DECIZIE   Nr. 401 din 14 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 848 din 20 septembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Dana Titian             - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Mihaela Gheorghiu in Dosarul nr. 2.054/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal lipsesc partile.
    Fata de partile Mihaela Gheorghiu si Dan Niculescu procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent informeaza completul de judecata ca pe confirmarea de primire a telegramei expediate catre partea Vlad Gheorghe Ihora figureaza mentiunea "destinatar mutat de la domiciliu". Citarea s-a facut la domiciliul partii indicat in citativul existent la dosarul instantei care a sesizat Curtea Constitutionala.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul asupra acestui aspect, considera ca se impune aplicarea sanctiunii prevazute de art. 98 din Codul de procedura civila.
    Curtea dispune aplicarea art. 98 din Codul de procedura civila in ceea ce priveste partea Vlad Gheorghe Ihora.
    Magistratul-asistent informeaza completul de judecata ca partea Dan Niculescu a depus o cerere de amanare a judecarii cauzei, motivata de faptul ca nu i s-au comunicat inscrisurile existente in dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amanare.
    Curtea respinge cererea de amanare, in temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
    Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textul de lege criticat nu aduce atingere art. 24 din Constitutie privind dreptul la aparare, intrucat instanta are posibilitatea de a dispune asupra cuantumului onorariului de avocat pe baza criteriilor continute de dispozitiile legale criticate, si anume valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in practica sa, de exemplu Cauza Almeida, Garrett si altii contra Portugaliei (2000), apreciaza asupra cheltuielilor de judecata in sensul micsorarii cuantumului solicitat de parti.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.054/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Mihaela Gheorghiu intr-o cauza avand ca obiect recursul impotriva unei sentinte civile prin care s-au acordat numai o parte din cheltuielile de judecata solicitate, ca urmare a aplicarii art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul apreciaza ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 11 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (2), art. 31 alin. (3) si art. 52 alin. (1) din Constitutie. In acest sens arata ca instanta de judecata nu este indreptatita sa dispuna asupra cuantumului onorariului de avocat, stabilit in contractul de asistenta juridica, exprimand rezultatul acordului dintre client si avocatul sau, in raport de complexitatea cauzei, cu atat mai mult cu cat un tablou al onorariilor minimale nu exista.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat instanta de judecata are posibilitatea de a se pronunta asupra cuantumului onorariului de avocat prin aprecierea muncii depuse de acesta in desfasurarea procesului. Micsorarea de catre instanta de judecata a cuantumului onorariului de avocat nu reprezinta o sanctiune aplicata activitatii acestuia.
    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca posibilitatea instantei de judecata de a aprecia valoarea onorariului stabilit prin conventia dintre avocat si clientul sau nu numai ca nu incalca prevederile constitutionale referitoare la accesul la justitie si dreptul la aparare, dar chiar vine in completarea prevederilor legale care dau expresie acestor principii. Este un drept recunoscut instantei de judecata, in exercitarea functiei sale generale, de a urmari buna desfasurare a procesului, pentru a se evita exercitarea abuziva a unor drepturi, inclusiv in raporturile dintre avocat si client. Acest drept este acordat judecatorului in considerarea rolului pe care il are in desfasurarea procesului si care ii ofera posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexitatii cauzei si muncii indeplinite de avocat.
    Lipsa unui tablou al onorariilor minimale, la care face trimitere textul de lege criticat, nu atrage neconstitutionalitatea acestuia, criteriile de apreciere a valorii onorariului fiind expres mentionate si excluzand arbitrariul.
    Dispozitiile art. 11 alin. (2) din Constitutie nu sunt incidente in cauza.
    Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitia legala criticata privind dreptul judecatorilor ca, motivat, sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit tabloului onorariilor minimale, nu ingradeste sub nici un aspect accesul liber la justitie, nu incalca dreptul partilor la un proces echitabil si nici la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil. De asemenea, dispozitia legala criticata nu aduce atingere nici dreptului la aparare, intrucat nu este de natura sa impiedice partile de a fi asistate in tot cursul procesului de un avocat ales sau numit din oficiu. In plus, textul de lege criticat obliga judecatorul ca in tot ceea ce intereseaza solutionarea procesului sa asigure exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor participantilor la proces, in spiritul si litera legii.
    Textele art. 11 si 52 din Constitutie nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, care au urmatorul continut:
    - Art. 274 alin. 3: "Judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 11 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (2), art. 31 alin. (3) si art. 52 alin. (1) din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 24 alin. (2): "In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 31 alin. (3): "Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationala.";
    - Art. 52 alin. (1): "Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, dintre textele de referinta mentionate, singurul care, prin domeniul de reglementare, ar putea fi considerat relevant este numai art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu", si aceasta doar prin prisma rationamentului ca dreptul de a fi asistate de un avocat ales, ceea ce constituie regula in materie, presupune in mod necesar angajarea acestuia pe calea unei conventii, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Acceptand un asemenea rationament, nimic nu interzice, in absenta unei prevederi constitutionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse.
    O asemenea prerogativa este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de instanta prin hotararea judecatoreasca prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil.
    In sensul celor aratate este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Mihaela Gheorghiu in Dosarul nr. 2.054/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu