DECIZIE Nr.
402 din 16 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 98 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 504 din 12 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-tionalitate a
prevederilor art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu
Liqin în Dosarul nr. 7.444/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, constatându-se lipsa părţii Autoritatea
pentru străini, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul autorului excepţiei, care, prin interpret autorizat, solicită admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstitu-tionalitate,
invocând în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.444/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor
în România, republicată". Excepţia de neconstituţionalitate
a fost ridicată de Xu Liqin
într-o cauză de contencios
administrativ având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de obligare a Autorităţii pentru străini la acordarea regimului tolerării pe o perioadă de
6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la încetarea cauzelor care o împiedică să părăsească România.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art.
98 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 contravin
prevederilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, interpretate în conformitate cu cele ale art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt vagi şi imprecise, întrucât nu menţionează explicit protejarea vieţii de familie printre motivele de acordare a regimului tolerării. Arată în acest sens că
legea trebuie să indice cu
suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor.
Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 fiind conforme prevederilor constituţionale şi convenţionale
invocate de autorul excepţiei.
Precizează că art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale nu implică şi obligaţia generală a
statului semnatar de a respecta alegerea făcută de cuplurile căsătorite cu privire la domiciliul lor şi de a accepta stabilirea soţilor nenaţionali pe
teritoriul său. Invocă în susţinerea acestei afirmaţii cauza Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Marii Britanii, 1985.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale şi nu aduc
atingere sub nici un aspect dreptului la viaţă intimă, familială şi privată.
Precizează că prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 oferă suficiente
repere şi elemente pentru ca
persoana căreia acestea i se
adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care se poate acorda tolerarea pe teritoriul României.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile
procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie
şi ale art. 1 alin. (2),
precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie
2002, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 357/2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003. Ordonanţa menţionată a fost
republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Prevederile legale
criticate au următorul conţinut:
Art. 98: „(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României,
denumită în
continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Autoritatea pentru străini străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective,
în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora
străinul nu
poate părăsi teritoriul României."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe
egalitatea acestora şi pe
dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că textul de lege criticat a mai format
obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare
la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 225 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 302 din 4 aprilie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată,
pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine
reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu
Liqin în Dosarul nr. 7.444/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu