DECIZIE   Nr. 40 din 11 aprilie 1996

privind neconstitutionalitatea unor prevederi din Legea pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 76 din 13 aprilie 1996

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 10 aprilie 1996, de 27 de senatori, si anume: Gabor Menyhert Hajdu, Denes Seres, Karoly Ferenc Szabo, Lajos Magyari, Tiberiu Stefan Incze, Zoltan Hosszu, Gabor Kozsokar, Serban Sandulescu, Vasile Vetisanu, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Ion Manea, Andrei Potcoava, Ioan Paul Popescu, Ioan Lup, Mihail Buracu, Maria Matilda Tetu, Dumitru Calueanu, Florin Buruiana, Tanase Tavala, Iosif Csapo, Ion Coja, Andrei Tugulea, Dumitru Mugurel Ceraceanu, Vasile Strimbu, Gheorghe Raboaca, Gheorghe Frunda si Marko Bela, in legatura cu neconstitutionalitatea prevederilor art. I pct. 112 al Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 69/1991, precum si a prevederilor alin. 3 al art. 54 al Legii nr. 69/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 65 al aceleiasi legi.
    In sesizare se considera ca prevederile art. I pct. 112 al Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 69/1991, referitoare la instituirea Prefecturii, sunt neconstitutionale, pentru urmatoarele motive:
    - crearea unei noi institutii, Prefectura, este contrara art. 122 din Constitutie, ce a avut in vedere numai institutia "prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, cu atributia de a conduce serviciile publice descentralizate", ale ministerelor si celorlalte organe centrale; de asemenea, se arata ca prin dispozitia criticata, Prefectura "ar dobandi acelasi rang cu cel al consiliului judetean", ceea ce este contrar statutului legal al consiliului judetean;
    - precizarea ca Palatul administrativ in care isi au sediul prefectura si consiliul judetean constituie "proprietate publica de interes national" este contrara art. 135 din Constitutie, potrivit caruia proprietatea este publica sau privata, iar proprietatea publica poate sa apartina numai statului sau unitatilor administrativ-teritoriale; se considera, de aceea, ca scopul urmarit a fost "trecerea Palatului administrativ judetean in puterea Guvernului, reprezentat de prefect", ceea ce este contrar "principiului constitutional al autonomiei locale, consacrat prin art. 119", precum si prevederilor art. 120 alin. (1) si art. 121 din Constitutie;
    - incalcarea prevederilor art. 135 alin. (3) si alin. (4) din Constitutie, din cuprinsul carora rezulta ca "natura sau destinatia bunurilor constituie criteriul pentru determinarea apartenentei la stat sau la unitatile administrativ-teritoriale a bunurilor proprietate publica", ceea ce este contrar trecerii palatului judetean in proprietatea publica a statului, administrata de Guvern.
    De asemenea, prin sesizare se considera ca prevederile alin. 3 al art. 54, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 65 din legea modificatoare, constituie "o restrictie vadit neconstitutionala".
    In temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 s-au cerut punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca obiectia de neconstitutionalitate este nefondata, deoarece, cu referire la art. I pct. 112 din lege, scopul urmarit a fost de a se defini "sediul, in care prefectul, subprefectul si aparatul propriu isi desfasoara activitatea", iar mentiunea "consiliul judetean si aparatul propriu al acestuia isi au sediul in Palatul administrativ" nu are sensul de a situa la acelasi nivel prefectura si consiliul judetean, ci numai de a se preciza "ca acestea pot salaslui, daca este cazul, sub acelasi acoperamant, in Palatul administrativ".
    In ce priveste expresia "proprietate publica de interes national" se arata ca aceasta nu constituie "un atentat la principiul autonomiei locale", cum sustin autorii sesizarii, ci numai consacrarea proprietatii publice a statului asupra cladirii Palatului administrativ, ceea ce este conform prevederilor art. 135 din Constitutie, care permite legiuitorului "sa stabileasca bunurile proprietate publica apartinatoare statului sau unitatilor administrativ-teritoriale". In legatura cu critica adusa art. I pct. 65 din lege, se invedereaza compatibilitatea acestor prevederi cu "dispozitiile art. 13 din Constitutie, potrivit carora, in Romania, limba oficiala este limba romana", in mod curent prin limba oficiala intelegandu-se "limba folosita in raporturile dintre autoritatile publice si cetateni", astfel incat insotirea cererii facute in limba materna de traducerea in limba romana nu poate fi considerata ca fiind neconstitutionala.
    In punctul de vedere al presedintelui Senatului se considera ca "sesizarea este neintemeiata", intrucat "instituirea prefecturii ca institutie nu este contrara Constitutiei", fiind traditionala in administratia romaneasca, uzitata si in alte state si folosita in limbajul curent de catre populatie; prefectura reprezinta "unitatea serviciilor si a intregului aparat propriu al acestei institutii", terminologie folosita si pentru Presedintia Romaniei; in acelasi sens, se considera ca "instituirea unei institutii nu este problema de ordin constitutional, ci de dezvoltare a principiilor Constitutiei, prin lege organica, conditie indeplinita". In ce priveste regimul juridic al sediilor prefecturilor, se considera ca acesta este constitutional, tinand seama de valoarea arhitectonica a cladirilor respective, de necesitatea de a fi conservate si de a nu putea fi concesionate sau inchiriate unor agenti economici, partide politice etc., ca in prezent, cu scopul de a se prezerva astfel "autoritatea si prestigiul administratiei publice judetene". Se considera, totodata, nejustificata concluzia referitoare la egalizarea nivelurilor la care se afla prefectura si consiliul judetean. In ce priveste critica legata de obligatia traducerii in limba romana a cererilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, scrise in limba materna, se precizeaza ca aceasta sustinere este neconstitutionala, fiind contrara prevederilor art. 13, potrivit carora limba oficiala este limba romana, si urmarind "ca, indirect, sa se instituie in administratie a doua limba oficiala si chiar atatea limbi oficiale cate minoritati etnice exista".
    In punctul de vedere al Guvernului se arata ca textele legale ce fac obiectul sesizarii sunt constitutionale. In acest sens, se considera ca folosirea la art. I pct. 112 din lege a "notiunii de prefectura nu are o semnificatie institutionala, intrucat, prin lege, nu i se stabilesc competente si nici nu i se atribuie personalitate juridica", ceea ce corespunde traditiei din perioada interbelica pentru definirea locului in care "aparatul propriu al prefectului" isi desfasoara activitatea, "terminologie intrata deja in uzul public". O situatie asemanatoare este si in cazul Presedintiei "care defineste, potrivit Legii nr. 1/1990, aparatul de lucru al Presedintelui Romaniei". De aceea faptul ca "Prefectura are, de regula, acelasi sediu cu consiliul judetean nu poate insemna, in nici un caz, punerea semnului egalitatii intre acestea". De asemenea, se precizeaza ca "notiunea de prefectura este folosita si in alte tari europene (Franta, Italia etc.)".
    In legatura cu critica facuta in sesizare, referitoare la notiunea de proprietate publica de interes national in sensul ca astfel s-ar fi creat "o noua forma de proprietate", se arata ca aceasta terminologie nu este contrara art. 135 alin. (3) din Constitutie, distinctia dintre proprietatea publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale putand fi concretizata prin lege. Incadrarea palatelor administrative "in categoria bunurilor publice de interes national se justifica prin importanta arhitectonica (unele dintre acestea fiind introduse in patrimoniul cultural-national) si destinatie, neconstituind o stirbire a autonomiei locale", ci, dimpotriva, o garantie pentru buna functionare a consiliilor locale, tinand seama "ca in unele cazuri in palatele administrative s-au acordat spatii, in mod cu totul nejustificat, unor firme si institutii particulare, in conditiile in care unele servicii descentralizate nu aveau birourile strict necesare".
    In ce priveste critica adusa prevederilor art. 54 alin. 3 din Legea nr. 69/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 65 din lege, in sensul ca cererile persoanelor apartinand minoritatilor nationale, formulate in limba materna, trebuie insotite si de traducerea in limba romana, se arata ca sustinerea din sesizare "nu are nici o justificare", tinand seama de prevederile art. 13 din Constitutie, potrivit carora limba oficiala este limba romana, si ca "Prevederea legala contestata este, in realitate, instituita in favoarea minoritatilor nationale, intrucat permite autoritatilor publice locale sa cunoasca imediat si concret continutul solicitarilor si sa le solutioneze cu operativitate maxima".
    Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie, ale art. 12, art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii alin. 3 al art. 54 din Legea nr. 69/1991, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 65 din legea de modificare si completare a acestei legi, precum si a constitutionalitatii prevederilor art. I pct. 112 al legii modificatoare.
    Fata de cele aratate,
    CURTEA,
    tinand seama de sesizarea grupului de senatori, de punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, presedintelui Senatului si al Guvernului, de raportul judecatorului-raportor, precum si de prevederile din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 69/1991, ce fac obiectul sesizarii, raportate la dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
    In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate privind prevederile alin. 3 al art. 54 din Legea nr. 69/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 65 al legii ce face obiectul sesizarii, se arata ca obligatia cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care formuleaza o cerere in limba materna, de a o insoti de o traducere in limba romana, ar reprezenta "o restrictie vadit neconstitutionala".
    Posibilitatea acestor cetateni de a formula cereri in limba materna este considerata, in sesizare, ca fiind in concordanta cu dreptul la identitate, consacrat prin art. 6 alin. (1) din Constitutie. Atasarea la cerere a unei traduceri in limba romana nu este, insa, contrara acestui drept, dimpotriva previne o posibila discriminare, in defavoarea cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, a caror cerere formulata in fata unei autoritati ce nu cunoaste limba lor materna ar fi inevitabil solutionata intr-un termen mai lung si in conditii dezavantajoase fata de ceilalti cetateni. Accesul egal al cetatenilor, fara nici o discriminare, la toate autoritatile publice, este un principiu constitutional consacrat de art. 16 alin. (1). In sesizare nu se mentioneaza motivele de ordin constitutional pentru care solutia legala criticata este considerata ca vadit neconstitutionala". Rezulta, insa, din analiza prevederii respective, ca aceasta solutie este in concordanta cu principiul egalitatii cetatenilor in fata autoritatii publice si cu prevederile art. 13 din Constitutie, potrivit carora limba oficiala este limba romana obligatia traducerii cererii in limba romana asigura autoritatilor publice posibilitatea rezolvarii petitiilor ce le sunt adresate potrivit art. 47 din Constitutie si corespunde imperativelor art. 48 alin. (1) din Constitutie, intrucat nesolutionarea in termen legal a unei cereri constituie o vatamare adusa persoanei intr-un drept al sau de catre o autoritate publica.
    Prin art. I pct. 112 din legea modificatoare s-au introdus doua alineate la art. 105 din Legea nr. 69/1991, in care se prevad urmatoarele: "Prefectul, subprefectul si aparatul propriu isi desfasoara activitatea in prefectura. Prefectura si, dupa caz, consiliul judetean si aparatul propriu al acestuia isi au sediul in Palatul administrativ, proprietate publica de interes national, care este situat in municipiul resedinta de judet.
    Persoanele din aparatul propriu al prefecturii si, respectiv, al consiliului judetean, se supun reglementarilor din statutul functionarilor publici".
    In sesizare se arata ca prin aceasta prevedere este institutionalizata prefectura, ceea ce ar fi contrar art. 122 din Constitutie, ce are in vedere numai prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local. Motivul invocat este nefondat. Potrivit prevederii legale sus-mentionate, prefectura nu se substituie prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, ceea ce ar fi neconstitutional. Aceasta prevedere asigura numai consacrarea unei structuri administrative fara de care prefectul nu si-ar putea aduce la indeplinire prerogativele ce ii revin potrivit Constitutiei si legii. De altfel, nici o dispozitie constitutionala nu interzice posibilitatea infiintarii unei autoritati autonome. De asemenea, nu rezulta din nici o dispozitie a legii criticate ca prin infiintarea prefecturii aceasta ar dobandi un rang egal cu cel al consiliului judetean. Motivul invocat in sesizare este acela ca amandoua aceste institutii - prefectura si consiliul judetean - ocupa aceeasi cladire, ceea ce nu poate, insa, in nici un fel, justifica concluzia ca ar avea un rang egal, cat timp rolul, atributiile si competentele lor legale sunt diferite si specifice.
    In sesizare se mai sustine ca precizarea, in sensul ca "Palatul administrativ este proprietate publica de interes national", ar fi neconstitutionala, deoarece o asemenea caracterizare pentru proprietatea publica nu se regaseste in prevederile art. 135 din Constitutie, potrivit carora proprietatea este publica sau privata, iar proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale. Nici acest motiv de neconstitutionalitate nu este intemeiat. Caracterizarea proprietatii publice, cu referire la un anumit bun, ca fiind de interes national, nu schimba natura acestei proprietati si nici nu modifica caracteristicile sale constitutionale, astfel incat nu poate fi contrara prevederilor constitutionale invocate in sesizare. Aceasta caracterizare este concordanta insa cu prevederile art. 72 din Legea nr. 69/1991 - astfel cum a fost modificata prin legea ce face obiectul sesizarii - care, referindu-se la domeniul public, arata ca acesta poate fi de interes local, judetean ori de interes national.
    In orice caz, nu se poate nega legiuitorului competenta de a caracteriza un anumit bun proprietate publica ca fiind de interes national, cum este in cazul de fata, cat timp astfel nu-i modifica regimul sau constitutional.
    Se mai sustine, in sesizare, ca precizarea caracterului "national" al proprietatii publice asupra Palatului administrativ ar fi contrara autonomiei locale, consacrata prin art. 119, art. 120 si art. 121 din Constitutie. Principiul autonomiei locale, inclusiv in ceea ce priveste consiliul judetean, se reflecta in modul de constituire, prin alegere, a autoritatilor locale, in atributiile, competentele si raspunderile lor fata de cetateni si de stat, in administrarea, cu respectarea legii, a treburilor publice pe plan local.
    Se mai sustine in sesizare ca aceasta caracterizare a proprietatii publice asupra Palatului administrativ, ca fiind de interes national, nu concorda cu prevederile art. 72 din Legea nr. 69/1991 privind impartirea domeniului public in domeniu de interes local, judetean sau national, in functie de criteriul "naturii sau destinatiei bunurilor", care corespunde prevederilor art. 135 alin. (3) si alin. (4) din Constitutie. Aceste doua criterii - natura sau destinatia bunurilor - sunt intr-adevar consacrate de art. 72 din Legea nr. 69/1991, dar aceasta nu impiedica cu nimic ca legiuitorul sa se abata de la propria sa reglementare. De asemenea, cele doua criterii mentionate nu sunt contrare Constitutiei, ceea ce, insa, nu inseamna - asa cum se sustine in sesizare - ca ar fi impuse de prevederile art. 135 alin. (3) si alin. (4), care privesc exclusiv pe titularul proprietatii publice si bunurile ce fac obiectul sau, nu si criteriile de departajare a bunurilor intre proprietatea publica a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale.
    Fata de cele aratate, in temeiul art. 6 alin. (1), art. 13, art. 16, alin. (1), art. 47, art. 48 alin. (1), art. 119, art. 120, art. 121, art. 122, art. 135 alin. (3) si (4) si art. 144 lit. a) din Constitutie,

    CURTEA,
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca prevederile art. I din Legea pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, punctul 65, referitor la alin. 3 al art. 54 din Legea nr. 69/1991, si punctul 112 sunt constitutionale.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei.
    Deliberarea a avut loc la data de 11 aprilie 1996 si la ea au participat Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
           prof. univ. dr. IOAN MURARU

           Magistrat-asistent,
           Valer-Vasilie Bica