DECIZIE Nr.
400 din 19 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) si art. 31 alin. (1) si
(2) din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 13 aprilie 2009
Acsinte Gaspar
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi
(2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L, din Suceava în
Dosarul nr. 2.178/314/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că,
la dosar, au fost depuse, de către partea Gheorghe Toma, note scrise, prin care
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de
judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.178/314/2007, Curtea de Apel
Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi
(2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare
nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Frederick Furs" - S.R.L, din Suceava într-o cauză civilă având
ca obiect recursul declarat de autoarea excepţiei împotriva Deciziei nr. 87 din
11 martie 2008 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins ca nefondat apelul
acesteia. In acest sens, s-a reţinut faptul că în cauză nu s-a făcut dovada
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 pentru a se
putea dispune radierea dreptului de proprietate din cartea funciară, efectele
hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior limitându-se la opozabilitatea
acestora faţă de Societatea Comercială „Luar Corn" - S.R.L, din Suceava,
fără a dispune cu privire la însăşi substanţa dreptului de proprietate înscris
în favoarea pârâtei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate sunt contrare
dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate, considerând că este injustă
soluţia legislativă de apreciere a bunei-credinţe doar în temeiul cuprinsului
cărţii funciare. Totodată, arată că în forma anterioară modificării prin Legea
nr. 247/2005, art. 31 (anterior art. 34) din Legea nr. 7/1996 reglementa şi
cunoaşterea directă a anumitor situaţii juridice, fundamentată pe elemente
exterioare sistemului de publicitate, textul având următoarea redactare: „[...]dacă
nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate".
Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate
sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
7/1996 sunt constituţionale. In acest sens, arată că nu este contrară
principiului egalităţii în faţa legii instituirea unor reguli speciale privind
rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară, atâta vreme cât se asigură
egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Totodată, arată că
prevederile criticate nu conţin norme contrare dreptului părţilor de a
beneficia de un proces echitabil, precum şi judecarea cauzelor într-un termen
rezonabil. Posibilitatea rectificării unor înscrieri nevalabile reprezintă
tocmai o măsură de protecţie a dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise
depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33
alin. (1) şi art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996. Insă, din notele scrise ale autorului excepţiei rezultă
că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art.
30 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 30: „(1) Dacă în
cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în
folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost
dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte
contrariul.";
- Art. 31: „(1) Cuprinsul
cărţii funciare, în afara îngrădirilor şi excepţiilor legale, se consideră
exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu
titlu legal, a dobândit cu bună-credinţă un drept real înscris în cartea
funciară.
(2) Dobânditorul este considerat de bună-credinţă
dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu
a fost notată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare sau
dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul cărţii funciare nu reiese
vreo neconcordanţă între aceasta şi situaţia juridică reală."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44
alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea proprietăţii private şi ale
art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Totodată, consideră că textele de lege criticate
contravin şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, un drept înscris în favoarea unei persoane creează prezumţia că
este titularul acelui drept. Această prezumţie poate fi combătută de către
orice persoană interesată, dar numai pe cale judecătorească, într-o procedură
contencioasă. Prin aceste prevederi, legiuitorul a dorit să dea cărţii funciare
valoarea unui mijloc de probă, util părţii care doreşte să-şi probeze dreptul
dobândit printr-un titlu valabil, cu bună-credinţă.
Totodată, alin. (1) al art. 31 din Legea nr. 7/1996 consacră
principiul publicităţii după care funcţionează cartea funciară, în vreme ce
alin. (2) al aceluiaşi articol defineşte buna-credinţă din perspectiva
sistemului de carte funciară.
Anterior modificării, Legea nr. 7/1996 reglementa două
feluri de cunoaştere a situaţiei juridice reale a imobilului - cunoaşterea
mediată de sistemul de publicitate şi cunoaşterea directă, fundamentată pe
elemente exterioare sistemului de publicitate. Astfel, cuprinsul cărţilor
funciare se considera exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin
act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii
dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciară vreo acţiune prin care se
contestă cuprinsul ei sau nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate.
Buna-credinţă nu se aprecia exclusiv prin raportare la cuprinsul cărţii
funciare, ci şi prin cunoaşterea situaţiei reale a imobilului pe altă cale,
datorită unor indicii exterioare de cartea funciară.
In esenţă, autorul excepţiei critică modificarea
textului de lege, care, în opinia lui, reglementează o soluţie legislativă
neconstituţională, de vreme ce aprecierea bunei-credinţe se face doar în
temeiul cuprinsului cărţii funciare, fără să fie luată în considerare şi
cunoaşterea directă a situaţiei juridice a imobilului.
Curtea reţine, însă, că, deşi prin art. 31 din Legea
nr. 7/1996 legiuitorul a dorit să reglementeze o definiţie a bunei-credinţe
valabilă doar pentru cartea funciară, prin stabilirea criteriilor de evaluare a
acesteia se are în vedere, în mod deosebit, acţiunea în rectificare, de vreme
ce buna-credinţă se apreciază la data înregistrării cererii de înscriere a
dreptului.
Insă, în cazul acţiunii în prestaţie tabulară
reglementată în art. 27 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 se prevede situaţia în
care terţul, dobânditor cu
titlu oneros, este de rea-credinţă. Astfel, îndeplinirea acestei condiţii arată
fără nicio îndoială că legea ia în considerare şi cunoaşterea efectivă,
directă, a situaţiei juridice a imobilului, altfel decât prin intermediul
sistemului de publicitate imobiliară. Aceasta, deoarece prestaţia tabulară
împotriva terţului dobânditor urmăreşte soluţionarea conflictului de drepturi
concurente fără aplicarea strictă a principiului priorităţii, fiind utilizată
atunci când reclamantul nu a introdus anterior nicio cerere în legătură cu
realizarea vreunei înscrieri în baza titlului său. In acest caz, reaua-credinţă
care ar justifica admiterea acţiunii în prestaţie tabulară îndreptată împotriva
terţului dobânditor e dată de cunoaşterea situaţiei juridice reale datorită
unor informaţii străine de sistemul de publicitate, buna sau reaua-credinţă a
terţului verificându-se la momentul încheierii actului de către acesta.
Aşa fiind, Curtea nu poate reţine motivele de
neconstituţionalitate invocate, din interpretarea sistematică a prevederilor
art. 27, art. 30 alin. (1), art. 31, 36 şi 37 ale Legii nr. 7/1996 rezultând
faptul că buna-credinţă, în sistemul cărţii funciare, se apreciază în persoana
terţilor prin raportare atât la cunoaşterea prin sistemul de publicitate, cât
şi prin raportare la cunoaşterea directă, bazată pe elemente exterioare
sistemului de publicitate, dreptul de proprietate privată fiind, astfel, pe
deplin garantat.
Totodată, Curtea constată că textele de lege criticate
nu aduc atingere nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia
prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
De asemenea, nu se aduce atingere nici dispoziţiilor
constituţionale privind accesul părţilor la justiţie şi dreptul acestora la un
proces echitabil, de vreme ce acţiunea în prestaţie tabulară are ca fundament
tocmai sancţionarea terţului, care, deşi a cunoscut prin alte mijloace decât
cartea funciară situaţia juridică reală a imobilului, încearcă să invoce
înscrierea din cartea funciară pentru a-şi păstra dreptul. Astfel, cunoaşterea
directă a situaţiei juridice reale a imobilului la momentul încheierii actului
de către terţul de rea-credinţă constituie temei pentru sancţionarea acestuia
prin intermediul prestaţiei tabulare la care autorul excepţiei are acces
neîngrădit ca persoană interesată.
In fine, Curtea nu poate reţine nici încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, de vreme ce nu s-a constatat
restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al unei libertăţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 30 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Frederick Furs" - S.R.L, din Suceava în
Dosarul nr. 2.178/314/2007 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu