Decizia Nr.404 din 03.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional Petrom Energie din Bucureşti în Dosarul nr. 17.527/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 410D/2011. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială Complexul Energetic Craiova - S.A. a depus o cerere prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate şi că partea Societatea Naţională a Lignitului Oltenia - S.A. din Târgu Jiu a depus o cerere prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a aceleiaşi excepţii.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta consideră că prin Legea nr. 67/2006 se asigură o protecţie eficientă a drepturilor salariaţilor şi că nu se poate vorbi de o afectare a drepturilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 17.527/63/2010, Tribunalul Dolj - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost invocată de Sindicatul Naţional Petrom Energie din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea opoziţiei împotriva unei hotărâri de fuziune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate afectează liberul acces la justiţie al salariaţilor, care se văd privaţi de calea de atac a opoziţiei la fuziune/divizare în condiţiile în care ei sunt titularii unor creanţe certe, lichide, dar neexigibile. Potrivit autorului excepţiei, eliminarea salariaţilor din rândul acelor persoane care pot formula opoziţie s-a făcut pe baza unor criterii discriminatorii. Mai mult, prin afectarea dreptului de acces liber la justiţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6), care dispun că acestea nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.Totodată, dispoziţiile de lege criticate, prin aceea că prevăd soluţiile pe care judecătorul urmează să le pronunţe, sunt neconstituţionale, încălcând dreptul la un proces echitabil.De asemenea, autorul excepţiei mai susţine că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată cu nerespectarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul neputând demonstra existenţa unei situaţii extraordinare care să justifice urgenţa adoptării acesteia. Astfel, nu a fost demonstrată nici măcar legătura de cauzalitate între procedurile de diviziune/fuziune şi redresarea economiei naţionale.În opinia autorului excepţiei, Guvernul a intervenit cu o măsură legislativă în condiţiile în care Parlamentul se exprimase deja prin intermediul unei legi care permitea salariaţilor să exercite dreptul de opoziţie. Acest lucru este de natură să submineze rolul Parlamentului, care este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.De asemenea, autorul mai susţine că, cu ocazia adoptării ordonanţei de urgenţă, nu a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ şi nici cel al Consiliului Economic şi Social.Tribunalul Dolj - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum rezultă din sesizarea formulată, îl constituie prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010, aprobată prin Legea nr. 34/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2011. Totuşi, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta vizează atât o critică de neconstituţionalitate extrinsecă privind legea în ansamblul său, sub aspectul procedurii de adoptare, cât şi o critică de neconstituţionalitate intrinsecă ce priveşte, în special, art. I pct. 4 care modifică art. 243 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „Articolul 243 se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 243 [...](9) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), a căror protecţie se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi potrivit altor legi aplicabile. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 61 privind rolul Parlamentului, art. 79 privind Consiliul Legislativ, art. 115 alin. (4) şi (6) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă şi art. 141 privind Consiliul Economic şi Social.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“ (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situaţiei extraordinare, Curtea a reţinut, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, că „invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate (...). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenţei situaţiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situaţie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea delegării legislative. Sar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituţionalitate - situaţia extraordinară -, a cărui respectare este prin definiţie supusă controlului Curţii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil“.Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că Guvernul a motivat urgenţa ca fiind determinată de:– nevoia stringentă de redresare economică în condiţiile crizei economice mondiale, resimţită în mod drastic şi la nivelul economiei naţionale;

– procesele de reorganizare corporativă, precum fuziunea sau divizarea, presupun parcurgerea unor etape specifice, conform prevederilor în vigoare ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care reclamă respectarea unui calendar de timp apreciabil;

– actualmente, durata operaţiunilor de reorganizare a societăţilor comerciale prin fuziune internă şi transfrontalieră sau divizare este considerabilă, întârzierile fiind generate, în special, de efectul suspensiv de drept al opoziţiei;

– o procedură prelungită în timp limitează interesul investitorilor de a face uz de aceste mecanisme importante de reorganizare a societăţilor comerciale, care în foarte multe cazuri pot revitaliza nu numai societăţile implicate în fuziune sau divizare, ci un întreg circuit comercial în care acestea sunt angrenate;

– gradul ridicat de încărcare a instanţelor judecătoreşti, ce determină soluţionarea litigiilor aflate pe rolul acestora, inclusiv a opoziţiilor introduse în cadrul proceselor de fuziune sau divizare, într-un interval de timp mult prea mare faţă de cel optim, care ar fi consonant cu principiul judecării cu celeritate a proceselor comerciale;

– salvgardarea deciziilor economice de reorganizare luate la nivelul societăţilor comerciale, cu respectarea în acelaşi timp a dreptului la o protecţie adecvată a intereselor creditorilor societăţilor comerciale supuse proceselor de fuziune sau divizare.Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, precum şi motivele invocate de Guvern, Curtea constată că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului. Pentru aceste motive, Curtea constată că reglementarea criticată îndeplineşte exigenţele urgenţei prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constituţie. În aceste condiţii nu se poate reţine nici încălcarea art. 61 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ordonanţa de urgenţă este neconstituţională, încălcând prevederile art. 79 din Constituţie, deoarece nu are avizul Consiliului Legislativ, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, prin Adresa nr. 1.118 din 9 septembrie 2010, Consiliul Legislativ a emis Avizul favorabil referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 141 din Constituţie, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 nu conţine dispoziţii care pot fi încadrate în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social astfel cum acestea erau prevăzute de art. 5 din Legea nr. 109/1997. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 141 din Constituţie, „Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare“, iar potrivit art. 2¹ din Legea nr. 109/1997, „(1) Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu de către iniţiatorii proiectelor de acte normative şi ai proiectelor de programe şi strategii nematerializate în proiecte de acte normative, din domeniul său de competenţă[...]“. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că în ceea ce priveşte proiectul ordonanţei de urgenţă criticate nu era necesară solicitarea avizului Consiliului Economic şi Social. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 contravine prevederilor art. 141 din Legea fundamentală. II. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 oferă mijloace procedurale în vederea realizării creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, această protecţie realizându-se potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora. Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 prevăd imperativ că drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului, acesta având şi obligaţia de a respecta prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil. Astfel, noua persoană juridică este obligată la prestarea tuturor drepturilor de natură salarială sau de altă natură pe care salariaţii le aveau anterior momentului fuziunii. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional Petrom Energie din Bucureşti în Dosarul nr. 17.527/63/2010 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae