DECIZIE Nr.
406 din 24 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Asociaţia Familială Petcu Anton din Tulcea în Dosarul nr. 2.914/327/2008 al
Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.914/327/2008, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi
de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Asociaţia Familială Petcu Anton din Tulcea într-o cauză având ca
obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unui act administrativ fiscal.
In motivarea excepţiei se
arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care
este aplicabilă sancţiunea decăderii din dreptul de a contesta actul
administrativ fiscal la organul fiscal competent în situaţia în care
contestaţia este depusă direct la instanţa de judecată şi astfel se depăşeşte
termenul de 30 de zile în care se poate formula contestaţie la organul
competent. Se apreciază că într-o asemenea ipoteză trebuie să se aplice
principiul efectului util, iar contestaţia depusă să fie trimisă, în vederea
soluţionării sale, la autoritatea emitentă. Se mai susţine că o asemenea
contestaţie trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, şi nu în sensul
de a nu produce niciunul. Se consideră că sancţiunea decăderii este una prea
drastică. In caz contrar, se ajunge la situaţia ca o contestaţie formulată în
termen la o instanţă judecătorească să fie respinsă, întrucât nu a fost depusă
la organul competent, iar actul administrativ fiscal devine definitiv.
Tribunalul Tulcea - Secţia
civilă, comercială şi de contencios administrativ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în
acest sens considerente care au stat la baza unor decizii ale Curţii
Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513
din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:
„(1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile
de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea
decăderii."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007, şi Decizia nr. 687 din 12 iunie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, s-a stabilit că dispoziţiile art. 205
alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevăd un drept al contribuabilului de
a contesta temeinicia unui act administrativ fiscal, de cele mai multe ori sub
aspectul existenţei şi întinderii obligaţiei fiscale. Curtea a reţinut că
parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter
jurisdicţional nu îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie, atât timp cât
decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe
judecătoreşti.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reţine că
sancţiunea decăderii de la exercitarea dreptului de a contesta actul
administrativ fiscal este una firească. Decăderea este o sancţiune de drept
procesual pentru lipsa de diligentă a celui care nu îşi exercită la timp
dreptul de contestare sau şi-a exercitat dreptul cu nerespectarea prevederilor
legale. Prin urmare, raportată la neexercitarea dreptului de contestare prevăzut de art. 205 şi următoarele din
Codul de procedură fiscală sancţiunea decăderii este una proporţională,
disuasivă şi justă. In aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea art. 21
din Constituţie.
Obiterdictum, se
constată că această contestaţie nu poate fi calificată ca o simplă petiţie în
sensul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea
activităţii de soluţionare a petiţiilor, astfel încât instanţei de judecată nu
îi incumbă obligaţia de a face aplicarea ordonanţei amintite, în sensul de a
trimite la organul competent petiţia greşit îndreptată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Asociaţia Familială Petcu Anton din Tulcea în Dosarul nr. 2.914/327/2008 al
Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly