DECIZIE Nr.
396 din 24 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 330 din 16 mai 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, excepţie invocată de Flavius Florea, Mircea Nicolae
Florea, Teodor Liviu Florea, Stelian Titus Florea, Măria Arnăutu, Ioan Arnăutu,
Nicolae Arnăutu, Petre Arnăutu, Iosif Salcovici, Dumitru Salchievici, Ştefan
Salchievici, Adela Terzea, Constantin Gaciu, Viorica lordache, Ştefan Gaciu,
Alexandru Gaciu, Traian Voinea, Ion Voinea, Elena Voinea, Florina Mărănduc,
Ecaterina Ana Gaciu şi Bogdan Gaciu în Dosarul nr. 22.852/1/2005 (7.050/2005)
al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei,
reprezentaţi de avocat, cu delegaţie la dosar, precum şi autorul excepţiei
Florea Liviu Teodor, personal şi asistat de acelaşi avocat. Lipseşte partea
Societatea de Construcţii CCCF - S.A. Bucureşti. Procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că partea Societatea de
Construcţii CCCF - S.A. Bucureşti a depus la dosar note scrise prin care
solicită respingerea excepţiei.
Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepţiei
solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2),
deoarece aduce o ingerinţă gravă asupra efectelor juridice deja consumate la
intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar, pe de altă parte, are un efect
constitutiv asupra dreptului de proprietate al statului, în detrimentul
adevăratului proprietar. De asemenea, se invocă şi încălcarea dispoziţiilor
art. 16 şi ale art. 44 din Constituţie, deoarece textul de lege
criticat creează o discriminare între foştii proprietari ai imobilelor preluate
în mod abuziv, a căror vocaţie la restituire este diferită, în funcţie de
persoana juridică deţinătoare, ceea ce contravine şi protecţiei constituţionale
a dreptului de proprietate privată. In ceea ce priveşte încălcarea principiului
constituţional al accesului liber la justiţie, se arată că foştii proprietari
nu au posibilitatea de a ataca în justiţie detenţia ilegală a imobilelor
preluate în mod abuziv.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că argumentele
invocate în susţinerea încălcării dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 15 alin. (2) reprezintă aspecte ce ţin de aplicarea în timp a legii
civile, iar nu de neconstituţionalitate. In ceea ce priveşte invocarea
dispoziţiilor art. 16, art. 44 şi ale art. 21 din Legea fundamentală, arată că
textul de lege criticat nu contravine acestor dispoziţii constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 22.852/1/2005 (7.050/2005), Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de
Flavius Florea, Mircea Nicolae Florea, Teodor Liviu Florea, Stelian Titus
Florea, Măria Arnăutu, Ioan Arnăutu, Nicolae Arnăutu, Petre Arnăutu, Iosif
Salcovici, Dumitru Salchievici, Ştefan Salchievici, Adela Terzea, Constantin
Gaciu, Viorica Iordache, Ştefan Gaciu, Alexandru Gaciu, Traian Voinea, Ion
Voinea, Elena Voinea, Florina Mărănduc, Ecaterina Ana Gaciu şi Bogdan Gaciu
într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de restituire a unui
imobil, teren şi construcţie, aflate în faza procesuală a recursului.
In motivarea excepţiei autorii excepţiei susţin, în esenţă, că textul de lege criticat, în
temeiul căruia foştii proprietari mai imobilelor preluate fără titlu valabil, evidenţiate în
patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, nu pot beneficia de
restituirea în natură a acestora, ci doar de despăgubiri, contravin protecţiei
constituţionale a dreptului de proprietate privată, cu atât mai mult cu cât
calitatea de proprietar asupra imobilelor preluate fără titlu valabil este
recunoscută de art. 2 alin. (2) din acest act normativ. Se mai arată că textul
de lege criticat instituie în mod discriminatoriu dreptul la despăgubiri pentru
imobilele preluate în mod abuziv, evidenţiate în patrimoniul unor societăţi
comerciale privatizate, spre deosebire de imobilele existente în patrimoniul
societăţilor comerciale neprivatizate integral, în privinţa cărora foştii
proprietari beneficiază de restituirea în natură. In opinia autorilor
excepţiei, măsura instituită prin acest text de lege echivalează cu
recunoaşterea, cu efect retroactiv, a unui drept de dispoziţie al statului
asupra imobilelor preluate în mod abuziv. In ceea ce priveşte încălcarea
principiului constituţional al accesului liber la justiţie, se susţine că
transformarea unui drept de proprietate într-un drept de creanţă are drept
consecinţă lipsirea foştilor proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv
de temeiul legal al promovării unor cereri în justiţie pentru apărarea
dreptului de proprietate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 15
alin. (2) şi ale art. 44 alin. (1) din Constituţie. In acest sens, instanţa de
judecată arată că Legea nr. 10/2001, în forma anterioară modificării prin Legea
nr. 247/2005, permitea restituirea în natură a imobilelor preluate fără titlu
valabil şi evidenţiate în patrimoniul societăţilor comerciale integral
privatizate. Modificarea textului de lege criticat în sensul acordării de
despăgubiri pentru această categorie de imobile a avut drept efect, în speţă,
negarea dreptului de a obţine restituirea în natură, în condiţiile în care unitatea
deţinătoare, cu rea-credinţă, nu şi-a executat obligaţia de restituire a
imobilului în termenul legal, deşi notificarea a fost depusă cu mult înainte de
intrarea în vigoare a noii prevederi legale. In opinia instanţei, neexecutarea
imediată de către unitatea deţinătoare a obligaţiei sale de restituire în
natură a imobilului conferă textului de lege în vigoare un efect retroactiv,
constituindu-se „într-o ingerinţă asupra unor efecte juridice deja consumate
anterior legii modificatoare".
Referitor la încălcarea principiului art. 44 alin. (1)
din Constituţie, instanţa de judecată arată că textul de lege criticat
desfiinţează un drept de proprietate recunoscut ca existent încă de la data
intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, transformându-l într-un drept de
creanţă, măsură echivalentă unei privări de proprietate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se aplică pentru
viitor, de la data intrării în vigoare. In ceea ce priveşte pretinsa încălcare
a dispoziţiilor art. 16, 21 şi 44 din Constituţie, consideră că aceasta este
neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din
Constituţie, deoarece comit o ingerinţă asupra unor efecte juridice deja
consumate anterior intrării în vigoare a legii de modificare a textului de lege
criticat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 29 din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) Pentru imobilele
evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât
cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul
la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi
plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3)în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi
(2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică
care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26
alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
(4) In situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu
valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice
centrale sau locale, persoana îndreptăţită va notifica organele de conducere
ale acesteia. In acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în
compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea
învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul
persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale
privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea
legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16
„Egalitatea cetăţenilor în faţa legii", art. 21 „Accesul liber la
justiţie" şi art. 44 „Dreptul de proprietate privată".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat nu conţine în sine nicio dispoziţie cu
caracter retroactiv, urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în
vigoare a legii de modificare.
In speţă, determinarea situaţiilor juridice care rămân
supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua
reglementare, nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a
legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
De altfel, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională
prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 324
din 11 aprilie 2006, opţiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri
corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate nu vine în
contradicţie cu spiritul Legii nr. 10/2001, şi anume cu caracterul reparator
consacrat de aceasta, fiind în deplină concordanţă cu art. 44 alin. (1) teza a
doua din Constituţie, potrivit căreia conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege.
Mai mult, cu privire la dreptul la despăgubiri, în
jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001,
publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea
Constituţională a statuat că un drept de creanţă se bucură de aceeaşi protecţie
ca şi dreptul de proprietate. In sprijinul acestei teze a fost invocată
practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul „Pressos
Compania Naviera - S.A. şi alţii împotriva Belgiei", 1995, a decis că „dreptul la
despăgubiri se naşte odată cu producerea prejudiciului. Un drept de creanţă de
această natură constituie un «bun» şi deci reprezintă un «drept de proprietate»
în înţelesul avut în vedere de art. 1 paragraful 1 teza întâi din Protocolul
nr. 1 la Convenţia europeană". Aşa fiind, prin plata despăgubirilor
corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor se respectă dreptul de
proprietate al persoanei îndreptăţite, drept garantat de art. 44 din
Constituţie.
De asemenea, nu se poate reţine
nicio încălcare a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa
legii, deoarece legiuitorul
poate institui măsuri reparatorii de natură diferită, în funcţie de situaţia juridică
diferită a imobilelor supuse restituirii, respectiv imobilele evidenţiate în
patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, spre deosebire de imobilele
existente în patrimoniul societăţilor comerciale neprivatizate integral.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textul
de lege criticat are drept consecinţă lipsirea foştilor proprietari ai
imobilelor preluate în mod abuziv de temeiul legal al promovării unor cereri în
justiţie pentru apărarea dreptului de proprietate, Curtea constată că aceasta
este neîntemeiată, atâta vreme cât prevederile art. 26 alin. (3) din actul
normativ criticat oferă posibilitatea contestării în justiţie a deciziei sau,
după caz, a dispoziţiei de respingere a notificării sau a cererii de restituire
în natură.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
excepţie invocată de Flavius Florea, Mircea Nicolae Florea, Teodor Liviu
Florea, Stelian Titus Florea, Măria Arnăutu, Ioan Arnăutu, Nicolae Arnăutu,
Petre Arnăutu, Iosif Salcovici, Dumitru Salchievici, Ştefan Salchievici, Adela
Terzea, Constantin Gaciu, Viorica lordache, Ştefan Gaciu, Alexandru Gaciu,
Traian Voinea, Ion Voinea, Elena Voinea, Florina Mărănduc, Ecaterina Ana Gaciu
şi Bogdan Gaciu în Dosarul nr. 22.852/1/2005 (7.050/2005) al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent
Irina Loredana Gulie