DECIZIE   Nr. 397 din  5 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1164 din  8 decembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Cristina Toma         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Metalstruct" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 925/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
    La apelul nominal raspunde partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic Cosmin Zabalovici. Lipsesc autorul exceptiei, precum si partea Camera de Comert si Industrie a Romaniei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie. Arata ca dispozitiile de lege criticate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 149/2004, nu incalca dreptul de proprietate, ci doar il limiteaza. In acest sens, depune concluzii scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Intrucat motivele care au dus la respingerea exceptiei sunt aplicabile si in prezenta cauza, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 925/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Metalstruct" - S.R.L. din Bucuresti.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia considera ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor art. 44 alin. (1) si (2), art. 134 si 135 din Constitutie, fara a arata in mod concret de ce anume considera ca fiind neconstitutional textul de lege criticat.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala apreciaza ca Legea nr. 64/1995 nu contravine principiilor economiei de piata si celor care guverneaza ocrotirea si garantarea proprietatii, ci, dimpotriva, asigura respectarea acestora.
    Considera ca, prin aplicarea procedurii falimentului fata de debitorii faliti, este aparata proprietatea creditorilor, proprietate prejudiciata prin neincasarea la termen a creantelor.
    In concluzie, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 29 din Legea nr. 64/1995 este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere, arata ca procedura reglementata de Legea nr. 64/1995 reprezinta un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a executat de bunavoie obligatiile de plata, procedura care inceteaza in cazul in care creantele au fost acoperite in totalitate.
    Arata ca dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 trebuie coroborate cu prevederile art. 2 din aceeasi lege, care consfintesc conditiile necesare privitoare la debitor, pentru a putea fi deschisa procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Apreciaza ca introducerea cererii de deschidere a acestei proceduri nu determina in mod automat restrangerea exercitiului unor drepturi ale debitorului sau executarea silita a debitorului, ci este inceputul unei proceduri de reorganizare judiciara administrata de judecatorul-sindic, prin care dreptul de proprietate al debitorului nu este afectat in nici un fel.
    Considera ca scopul Legii nr. 64/1995 este tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare de plati, precum si pastrarea in cadrul mediului de afaceri doar a comerciantilor care dovedesc adaptarea la economia de piata. Prin instituirea textului de lege criticat se realizeaza respectarea obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    Invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea dispozitiilor art. 29 din Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
    Avocatul Poporului apreciaza ca procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, prevazuta de Legea nr. 64/1995, a fost instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a indeplinit obligatiile de plata de bunavoie, iar dreptul de proprietate si prerogativele sale, in special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate in conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.
    Arata ca, prin dispozitiile de lege criticate, se realizeaza tocmai respectarea obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 73/2004 si Decizia nr. 97/2004.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, notele scrise depuse de aceasta, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002. Textele de lege criticate au urmatorul continut:
    - Art. 29: "(1) Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creanta izvoraste din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri creanta trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
    (2) Simplul refuz al unor plati, in baza unor exceptii pe care debitorul le socoteste, cu buna-credinta, intemeiate, nu constituie o dovada a starii de insolventa.
    (3) Camerele de comert si industrie teritoriale si asociatiile cooperatiste teritoriale, respectiv nationala, vor putea introduce cerere impotriva debitorului care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla intr-o situatie notorie de insolventa."
    Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege au fost modificate prin art. I pct. 43 din Legea nr. 149 din 11 mai 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, precum si a altor acte normative cu incidenta asupra acestei proceduri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. Ca urmare a acestei modificari textul criticat are urmatorul continut:
    - Art. 29: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri, creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
    (2) Daca intre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri de catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de catre alti creditori, judecatorul-sindic va dispune conexarea acestora si va stabili indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
    (3) Daca s-a deschis o procedura intr-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la primul dosar."
    Aceste dispozitii conserva solutia legislativa din reglementarea anterioara, astfel incat exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie supusa controlului.
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile de lege criticate contravin art. 44 alin. (1) si (2), art. 135 si 136 din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
    - Art. 135: "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
    c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;
    d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
    e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
    g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.";
    - Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
    (2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    (4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
    (5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca art. 44 alin. (1) teza a doua si alin. (2) teza a doua, art. 135 alin. (2) lit. b) - g) si art. 136 alin. (1) - (4) din Constitutie sunt lipsite de relevanta, ca texte de referinta, intrucat nu au incidenta asupra domeniului de reglementare al textului legal dedus controlului. Asa fiind, urmeaza a se avea in vedere la exercitarea controlului de constitutionalitate numai art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai, art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, texte in raport de care Curtea a mai exercitat controlul de constitutionalitate al dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Curtea a retinut ca dispozitiile de lege criticate prevad conditiile in care un creditor poate introduce la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor persoana juridica.
    De asemenea, Curtea a retinut ca scopul Legii nr. 64/1995 este, potrivit art. 2, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului reglementata de Legea nr. 64/1995 este una speciala, prin care nu se urmareste, ca in dreptul comun, stabilirea existentei unui drept de creanta si a obligatiei corelative de plata, ci executarea unor creante certe, lichide si exigibile fata de un debitor care nu numai ca nu-si indeplineste de buna-voie obligatia de plata, ci se afla, timp de cel putin 30 de zile, in incapacitate vadita de plata, deci in stare de insolventa.
    Astfel, Curtea a constatat ca dreptul formularii cererii introductive pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, in cadrul procedurii speciale, pentru orice creanta si indiferent de valoare.
    In fine, Curtea a retinut ca procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a executat voluntar obligatiile de plata, modalitate prin care nu a fost incalcat dreptul de proprietate al acestuia, in conditiile in care, in ceea ce-l priveste, era tinut de existenta unor creante certe, lichide si exigibile, ci s-a asigurat protectia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creante, incalcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rau platnici.
    Asa fiind, Curtea considera ca dreptul de proprietate privata, prevazut de art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai si de art. 136 alin. (5) din Constitutie, nu este incalcat prin dispozitiile legale criticate. Acestea nu contravin nici prevederilor constitutionale ale art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), ci, dimpotriva, asigura respectarea intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    De altfel, dispozitiile legale criticate reprezinta norme de procedura. Or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", legiuitorul este abilitat sa stabileasca o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, in considerarea unor situatii speciale, fara ca prin aceasta sa contravina Legii fundamentale.
    Intrucat nu exista elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curtii in aceasta materie, considerentele si solutia deciziei mentionate raman valabile si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Metalstruct" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 925/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Toma