DECIZIE Nr. 405 din 28 octombrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin.
(3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind
regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul
Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 850 din 28 noiembrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Dana Titian - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se
stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Apa Nova Bucuresti" - S.A. in
Dosarul nr. 1.615/2003 al Judecatoriei Sectorului 1 - municipiul Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 octombrie 2003 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 28 octombrie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
1.615/2003, Judecatoria Sectorului 1 - municipiul Bucuresti a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8
alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind
regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul
Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata
de Societatea Comerciala "Apa Nova Bucuresti" - S.A. intr-o cauza
civila avand ca obiect plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si
de sanctionare a unei contraventii.
In motivarea exceptiei se sustine ca prevederile de lege criticate, care
permit aplicarea masurii confiscarii sumelor incasate necuvenit ca urmare a
corectarii preturilor si tarifelor stabilite si practicate gresit de catre
producatori, prestatori si importatori, chiar in situatia in care sumele
confiscate nu apartin contravenientului, ci unor terte persoane a caror
identitate este cunoscuta sau ar putea fi cunoscuta, incalca prevederile art.
41 din Constitutie, privind protectia proprietatii private. Astfel, in opinia
autorului exceptiei, incalcarea consta in aceea ca aplicarea coroborata a
dispozitiilor alin. (3) si (5) ale art. 8 din ordonanta de urgenta criticata
are drept consecinta exproprierea proprietarilor bunurilor confiscate in
favoarea statului, in alte conditii decat cele prevazute de Constitutie.
Judecatoria Sectorului 1 - municipiul Bucuresti apreciaza ca exceptia
ridicata este neintemeiata. In acest sens, se arata ca dispozitiile art. 8
alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 "constituie pe
plan legislativ tocmai legea speciala la care face trimitere art. 41 alin. (8)
din Constitutie" si "nu face decat sa prevada conditiile in care
urmeaza sa opereze confiscarea, relevand astfel o deplina concordanta cu
textele constitutionale pretins incalcate".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctul de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, arata ca
producatorii, prestatorii si importatorii au obligatia de a-si desfasura
activitatea in conditiile stabilite de lege, ceea ce "constituie un mijloc
prin care statul asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale
obiective, prevazute in art. 134 alin. (2) din Constitutie", iar
"confiscarea sumelor incasate necuvenit si varsarea lor la bugetul de stat
reprezinta o masura de refacere a prejudiciului suferit de consumatori si a
patrimoniului acestora". Mai arata ca legiuitorul "are dreptul de a
stabili norme de conduita ce implica si instituire de sanctiuni, in speta
sanctiuni contraventionale constand inclusiv din confiscarea sumelor incasate
necuvenit, atunci cand au fost practicate preturi cu incalcarea regimului
legal".
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. In acest sens, in esenta, arata ca dispozitiile de lege criticate
nu fac decat sa reglementeze conditiile in care urmeaza sa opereze confiscarea,
iar aceasta masura "are natura juridica a unei sanctiuni contraventionale
complementare, neputand echivala prin efecte cu o expropriere". Mai arata
ca de altfel asupra constitutionalitatii prevederilor art. 8 alin. (3) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 Curtea Constitutionala s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind
regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul
Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederi care au
urmatorul continut: "Preturile si tarifele stabilite si practicate gresit
se corecteaza, iar sumele incasate necuvenit ca urmare a savarsirii
contraventiei prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se confisca."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii de
lege contravin dispozitiilor art. 41 din Constitutie, potrivit carora:
Art. 41. "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 36/2001 au mai facut obiectul controlului de
neconstitutionalitate, tot prin raportare la art. 41 din Constitutie si, in
esenta, pentru aceleasi considerente ca si in prezenta cauza, adica masura
confiscarii prevazuta de textul de lege criticat reprezinta o expropriere a
proprietarului bunului. Prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, Curtea
Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate, statuand ca
"Art. 8 din ordonanta de urgenta nu face decat sa prevada conditiile in
care urmeaza sa opereze confiscarea, relevand astfel o deplina concordanta cu
textele constitutionale pretins incalcate".
Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta
Curtii, solutia si argumentele care au justificat aceasta decizie isi mentin
valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3)
teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul
preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului
Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 205/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Apa Nova Bucuresti" - S.A. in Dosarul nr. 1.615/2003 al
Judecatoriei Sectorului 1 - municipiul Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent sef,
Gabriela Dragomirescu
OPINIE SEPARATA
Consideram ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8
alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001 privind
regimul preturilor si tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul
Oficiului Concurentei, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
205/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, este intemeiata si
trebuia sa fie admisa ca atare. Dispozitiile legale criticate prevad ca
Preturile si tarifele stabilite si practicate gresit se corecteaza, iar sumele
incasate necuvenit ca urmare a savarsirii contraventiei prevazute la alin. (1)
lit. a) si b) [a) practicarea de catre producatori, prestatori si importatori a
unor preturi sau tarife fara avizul Oficiului Concurentei sau a unor preturi si
tarife mai mari decat cele avizate; si b) prezentarea de catre producatori,
prestatori si importatori de date eronate la fundamentarea cererii de stabilire
sau de ajustare a preturilor si tarifelor (n.n.)] se confisca. In motivarea
exceptiei de neconstitutionalitate s-a aratat ca aceste dispozitii legale, care
permit luarea masurii confiscarii chiar in situatia in care bunurile confiscate
(sumele incasate necuvenit) nu apartin contravenientului, ci unor terte
persoane a caror identitate este cunoscuta sau ar putea fi cunoscuta, contravin
prevederilor constitutionale care garanteaza dreptul de proprietate privata. In
situatia mentionata singura masura justa este restituirea acestor sume catre
cei in drept, potrivit prevederilor art. 44 din Constitutia Romaniei recent
revizuita. In loc de aceasta, potrivit alin. (5) al aceluiasi art. 8 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2001, persoanele imputernicite in
acest scop de Oficiul Concurentei, care constata si sanctioneaza
contraventiile, vor dispune varsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate.
Cum aceste sume nu apartin contravenientului, ci persoanelor de la care au fost
incasate in mod ilicit, prin savarsirea unei contraventii, confiscarea lor
echivaleaza cu o expropriere in favoarea statului, in alte conditii decat cele
prevazute de Constitutie.
Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii, la care se refera prevederea constitutionala din art. 44 alin.
(9), este, prin natura sa juridica, o masura de siguranta destinata sa inlature
o stare de pericol pentru savarsirea unor noi infractiuni sau contraventii,
dupa caz, stare ce rezulta din lasarea in patrimoniul infractorului sau
contravenientului a bunurilor folosite ori destinate a fi folosite la
savarsirea unei infractiuni sau contraventii, ori rezultate din savarsirea
acestora. Dar confiscarea nu-si poate realiza aceasta finalitate prin
incalcarea dreptului de proprietate al altei persoane fizice sau juridice. De
aceea, prin dispozitiile art. 118 din Codul penal referitoare la confiscarea
speciala (urmare a savarsirii unei fapte prevazute de legea penala, reguli
aplicabile si confiscarii luate in urma savarsirii unei contraventii), s-a
prevazut la lit. b) ca lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa
serveasca la savarsirea unei infractiuni sunt supuse confiscarii numai daca
sunt ale infractorului, iar la lit. d) s-a prevazut ca lucrurile dobandite in
mod vadit prin savarsirea infractiunii sunt supuse confiscarii numai daca nu sunt
restituite persoanei vatamate si numai in masura in care nu servesc la
despagubirea acesteia.
Aceste principii sunt intru totul aplicabile si confiscarii ce are ca temei
savarsirea unei contraventii, deoarece esenta si functiile preventive ale confiscarii,
ca si conditiile in care acestea se realizeaza sunt aceleasi in cele doua
situatii. In consecinta, sumele de bani incasate necuvenit, ca urmare a
savarsirii contraventiilor prevazute in art. 8 alin. (1) lit. a) si b), nu pot
fi confiscate decat daca nu sunt restituite persoanelor de la care au fost
incasate si in masura in care nu servesc la despagubirea acestora, iar
dispozitiile din art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 36/2001 sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art.
44 alin. (1) din Constitutie.
Judecator,
prof. univ. dr. Costica Bulai
OPINIE SEPARATA
Contrar opiniei majoritatii membrilor Curtii, exprimata in cuprinsul
Deciziei nr. 405/2003, consideram ca textul legal dedus controlului este
neconstitutional, intrucat contravine prevederilor art. 41 alin. (1), (2) si
(3) din Constitutie [art. 44 alin. (1), (2) si (3) din Constitutia republicata
dupa revizuire].
Masura confiscarii sumelor incasate necuvenit, in temeiul unor preturi si
tarife stabilite si practicate gresit - manopera constitutiva de contraventie -
nu reprezinta o sanctiune sui-generis care isi gaseste aplicare exclusiv in
acest domeniu, ci este o varietate a confiscarii speciale, reglementata de art.
118 din Codul penal, cu titlu de masura de siguranta. Or, potrivit prevederilor
textului mentionat, "sunt supuse confiscarii speciale: lucrurile dobandite
in mod vadit prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei
vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia".
Asadar, in viziunea legiuitorului penal, masura de siguranta a confiscarii
speciale are un caracter subsidiar, urmand a fi aplicata numai daca lucrurile -
produs al infractiunii -, nefiind restituite sau acordate cu titlu de
despagubire persoanei vatamate, raman in patrimoniul autorului, care, astfel,
realizeaza o imbogatire fara justa cauza, rezultat al faptei sale ilicite.
Pentru ratiuni care ne scapa, transpunerea acestei institutii din domeniul
penal in cel contraventional s-a facut fara preluarea acestei conditii de
aplicare, ceea ce impune concluzia ca, in materie contraventionala, confiscarea
se dispune ori de cate ori se constata savarsirea contraventiei prevazute in
ipoteza textului.
La prima vedere, o asemenea omisiune poate fi considerata ca o derogare de
la reglementarea de drept comun in materie, pe care legiuitorul este
indreptatit sa o practice ori de cate ori specificul domeniului supus
reglementarii o face necesara.
O analiza mai aprofundata impune insa o alta concluzie.
Astfel, de plano, este dificil de inteles de ce contravenientul sa aiba o
situatie mai grea decat infractorul, intrucat, asa cum va rezulta din cele ce
vom arata in continuare, aceasta este consecinta paradoxala pe care o
antreneaza omisiunea mentionata.
Independent de o atare obiectie si esential din punctul de vedere care aici
intereseaza, acela al controlului de constitutionalitate, omisiunea in cauza face
ca dispozitia legala criticata sa contravina textelor de referinta din
Constitutie.
Intr-adevar, in masura in care sumele percepute in plus, in temeiul unor
preturi si tarife practicate gresit, sunt confiscate, platitorii acestora,
asadar persoanele prejudiciate, nu vor mai avea posibilitatea sa pretinda
restituirea, o asemenea restituire, in ceea ce-i priveste avandu-si temeiul in
imbogatirea fara justa cauza a contravenientului care insa, urmare confiscarii,
nu mai exista, pretentia lor ramanand, astfel, fara obiect. Drept urmare,
prejudiciul, prin vointa legiuitorului, se va localiza definitiv in patrimoniul
acestora, dreptul lor de proprietate fiind, astfel, incalcat. Mai mult decat
atat, in conditiile in care emolumentul imbogatirii fara justa cauza a intrat
prin efectul confiscarii in patrimoniul statului, punandu-i astfel in
imposibilitate de a obtine repararea prejudiciului suferit, in ceea ce-i
priveste, aceasta se converteste intr-o veritabila expropriere realizata cu
incalcarea exigentelor prevazute expres si limitativ de Constitutie.
Fara indoiala, tocmai in considerarea acestei ratiuni, art. 118 din Codul
penal a consacrat caracterul subsidiar al confiscarii speciale, recunoscand
astfel implicit, dar indubitabil, imposibilitatea legala a obligarii autorului
infractiunii la o prestatie dubla fata de ceea ce a dobandit prin infractiune
(o data prin confiscare si a doua oara prin restituire sau prin despagubirea
persoanei vatamate).
Dar, chiar daca, facand abstractie de argumentele infatisate, care
demonstreaza ca interventia confiscarii creeaza un fine de neprimire a actiunii
de in rem verso a celui pagubit, am admite - asa cum s-a sustinut -
posibilitatea acestuia din urma de a promova o asemenea actiune, cu toate ca,
prin efectul confiscarii, emolumentul imbogatirii fara justa cauza a iesit din
patrimoniul autorului contraventiei, care, astfel, este tinut la o prestatie
dubla fata de produsul contraventiei de care a beneficiat, si intr-o atare
ipoteza, prevederile constitutionale de referinta ar fi incalcate. De aceasta
data insa incalcat ar fi dreptul de proprietate al contravenientului, al carui
patrimoniu ar fi diminuat in maniera aratata.
Cele aratate converg in a demonstra - contrar opiniei majoritatii membrilor
Curtii - ca textul legal dedus controlului este neconstitutional, concluzie
care ne-a impus prezenta opinie separata.
Judecatori,
Serban Viorel Stanoiu
Kozsokar Gabor