DECIZIE Nr.
405 din 24 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 295 alin. 1 si art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 28 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Yves Pierre Grasa în
Dosarul nr. 1.102/179/2007 al Tribunalului Tulcea -Secţia civilă, comercială şi
de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 1.102/179/2007, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Yves Pierre
Grasa într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva
sentinţei prin care s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a
unui contract de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei se
arată că, potrivit dispoziţiilor criticate, instanţa de apel va verifica, în
limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi
aplicarea legii de către prima instanţă, ceea ce contravine principiului
potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. De asemenea, prin judecarea
cauzei pe fond, în condiţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedură civilă, hotărârea instanţei devine definitivă, fiind dată în apel,
singura cale de atac rămânând recursul, însă acesta reprezintă numai controlul
pe motive de legalitate, iar nu şi de temeinicie. Rezultă că, în privinţa
probelor administrate cu această ocazie, nu se mai respectă dreptul la apărare
şi dreptul la un proces echitabil în sensul asigurării dublului grad de jurisdicţie.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 295 alin. 1: „Instanţa
de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt
şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi
invocate şi din oficiu."
- Art. 297 alin. 2 teza a doua: „ [...] In acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv
de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în
tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul
spre judecare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit
cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) privind accesul
liber la justiţie, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
In ceea ce priveşte prevederile art. 295 alin. 1 şi
art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, sub aspectul
încălcării dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (3)
şi art. 24 alin. (1), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra acestor
dispoziţii. Astfel, prin Decizia nr. 102 din 13 februarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, Decizia nr. 472 din 17 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2007 şi Decizia nr. 681 din 11 septembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a
statuat că aceste texte legale constituie o garanţie a aplicării principiului
potrivit căruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen
rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin
care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.
Totodată, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun
accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac
prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia privind apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul
persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Cu privire la dispoziţiile art. 295 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din
Constituţie, întrucât faptul că instanţa de apel verifică, în limitele cererii
de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de către
prima instanţă, nu încalcă principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus
de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
considerentele şi soluţia pronunţată în deciziile de mai sus îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Yves Pierre Grasa în
Dosarul nr. 1.102/179/2007 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială
şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly