DECIZIE Nr.
398 din 9 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 159 alin. 7, art. 300 1 alin. 3 si
art. 313 alin. 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 468 din 30 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-tionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin.
7, art. 3001 alin. 3 şi art. 313 alin. 3
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Siriteanu, Radu
Cornel Chiriac şi Dumitru Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al
Tribunalului laşi.
La apelul nominal se prezintă personal autorii
excepţiei. De asemenea, se constată că autorul Constantin Siriteanu este
asistat de apărătorul ales, doamna Doina Petrea, cu delegaţie la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei Constantin Siriteanu
pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstitutionalitate, deoarece
prevederile legale criticate, prin termenele pe care le instituie, îngrădesc, în esenţă, dreptul
la apărare.
Ceilalţi autori prezenţi arată că îşi însuşesc
concluziile doamnei avocat Doina Petrea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale şi
convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.939/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 159 alin. 7, art. 3001
alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac şi
Dumitru Benone Chiriac în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unui recurs în materie penală formulat împotriva încheierii prin
care, la primirea dosarului, s-a menţinut arestarea inculpaţilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 3001 alin. 3 coroborate cu cele ale art.
159 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă
dispoziţiile constituţionale şi convenţionale arătate, deoarece prin
instituirea termenului de 24 de ore înăuntrul căruia instanţa de judecată
trebuie să se pronunţe asupra menţinerii ori prelungirii arestării preventive
se aduce atingere dreptului inculpaţilor la apărare cu consecinţa privării de
un proces echitabil. In realitate, nemulţumirea autorilor izvorăşte dintr-o
aplicare criticabilă a prevederilor procesual penale, întrucât, în speţă,
instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu în ziua în care expira
durata arestării dispusă în faza de urmărire penală, situaţie în care
inculpaţii nu au putut beneficia de răgazul de 5 zile stabilit potrivit art.
160 şi art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală, timp în care ar fi putut
să-şi pregătească o apărare eficientă.
Cât priveşte dispoziţiile art. 313 alin. 3 din Codul de
procedură penală, autorii excepţiei precizează că în intervalul de 48 de ore
stabilit pentru soluţionare inculpaţii nu dispun de timpul necesar pentru a
pregăti o apărare temeinică.
Tribunalul Iaşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu normele constituţionale
invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece termenele
instituite prin prevederile art. 159 alin. 7, art. 3001 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din
Codul de procedură penală sunt determinate de necesitatea aplicării şi
respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor, de asigurarea
soluţionării cu celeritate, într-un termen rezonabil, şi, prin urmare, nu
îngrădesc accesul liber la justiţie, dreptul părţilor la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi nici dreptul la apărare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 alin. 7, art. 3001 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din
Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
- Art. 159 alin. 7 din Codul de procedură penală cu
denumirea marginală - Procedura prelungirii arestării dispuse în cursul
urmăririi penale: „Instanţa soluţionează propunerea şi se pronunţă asupra
prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea
dosarului, şi comunică încheierea celor lipsă de la judecată în acelaşi termen.
";
- Art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală -
Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului: „Când instanţa constată că
temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de
libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,
instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispoziţiile art.
159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător. ";
- Art. 313 alin. 3 din
Codul de procedură penală cu denumirea marginală -
Măsuri premergătoare: „In cauzele în care inculpatul este trimis în judecată
în stare de arest, preşedintele instanţei, la primirea dosarului, fixează un
termen care, potrivit art. 3001, nu poate fi mai mare de 48 de ore,
înăuntrul căruia se comunică citaţia împreună cu o copie a actului de sesizare
a instanţei."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin
dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul
la apărare, precum şi ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul acuzatului de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii
apărării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 3001 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări
similare. Astfel, prin Decizia nr. 48 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo
arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Cât priveşte dispoziţiile art. 159 alin. 7 şi art. 313
alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu conţin
reglementări de natură a aduce atingere în vreun fel dreptului la apărare ori
dreptului la un proces echitabil. Atât termenul de 24 de ore, cât şi cel de 48
de ore instituite de textele legale criticate sunt menite să ofere acuzatului
posibilitatea soluţionării cu celeritate a cauzei şi nicidecum să îngrădească
exercitarea dreptului la apărare. Privarea de libertate impune existenţa unor
reglementări care au ca scop garantarea dreptului la apărare, iar acest drept
se exercită pe toată durata procesului, atât în faza de judecată, cât şi în
faza de urmărire penală, în care acuzatul, asistat de apărător ales sau de
apărător din oficiu, are timpul necesar şi posibilitatea să cunoască toate
actele dosarului şi să-şi pregătească
apărarea în cunoştinţă de cauză. Aşadar, nu se poate primi susţinerea că
termenele prevăzute în textele de lege analizate sunt de natură să restrângă dreptul inculpatului
arestat de a-şi exercita dreptul la apărare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 159 alin. 7, art. 3001 alin. 3 şi art. 313 alin. 3 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Constantin Siriteanu, Radu Cornel Chiriac si Dumitru
Benone Chiriac în Dosarul nr. 1.939/2006 al
Tribunalului Iaşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru