DECIZIE Nr. 40
din 20 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si art. 11 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 133 din 22 februarie 2011
Augustin
Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Fu Limin în Dosarul nr. 8.451/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul
Dosarului nr. 1.318D/2010 al Curţii Constituţionale, la care, la termenul din 7
decembrie 2010, au fost conexate dosarele nr. 1.372D/2010, nr. 1.504D/2010, nr.
1.505D/2010 şi nr. 1.511 D/2010, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă, excepţie ridicată de Zhu Zhenxing, Sun Yumei, Lin Goujin şi Lu Jigang
înd dosarele nr. 477/2/2010, nr. 8.458/2/2008, nr. 10.083/2/2009 şi, respectiv,
nr. 10.048/2/2009 ale Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având In vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 8.451/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Fu Limin într-o cauză având ca obiect
anularea deciziei de returnare a acestuia de pe teritoriul României.
Prin încheierile din 8 martie 2010, 5 mai 2010, 11 mai
2010 şi 4 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 477/2/2010, nr. 8.458/2/2008,
nr. 10.083/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.048/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Zhu Zhenxing, Sun Yumei, Lin
Goujin şi, respectiv, Lu Jigang în cauze având ca obiect anularea deciziilor de
returnare a acestora de pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi
claritate, astfel încât destinatarul acestora să poată avea o indicare precisă
asupra normelor aplicabile în situaţia sa şi nu protejează suficient străinii
împotriva arbitrariului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. Această
lipsă de precizie şi claritate „favorizează situaţia ca Oficiul Român pentru
Imigrări, pe baza unor criterii aleatorii şi arbitrare, şi fără a ţine cont de
motivele obiective prezentate, să aibă posibilitatea emiterii unei dispoziţii
de returnare de pe teritoriul României, pentru motive aleatorii, aducând astfel
prejudicii grave dreptului acestuia la un proces echitabil". Susţine că
„legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înţelesului de şedere
ilegală, ca motiv de sancţionare prin emiterea unei dispoziţii de
returnare". In opinia autorilor excepţiei, lipsa de precizie şi claritate
permite Oficiului Român pentru Imigrări să emită o decizie de returnare
împotriva străinului în acelaşi moment în care îi comunică acestuia decizia de
respingere a cererii de prelungire a regimului tolerării pe teritoriul României
şi înainte de a se pronunţa de către instanţa competentă o hotărâre irevocabilă
în cauza sa.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie
2008, care au următorul conţinut:
-Art. 4 alin. (4): „(4)
Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru
care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul
României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a
aprobat şederea, precum şi să depună toate diligentele necesare pentru a ieşi
din România până la expirarea acestei perioade.";
-Art. 11 alin. (1): „(1)
Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul
statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit
prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea
fundamentală şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că a mai analizat dispoziţiile de lege criticate, din aceeaşi perspectivă
învederată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul
prezentei cauze. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi menţionată, cu
titlu de exemplu, Decizia nr. 131 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, Curtea a respins excepţia ca
inadmisibilă. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a
observat că argumentele formulate de autorii excepţiei în motivarea pretinsei
neconstituţionalităţi a textelor de lege criticate constituie, în realitate,
consecinţe ale modalităţii de aplicare în practică a acestora. Or, lămurirea
aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii la speţe individual
determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea
litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de
neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată,
Curtea a reţinut că autorii excepţiei şi-au întemeiat criticile şi pe lipsa din
cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor prevederi care
să prevină posibilitatea apariţiei în practică a situaţiilor concrete descrise
de aceştia în cuprinsul motivărilor scrise ale excepţiei. Curtea
Constituţională nu poate examina însă astfel de critici, întrucât, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului.
In prezentele cauze conexate nu au fost expuse
argumente noi, care să justifice pronunţarea unei soluţii diferite, astfel că
se impune, şi în acest caz, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, excepţie ridicată de Fu Limin, Zhu Zhenxing, Sun Yumei, Lin Goujin şi
Lu Jigang în dosarele nr. 8.451/2/2009, nr. 477/2/2010, nr. 8.458/2/2008, nr.
10.083/2/2009 şi, respectiv, nr. 10.048/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu