul Poporului sustine ca "scopul reglementarilor restrictive ale
Legii nr. 50/1991 [...] este asigurarea interesului general privind protectia
mediului si dezvoltarea durabila, respectarea principiilor de urbanism si
amenajarea teritoriului, precum si a anumitor standarde de calitate si
siguranta". De asemenea, se arata ca in jurisprudenta Curtii Constitutionale
s-a stabilit ca "in masura in care dobandirea dreptului de proprietate are
loc fara respectarea conditiilor legale, titularul dreptului de proprietate va
suporta sanctiunile stabilite prin lege, fara a se putea apara invocand principiul
constitutional al ocrotirii proprietatii". In consecinta, Avocatul
Poporului sustine ca "activitatea de edificare sau desfiintare a
constructiilor de orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il
constituie dispozitiile Legii nr. 50/1991, republicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, in ansamblul ei, si, in
special, dispozitiile art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24,
art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 ale acesteia. Curtea retine insa ca, prin
critica sa, autorul exceptiei se refera indeosebi la neconstitutionalitatea
prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25,
art. 26, art. 27 si art. 28 din Legea nr. 50/1991, dispozitii cu privire la
care Curtea urmeaza a se pronunta prin prezenta decizie.
Aceste dispozitii legale reglementeaza autorizarea executarii lucrarilor de
constructii, precum si raspunderea si sanctiunile aplicabile in caz de
nerespectare a prevederilor Legii nr. 50/1991.
Textul constitutional expres invocat in sustinerea exceptiei este cel al
art. 44 alin. (1), (2), (3) si (7) din Constitutie. Desi in sustinerea
exceptiei s-a invocat intregul text al art. 44 alin. (2) din Constitutie,
Curtea observa ca, din motivarea exceptiei, rezulta ca autorul acesteia se
refera numai la teza intai a acestui text constitutional. Astfel, dispozitiile
constitutionale invocate in sustinerea exceptiei au urmatorul cuprins:
"(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt
garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. [...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire. [...]
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, in
esenta, autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate, prin
faptul ca impun obtinerea unor autorizatii pentru executarea constructiilor de
catre titularii dreptului de proprietate privata, sunt de natura a incalca
dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea si ocrotirea dreptului
de proprietate.
Curtea constata ca, prin Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, a statuat, de
principiu, ca, in conformitate cu art. 44 alin. (1) din Constitutie, prin lege
pot fi stabilite "anumite limite, ingradiri, fie in privinta obiectului
dreptului [de proprietate], fie in privinta unor atribute ale dreptului [de
proprietate] pentru apararea intereselor sociale si economice generale sau
pentru apararea drepturilor altor persoane, esential fiind ca prin aceste
restrictii sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate". In acest
context se incadreaza si reglementarile Legii nr. 50/1991 cu privire la
obligatia obtinerii unor autorizatii pentru executarea constructiilor de catre
titularii dreptului de proprietate privata, respectiv raspunderea si sanctiunile
corespunzatoare in cazul nerespectarii acestor obligatii legale.
In acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, a
retinut ca "obligatia obtinerii autorizatiei de constructie are drept scop
prevenirea consecintelor negative in cazul unor constructii necorespunzatoare,
sanctiunea nerespectarii acestei obligatii - desfiintarea constructiei -
nefiind contrara prevederilor constitutionale mentionate". De asemenea,
prin Decizia nr. 77 din 14 martie 2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat ca
"indeplinirea acestei obligatii [a obtinerii autorizatiei de constructie]
are in vedere prevenirea consecintelor unor sinistre in cazul executarii unor
constructii necorespunzatoare".
Curtea retine ca prevederile legale criticate nu opereaza nicidecum un
transfer de proprietate, astfel incat nici dispozitiile art. 44 alin. (3) din
Constitutie nu sunt incalcate, in cauza nepunandu-se problema unei exproprieri.
Cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 28 alin. (1) si ale
art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 in raport cu textul
constitutional al art. 44, Curtea a statuat ca "regimul legal al
constructiilor nu are legatura cu ocrotirea dreptului de proprietate. In masura
in care, insa, dobandirea dreptului de proprietate are loc fara respectarea
conditiilor prevazute de lege, ca si in cazul in care exercitarea dreptului de
proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului
de proprietate va suporta sanctiunile stabilite de lege, fara a se putea apara
invocand principiul constitutional al ocrotirii proprietatii".
Totodata, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu numai ca nu incalca
textul constitutional al art. 44 alin. (7) referitoare la sarcinile care revin
titularului dreptului de proprietate, ci sunt, de fapt, o expresie a acestuia.
In acest mod, prin obligatia obtinerii autorizatiei de constructie si prin
tragerea la raspundere a celor care nu respecta aceasta obligatie, se
protejeaza drepturile si libertatile celorlalte persoane.
In consecinta, Curtea retine ca activitatea de edificare sau desfiintare a
constructiilor de orice natura trebuie sa se supuna rigorilor legii, fiind
nejustificata sustinerea autorului exceptiei cu privire la instituirea unui
regim al autorizarii diferentiat in functie de tipul de proprietate.
De altfel, in sprijinul celor de mai sus sunt si dispozitiile art. 1 pct. 2
din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, care prevad ca statele semnatare ale Conventiei pot
"adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta
bunurilor conform interesului general [...]". In acest sens, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Mellacher si altii impotriva Austriei,
1989, a statuat ca astfel de legi sunt "necesare si obisnuite in domeniul
constructiilor, care, in societatile moderne, sunt o preocupare centrala a
politicilor economice si sociale. Pentru a implementa astfel de politici,
legislativul trebuie sa aiba o larga marja de apreciere atat in ceea ce
priveste stabilirea existentei unei probleme de interes public ce necesita
masuri de control, cat si in alegerea unor modalitati de aplicare detaliate
pentru implementarea masurilor vizate".
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2,
art. 3, art. 6, art. 7, art. 8, art. 24, art. 25, art. 26, art. 27 si art. 28 din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii,
exceptie ridicata de Mihaela Olivia Tocaciu in Dosarul nr. 19.512/2004 a
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Benke Karoly
|