DECIZIE Nr.
405 din 16 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 492 din 7 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Diada Corn" - S.R.L.
din Târgu Mureş şi Andrei Vereş în Dosarul nr. 5.754/2004 al Curţii de Apel
Alba Iulia - Secţia civilă, de Emil Frâncu în Dosarul nr. 5.581/2005 al aceleiaşi
instanţe, de Eugenia Liţoiu Zamfir şi Maria Zamfir în Dosarul nr. 1.308/C/2005
al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă, de Eugenia Conea, Liliana Gabriela
Conea şi Mariana Conea în Dosarul nr. 16.775/2005 al Curţii de Apel Cluj -
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, de Dan
Claudiu Parau şi Mircea Gabriel Victor Oprescu în Dosarul nr. 1.573/C/2005 al
Tribunalului Braşov - Secţia civilă, de Societatea Comercială „Casa
Maghiară" - S.A. în Dosarul nr. 11.363/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara
- Secţia civilă, de Eugen Turcanu în Dosarul nr. 29.078/2/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Societatea Comercială „Euro Music
International" - S.R.L. din Covasna în Dosarul nr. 1.027/R/2005 al Curţii
de Apel Braşov - Secţia civilă şi de Marilena Mihai în Dosarul nr.
4.255/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă personal Emil Frâncu, în
calitate de autor al excepţiei şi reprezentant al părţilor Rodica Liliana
Moarcaş şi Gheorghe Moarcaş, Dan Claudiu Parau, reprezentat prin avocat Viorica
Stanciu, şi Societatea Comercială „Asit Real Estate" - S.R.L. din
Bucureşti, reprezentată prin avocat Nicolae Chera.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că partea Gheorghe Moarcaş a
depus la dosar, în data de 12 mai 2006, o cerere prin care solicită acordarea
unui termen pentru pregătirea apărării. Reprezentantul Ministerului Public se
opune acordării unui nou termen, apreciind că partea a dispus de suficient timp
pentru a-şi pregăti apărarea, astfel încât o asemenea cerere este lipsită de
temei.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen
de judecată.
Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 111D/2006, nr. 113D/2006, nr.
124D/2006, nr. 126D/2006, nr. 133D/2006, nr. 134D/2006, nr. 135D/2006, nr.
177D/2006 şi nr. 195D/2006, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării acestora.
Partea Emil Frâncu, avocaţii prezenţi şi reprezentantul
Ministerului Public sunt de acord cu conexarea
cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 113D/2006, nr. 124D/2006, nr.
126D/2006, nr. 133D/2006, nr. 134D/2006, nr. 135D/2006, nr. 177D/2006 şi nr.
195D/2006 la Dosarul nr. 111D/2006, care este primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, Emil Frâncu solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi
depune note scrise la dosar.
Avocatul Viorica Stanciu solicită, de asemenea,
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege
criticat contravine principiului neretroactivităţii legii, deoarece, în speţă,
competentă să soluţioneze litigiul era Curtea de Apel Braşov, însă, după
modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, competenţa de
soluţionare a fost atribuită Tribunalului Braşov.
Avocatul Nicolae Chera solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că soluţia legislativă consacrată prin
reglementarea criticată a mai fost analizată în numeroase rânduri de instanţa
de contencios constituţional, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiate
excepţiile cu un atare obiect. In acest sens invocă Decizia Curţii
Constituţionale nr. 90/2006.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 22 decembrie 2005 şi 23 decembrie
2005, pronunţate în dosarele nr. 5.754/2004 şi nr. 5.581/2005, Curtea de
Apel Alba Iulia - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II
din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Diada Corn" - S.R.L. din Târgu Mureş, Andrei Vereş
şi Emil Frâncu.
Prin Incheierea din 25 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 1.308/C/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Eugenia Liţoiu Zamfir şi Maria Zamfir.
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 16.775/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionahtate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţie
ridicată de Eugenia Conea, Liliana Gabriela Conea şi Mariana Conea.
Prin Incheierea din 17 ianuarie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.573/C/2005, Tribunalul Braşov - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionahtate a
dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr.
219/2005, excepţie ridicată de Dan Claudiu Parau
şi Mircea Gabriel Victor Oprescu.
Prin Incheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 11.363/C/2005, Curtea de Apel Timişoara -Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionahtate a dispoziţiilor art.
II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Casa Maghiară" -
S.A.
Prin Incheierea din 27 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 29.078/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionahtate a
dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Eugen Turcanu.
Prin Incheierea din 15 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1 027/R/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionahtate a dispoziţiilor art.
II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euro Music International"
- S.R.L. din Covasna.
Prin Incheierea nr. 8 din 1 februarie 2006, pronunţată
în Dosarul nr. 4.255/CIV/2005, Curtea de Apel Craiova -Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionahtate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie
ridicată de Marilena Mihai.
In motivarea excepţiei de neconstitutionahtate autorii acesteia susţin că dispoziţiile
legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) si
(5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3)', art. 24, 53,
art. 115 alin. (4), (5) şi (6), art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129. In acest
sens, arată că pentru procesele aflate în curs de derulare se aplică noile
dispoziţii procedurale referitoare la competenţa instanţelor de judecată, ceea
ce presupune nu numai tergiversarea judecăţii, ci şi încălcarea principiului
neretroactivităţii legii. De asemenea, apreciază că este încălcat principiul
egalităţii în faţa legii şi al accesului liber la justiţie, de vreme ce părţile
din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativă la aceleaşi instanţe de
judecată care au pronunţat hotărârea supusă unei căi de atac nu vor beneficia
de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată
superioară, în condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţială a unui
adevărat act de justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de
aceeaşi instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac.
Totodată, aceştia apreciază că dispoziţiile legale
criticate le lezează dreptul la apărare, prin privarea de posibilitatea
exercitării unui grad de jurisdicţie, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei,
contravine şi art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de
atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns. Referitor la
încălcarea art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie, se arată că Legea
nr. 219/2005 a fost adoptată după mai bine de 4 ani de la adoptarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, când presupusa situaţie extraordinară
existentă la data intrării în vigoare a ordonanţei a încetat să mai existe. In
aceeaşi ordine de idei, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 nu conţine motivarea situaţiei extraordinare care să justifice
adoptarea ei, fiind, prin urmare, ea însăşi neconstituţională. Pe de altă
parte, din cuprinsul Legii nr. 219/2005 nu rezultă dacă aceasta a fost adoptată
cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, conform cerinţelor art. 115
alin. (5) teza finală din Constituţie. In sfârşit, autorii excepţiei susţin că
prin art. II din Legea nr. 219/2005 se introduce un
factor puternic de discriminare şi de parţialitate în
actul de justiţie, prin schimbarea intempestivă a competenţei instanţelor de
judecată şi încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la
justiţie, Legea nr. 219/2005 stabilind competenţa de soluţionare a căilor de
atac, precum şi procedura aplicabilă în cazul schimbării acesteia. Instanţa
apreciază că dispoziţiile de lege criticate excedează dispoziţiilor
procedurale, însă nu şi celor constituţionale, iar în ceea ce priveşte
celelalte aspecte invocate, respectiv încălcarea unor principii de drept
privind eficienţa controlului judiciar şi obiectivitatea instanţei în
soluţionarea cauzei, arată că acestea nu reprezintă probleme de
constituţionalitate.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât aceeaşi instanţă judecă ambele căi de atac, apelul şi recursul, ceea
ce determină încălcarea prevederilor constituţionale privind dreptul la un
proces echitabil şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creând aparenţa că părţii nu
i se dă posibilitatea promovării unui recurs efectiv şi nu i se asigură
egalitatea armelor.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Tribunalul Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că norma de competenţă cuprinsă în art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 prevede
aplicarea imediată a legii noi, ceea ce nu contravine însă art. 15 din
Constituţie care consacră neretroactivitatea legii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 sunt constituţionale.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
In acest sens, arată că prin norma de competenţă cuprinsă în art. II din Legea nr. 219/2005 se consacră
aplicarea imediată a legii noi, ceea ce nu contravine însă niciunei prevederi
constituţionale.
Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Acestea reglementează aplicarea de îndată a noilor norme de procedură
privitoare la competenţa instanţelor de judecată.
Astfel, prin dispoziţiile art. II
din Legea nr. 219/2005 sunt reglementate situaţii
tranzitorii, care nu îngrădesc accesul la justiţie şi nici dreptul la un proces
echitabil, întrucât calea de atac a recursului se soluţionează de un complet
diferit de cel care s-a pronunţat în apel, asigurându-se respectarea tuturor
drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului,Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
dispoziţiile legale criticate sunt de imediată aplicare şi produc efecte pentru
viitor, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără
nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, apreciază că stabilirea
prin textul de lege dedus controlului a unor reguli privind competenţa
instanţelor judecătoreşti nu contravine dreptului părţilor de a se adresa
instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia în cadrul procesului de toate
mijloacele de apărare şi de toate garanţiile prevăzute de lege. Mai mult,
dispoziţiile art. II din Legea
nr. 219/2005 reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de
competenţa exclusivă a legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin.
(2) şi art. 129 din Constituţie.
In ceea ce priveşte celelalte texte constituţionale
invocate de autorii excepţiei, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu au
incidenţă în speţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză
de judecătorii-raportori, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:
Art. II: „(1) Procesele în
curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor
legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente,
potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la
tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Ialtei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la
curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute
la alin. (1) - (3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă,
instanţelor devenite competente să le judece."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate contravin art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea
legii, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii,
art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24
privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind
delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei,
art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor
de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi prin Decizia nr. 266 din 16 martie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, respingând
excepţia ca fiind neîntemeiată.
In acest sens, Curtea a reţinut că reglementarea
criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale
constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129
din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii".
De asemenea, Curtea a statuat că, deşi prin efectul
aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială,
aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale
hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de
neconstituţionalitate.
Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei
reglementări, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar
părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le
asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
acestuia într-un termen rezonabil. In fine, Curtea a constatat că nu poate fi
primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar
ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit
art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea
acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Diada Corn" - S.R.L. din Târgu Mureş şi Andrei Vereş în
Dosarul nr. 5.754/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia civilă, de Emil
Frâncu în Dosarul nr. 5.581/2005 al aceleiaşi instanţe, de Eugenia Liţoiu
Zamfir şi Maria Zamfir în Dosarul nr. 1.308/C/2005 al Curţii de Apel Galaţi -
Secţia civilă, de Eugenia Conea, Liliana Gabriela Conea şi Mariana Conea în
Dosarul nr. 16.775/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie, de Dan Claudiu Parau şi Mircea
Gabriel Victor Oprescu în Dosarul nr. 1.573/C/2005 al Tribunalului Braşov -
Secţia civilă, de Societatea Comercială „Casa Maghiară" - S.A. în Dosarul
nr. 11.363/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă, de Eugen Turcanu
în Dosarul nr. 29.078/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă, de Societatea Comercială „Euro Music International" - S.R.L. din
Covasna în Dosarul nr. 1.027/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi
de Marilena Mihai în Dosarul nr. 4.255/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora