Decizia Nr.401 din 03.07.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 601 din 12 august 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie invocată din oficiu de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 362/64/2012* şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 866 D/2013.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar partea Ana Romalo, prin apărător, a transmis concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, arătând că textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 5 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 362/64/2012*, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de Primăria oraşului Predeal, prin primar, împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal prin care s-a dispus: obligarea Primăriei Oraşului Predeal, prin primar, să emită în beneficiul reclamantei o dispoziţie de restituire în natură a imobilului ce face obiectul cererii de restituire în natură şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pe numele reclamantei titlul de restituire în natură a imobilului menţionat. Curtea observă că, la data de 20 noiembrie 2013, autorul a depus la dosar un înscris prin care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportat la „art. 33, 34 şi 35“ din Legea nr. 165/2013. Instanţa de judecată, prin Încheierea de sesizare din 5 decembrie 2013, nu a sesizat Curtea Constituţională cu aceasta excepţie, ci numai cu aceea ridicată din oficiu.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 4 aduc atingere principiului neretroactivităţii legii în condiţiile în care o serie de dispoziţii se reflectă în dreptul material, respectiv dispoziţiile art. 41 alin. (5) fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 165/2013, ce reglementează procedura de evaluare, şi care este modificată în sensul că de la evaluarea efectuată potrivit standardelor internaţionale se trece la grilele notariale, fiind astfel afectată însăşi întinderea dreptului substanţial dedus judecăţii. În aceste condiţii, dispoziţiile legale criticate nu pot intra sub incidenţa principiului imediatei aplicări a normelor de procedură ce au guvernat Codul de procedură civilă din 1865. Astfel, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a reţinut încălcarea principiului neretroactivităţii, deoarece textele de lege criticate cu acel prilej se aplicau inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, putea fi legală şi temeinică prin raportare la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Este invocată, în sensul aplicării principiului neretroactivităţii legii, Hotărârea din 8 martie 2006 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Blečić împotriva Croaţiei, paragraful 81.7. Se mai arată că prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţională a statuat că, atunci când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile de a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.8. Mai mult, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în faţa legii în sensul că se creează un tratament discriminatoriu în funcţie nu doar de data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, dar şi de momentul la care pârâtele debitoare au procedat la executarea acestora, diferenţa de tratament fiind cauzată de elemente neprevăzute şi neimputabile persoanelor aflate în situaţii similare, respectiv celeritatea instanţelor, dar şi a procedurii de executare.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere art. 15 alin. (2), precum şi art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, în temeiul acestor norme coroborate cu art. 33 din acelaşi act normativ, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse. S-a acţionat astfel asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificându-se în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum, în acest sens fiind şi considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008. Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea acesteia în vigoare, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi.11. Pe de altă parte, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea dosarelor, care ar putea determina judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele ale căror procese erau în curs de soluţionare la data intrării în vigoare.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al părţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile scrise depuse de partea Ana Romalo prin apărător, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, din motivarea excepţiei, rezultă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 4 teza a doua, raportate la prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins:

– Art. 4: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 41 alin. (5): „Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.“ Prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, la care fac trimitere dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, au următorul cuprins: „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ 15. În opinia Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, Curtea urmează să stabilească dacă aceasta îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei. Pentru a decide asupra acestui aspect, Curtea apreciază că este necesară realizarea unei analize a situaţiei de fapt care a generat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Din analiza actelor aflate la dosar Curtea observă că prin acţiunea formulată (înregistrată cu Dosarul nr. 362/64/2012, la data de 21 mai 2012) reclamanta Ana Romalo, prin mandatar, a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia de restituire în natură a unui imobil, în dosarul înregistrat pe rolul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea Comisiei să emită pe numele reclamantei titlul de restituire în natură a imobilului şi obligarea Primăriei Oraşului Predeal, prin primar, să emită în beneficiul reclamantei o dispoziţie de restituire în natură. 18. Prin Sentinţa nr. 243/F din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a decis după cum urmează: a admis acţiunea; a constatat ca fiind nejustificat refuzul Primăriei Oraşului Predeal de a emite o dispoziţie de retrocedare în natură a imobilului; a constatat ca fiind nejustificat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia de restituire în natură a imobilului; a obligat Primăria Oraşului Predeal, prin primar, să emită o dispoziţie de restituire în natură a imobilului situat în Predeal şi a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pe numele reclamantei titlul de restituire în natură a imobilului. 19. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Primăria Oraşului Predeal, recurs ce face obiectul Dosarului nr. 362/64/2012* aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal. În cadrul acestui dosar, instanţa de judecată a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate şi, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a suspendat cauza. 20. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că, la data de 20 mai 2013, când a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, în favoarea reclamanţilor era pronunţată o hotărâre - Sentinţa nr. 243/F din 5 noiembrie 2012, care nu îndeplineşte însă cerinţa impusă de textul de lege criticat - art. 41 alin. (5) din lege - referitoare la existenţa unei „hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile“. 21. Mai mult, acţiunea, astfel cum a fost formulată de reclamant, are ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a Primăriei Oraşului Predeal la emiterea unei dispoziţii/decizii de restituire în natură a imobilului, iar nu la emiterea unui titlu de despăgubire, sens în care s-a decis şi prin Sentinţa nr. 243/F din 5 noiembrie 2012, anterior reţinută. 22. Or, prevederile art. 41 alin. (5) şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 reglementează cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi cu privire la modul de evaluare a imobilului, iar nu cu privire la restituirea în natură a imobilului. 23. Din această perspectivă, având în vedere dispoziţiile criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia urmând a fii respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie invocată din oficiu de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 362/64/2012* al acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 iulie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu