DECIZIE Nr. 402 din 7 octombrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin.
3, ale art. 159 alin. 13 si ale art. 348 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1166 din 9 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 171 alin. 3, ale art. 159 alin. 13 si ale art. 348 din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan Monu si Ioan Simoiu in Dosarul
nr. 5.005/2003 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca nefondata pentru art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, deoarece
dreptul la aparare prevazut de Legea fundamentala nu se confunda cu dreptul la
asistenta juridica obligatorie. Acest din urma drept nu este un drept cu statut
constitutional, ci un mijloc de exercitare a dreptului la aparare, reglementat
de legiuitorul organic in limitele competentei sale.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 159 alin. 13 din
Codul de procedura penala, reprezentantul Ministerului Public solicita
respingerea acesteia ca inadmisibila, deoarece, la data sesizarii instantei de
contencios constitutional, textul legal criticat era modificat prin Legea nr.
281/2003 si, respectiv, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, in
sensul ca durata arestarii preventive in cursul urmaririi penale poate fi
dispusa pe o perioada de maximum 180 de zile, fiind eliminata perioada de
maximum 1 an. Prin urmare, solutia legislativa anterioara nu a mai fost
preluata in noul text, prevederile legale criticate nemaifiind in vigoare.
In sfarsit, si exceptia privitoare la dispozitiile art. 348 din Codul de
procedura penala este inadmisibila, deoarece prevederile legale criticate
trebuie analizate in corelatie cu art. 17 din acelasi cod la care face
trimitere textul atacat. Or, prin Decizia nr. 80 din 20 mai 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999, Curtea a
constatat ca art. 17 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala este
neconstitutional. De altfel, la data sesizarii Curtii Constitutionale, art. 17
a fost modificat, in sensul ca a fost eliminata posibilitatea exercitarii
actiunii civile din oficiu pentru persoanele vatamate care fac parte din
categoria celor la care se refera art. 145 din Codul penal.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 5.005/2003,
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3, ale art. 159
alin. 13 si ale art. 348 din Codul de procedura penala.
Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul
de procedura penala a fost ridicata de inculpatul Ioan Monu, iar exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 159 alin. 13 si ale art. 348 din
Codul de procedura penala a fost ridicata de inculpatul Ioan Simoiu in dosarul
cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat
impotriva unei decizii penale pronuntate de Tribunalul Hunedoara.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171
alin. 3 din Codul de procedura penala, autorul acesteia sustine ca se face o
diferentiere de tratament nejustificata intre acuzatul aflat in faza de urmarire
penala si acuzatul aflat in faza de judecata, sub aspectul garantiilor privind
dreptul la aparare pe tot parcursul procesului penal. Dreptul la asistenta
judiciara gratuita, atunci cand interesele justitiei o cer, nu constituie o
alternativa la dreptul de a se apara singur, ci un drept independent cu privire
la care se aplica norme obiective. Daca o cauza ridica probleme juridice care
necesita un anumit nivel de cunostinte profesionale, statul nu trebuie sa il
lase pe cel acuzat sa raspunda singur acestora.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 159 alin.
13 din Codul de procedura penala a sustinut ca acestea incalca prevederile art.
24 din Constitutie, precum si pe cele din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale privitoare la dreptul oricarei persoane
arestate sau detinute de a fi judecata intr-un termen rezonabil. De asemenea,
exceptia ar trebui admisa, intrucat, in opinia sa, judecatorul care a dispus
initial masura arestarii preventive n-ar mai trebui sa hotarasca ulterior
asupra prelungirilor acesteia sau sa judece cauza pe fond. O atare posibilitate
este de natura sa ii incalce dreptul la un proces echitabil, prin restrangerea
exercitiului anumitor drepturi sau libertati care excedeaza situatiilor expres
prevazute de Constitutie, si totodata presupune existenta unei premise de
impartialitate a judecatorului in cauza.
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala nu si-a exprimat opinia cu
privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost
comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De
asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare,
s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala este neintemeiata,
deoarece nu incalca dispozitiile art. 24 din Constitutie. Astfel, atat Legea
fundamentala, cat si Codul de procedura penala consacra regula potrivit careia
partile au dreptul la asistenta juridica, drept de care persoana indreptatita
se poate prevala sau nu. Prin urmare, este un drept al persoanei, iar nu o
obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica. Exista insa si
situatii in care legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau
inculpatului, considerandu-se ca apararea este o institutie de interes social,
care functioneaza atat in interesul invinuitului sau inculpatului, cat si in
interesul bunei desfasurari a procesului penal. Or, tocmai aceste situatii sunt
prevazute la art. 171 alin. 2 atat pentru faza de urmarire penala, cat si
pentru faza de judecata, iar in art. 171 alin. 3, numai pentru faza de
judecata. Regula este ca asistenta juridica este facultativa, iar cazurile in
care este obligatorie sunt prevazute explicit de lege. In aceste conditii
sustinerea ca limitarea asistentei juridice obligatorii in faza de judecata, in
anumite situatii determinate, incalca dreptul la aparare este neintemeiata,
cata vreme regula consacrata constitutional este aceea a asistentei juridice
facultative. Exceptiile de la aceasta regula sunt lasate la aprecierea
legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constitutie, care prevede ca
procedura de judecata este stabilita de lege.
Si exceptia de neconstitutionalitate a art. 159 alin. 13 din Codul de
procedura penala este neintemeiata, intrucat instituirea unor limite diferite
ale duratei masurii arestarii preventive, in raport cu fazele procesului penal,
nu reprezinta o incalcare a principiului prezumtiei de nevinovatie, ci,
dimpotriva, acestea sunt stabilite pentru indeplinirea scopului masurilor
preventive, prevazut de art. 136 alin. 1 din Codul de procedura penala, si
anume asigurarea bunei desfasurari a procesului penal.
De asemenea, Guvernul mai arata ca, potrivit art. 53 din Constitutie,
exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans prin lege numai daca
se impune pentru desfasurarea instructiei penale.
Exceptia de neconstitutionalitate a art. 348 din Codul de procedura penala
este inadmisibila, intrucat problema impunerii platii taxelor vamale de catre
inculpat, desi partea vatamata - Vama Deva - nu s-a constituit parte civila,
este o problema de interpretare si de aplicare a legii, atributie care
excedeaza competentei Curtii Constitutionale si care urmeaza a fi indeplinita
numai de catre instanta de judecata.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala este neintemeiata,
deoarece alin. 1 al aceluiasi articol prevede ca invinuitul sau inculpatul are
dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul procesului penal, iar organele
judiciare sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept, drept de care
insa el se poate folosi sau nu, asistenta de catre aparator avand caracter
facultativ. Asistenta juridica obligatorie reprezinta o exceptie de la acest
caracter facultativ si a fost instituita de legiuitor pentru cazurile speciale
prevazute de alin. 2 si 3 ale art. 171 din Codul de procedura penala. Dreptul
la asistenta juridica nu presupune in mod automat dreptul la asistenta juridica
obligatorie, iar restrangerea acesteia din urma numai la faza judecatii nu
poate fi considerata ca o restrangere a dreptului la aparare, atata timp cat
acest drept poate fi folosit in toata plenitudinea sa in faza judecatii.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
159 alin. 13 din Codul de procedura penala, Avocatul Poporului apreciaza ca
aceasta este inadmisibila, intrucat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
109/2003 textul criticat, in forma invocata de autor, a fost modificat fara a
se pastra solutia legislativa din redactarea anterioara.
Instituirea prin art. 348 din Codul de procedura penala a obligatiei
instantei de judecata de a se pronunta asupra repararii pagubei in cazurile
prevazute de art. 17 din acelasi cod nu contravine dispozitiilor art. 44 alin.
(2) din Constitutie, potrivit carora proprietatea privata este ocrotita in mod
egal de lege, indiferent de titular.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), precum si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
171 alin. 3, art. 159 alin. 13 si ale art. 348 din Codul de procedura penala,
republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul
continut:
- Art. 171 alin. 3: "In cursul judecatii, asistenta juridica este
obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita
pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai
mare.";
- Art. 159 alin. 13: "Judecatorul poate acorda si alte prelungiri,
fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica
in mod corespunzator. Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi
penale nu poate depasi un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de
zile.";
- Art. 348: "Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte
civila, se pronunta asupra repararii pagubei materiale si a daunelor morale in
cazurile prevazute in art. 17, iar in celelalte cazuri numai cu privire la
restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si
restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii."
Inculpatul Ioan Simoiu a ridicat exceptia de neconstitutionalitate in fata
instantei de judecata la data de 6 martie 2004, data la care textele de lege
mentionate aveau continutul mai sus aratat, stabilit prin Legea nr. 281/2003 si
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003.
Cu toate acestea, criticand dispozitiile art. 159 alin. 13 din Codul de
procedura penala, autorul exceptiei s-a referit la textul in forma anterioara
modificarii operate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, care
avea urmatorul continut:
"Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30
de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator.
Durata maxima a arestarii preventive in cursul urmaririi penale este de un an.
In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata
sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestarii preventive
este de 2 ani."
De asemenea, autorul exceptiei a citat art. 348 din Codul de procedura
penala in forma anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 281/2003 - lege care
a modificat textul contestat - care avea urmatorul continut:
"Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se
pronunta asupra repararii pagubei in cazurile prevazute in art. 17, iar in
celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala
ori partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii
infractiunii."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prevederile art. 171
alin. 3 din Codul de procedura penala incalca dispozitiile constitutionale ale
art. 24, precum si pe cele ale art. 6 pct. 1 teza intai si pct. 3 lit. b) si c)
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
iar prevederile art. 159 alin. 13 si ale art. 348 din acelasi cod incalca
dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2) teza intai, art. 23 alin.
(5), (8) si (11), art. 21 alin. (3), art. 53 alin. (1) si ale art. 124 alin.
(2), precum si ale art. 6 pct. 2 si ale art. 5 pct. 3 teza intai din aceeasi
conventie europeana.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in ceea ce
priveste art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptia este
inadmisibila deoarece, in esenta, autorul exceptiei cere completarea textului
criticat, in sensul ca acesta sa prevada obligativitatea asistentei juridice si
in cazul inculpatului aflat in curs de urmarire penala, ceea ce excedeaza
competentei Curtii Constitutionale. In acest sens, Curtea are in vedere
dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform
carora "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra
constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Exceptia este inadmisibila si in ceea ce priveste critica avand ca obiect
art. 159 alin. 13 din Codul de procedura penala, deoarece autorul are in vedere
un text de lege care, asa cum s-a aratat mai sus, la data ridicarii exceptiei
era modificat, in sensul ca arestarea preventiva nu poate depasi in cursul
urmaririi penale 180 de zile, astfel cum impune Constitutia Romaniei prin art.
23 alin. (5). Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor dintr-o lege sau
ordonanta in vigoare la data judecarii cauzei.
Tot astfel este inadmisibila exceptia avand ca obiect art. 348, cu
trimitere la art. 17 din Codul de procedura penala, deoarece, de asemenea,
autorul s-a referit la un text de lege care nu mai este in vigoare in forma
avuta in vedere de acesta.
Art. 17 din Codul de procedura penala, la care facea trimitere art. 348 din
acelasi cod, prevedea anterior modificarii aduse prin Legea nr. 281/2003
exercitarea din oficiu a actiunii civile in cazul in care partea vatamata era o
unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.
Or, prin legea amintita, textul a fost modificat in sensul ca actiunea
civila se exercita din oficiu numai in cazul in care partea vatamata este o
persoana lipsita de capacitate juridica sau cu capacitate juridica restransa,
dispozitie care nu contravine Constitutiei si actelor normative internationale
invocate in sustinerea exceptiei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 171 alin. 3, ale art. 159 alin. 13 si ale art. 348 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Ioan Monu si Ioan Simoiu in Dosarul nr. 5.005/2003
al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru