DECIZIE   Nr. 395 din  5 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1199 din 15 decembrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Cristina Toma         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 7.206/C/2003 al Judecatoriei Galati.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera asupra cererii depuse la dosarul cauzei de catre autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prin care solicita asistenta judiciara gratuita, deoarece nu realizeaza venituri.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii autorului exceptiei, pe care o considera inadmisibila.
    Curtea, deliberand, respinge cererea autorului exceptiei, prin care acesta solicita asistenta judiciara gratuita, intrucat solutionarea acestei cereri este de competenta instantei de judecata.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila au mai fost supuse controlului de constitutionalitate chiar de catre autorul exceptiei. Intrucat nu se invoca elemente noi de natura a justifica schimbarea jurisprudentei Curtii, pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 7.206/C/2003, Judecatoria Galati a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza intr-o cauza civila avand ca obiect o actiune in pretentii.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca drepturile si principiile prevazute in Constitutia Romaniei, in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului nu sunt garantate in situatia in care, impotriva incheierii prin care se respinge cererea de asistenta judiciara, justitiabilul nu se poate apara in nici un mod, deoarece nu poate exercita nici o cale de atac. Sustine ca "prevederile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitionale, deoarece incheierea prin care se respinge cererea de asistenta judiciara nu poate fi atacata nici macar odata cu fondul". Apreciaza ca "se incalca dreptul la aparare, dreptul accesului liber la justitie, dreptul la doua grade de jurisdictie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, principiul universalitatii si principiul statului de drept".
    Judecatoria Galati apreciaza ca dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, deoarece "incheierea are acelasi regim, indiferent de partea care a formulat cererea". Arata ca nu se incalca nici principiul liberului acces la justitie, intrucat cererea de asistenta judiciara este formulata chiar pe parcursul unei judecati la care partea a avut acces, iar incheierea privind cererea de asistenta nu solutioneaza fondul cauzei. Apreciaza ca dispozitiile art. 74 - 81 din Codul de procedura civila precizeaza conditiile si imprejurarile de aplicare a prevederilor art. 24 din Constitutie, necesare pentru ca partea sa nu-si exercite in mod abuziv drepturile constitutionale. In concluzie, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere arata ca procedura reglementata de art. 78 din Codul de procedura civila este o procedura necontencioasa, intrucat nu presupune dezbateri contradictorii, fiind in acelasi timp o procedura simpla, operativa, de care pot beneficia toate partile interesate, in fata oricarei instante judecatoresti. Arata ca dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, intrucat, atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si in cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-a retinut in mod constant ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, numai similitudinea de situatii impunand un tratament juridic similar. Apreciaza ca instituirea unor reguli speciale privind caile de atac nu contravine principiului liberului acces la justitie, intrucat, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a reitera cererea de asistenta judiciara in fata aceleiasi instante, in masura in care au intervenit elemente noi de natura a impune si justifica admiterea unei asemenea cereri. Invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia Plenului nr. 1 din 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Considera ca legiuitorul nu a conferit autoritate de lucru judecat unei incheieri prin care se constata o anumita situatie de fapt - lipsa de posibilitati materiale -, oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea, proband aparitia, existenta sau persistenta starii de nevoie. Lipsa posibilitatii atacarii unei asemenea incheieri cu o cale de atac este impusa de exigenta solutionarii cu celeritate a procesului care, in mod contrar, ar putea fi prelungit printr-un abuz de drept procesual. Constata ca nu se pot retine neconcordante fata de textele si principiile constitutionale, in raport de prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, nu creeaza discriminari sau privilegii si nu face nici o diferentiere intre partile aflate in proces si care folosesc procedura asistentei judiciare, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Constata ca dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constitutie, intrucat incheierile premergatoare pot fi atacate cu apel si recurs o data cu fondul, iar caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti se exercita in conditiile legii, optiunea legiuitorului fiind impusa de exigenta solutionarii cu celeritate a procesului dedus judecatii. Arata ca incheierea prin care instanta dispune cu privire la cererea de asistenta juridica nu are autoritate de lucru judecat, deoarece, in conformitate cu art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, solicitantul are posibilitatea de a reitera aceasta cerere, proband aparitia, existenta sau persistenta starii de nevoie. Aceasta procedura anihileaza riscul aparitiei situatiilor in care respingerea cererii de asistenta judiciara sau revenirea asupra incuviintarii acesteia sa determine o incalcare a dreptului la aparare, chiar daca incheierea prin care s-a dispus o asemenea masura nu este supusa nici unei cai de atac. In concluzie, considera ca dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, care au urmatorul continut: "Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile de lege criticate contravin art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124 si 126 din Constitutie, privind statul roman, unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, dreptul international si dreptul intern, universalitatea, egalitatea in drepturi, tratatele internationale privind drepturile omului, accesul liber la justitie, dreptul la aparare, restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, infaptuirea justitiei si instantele judecatoresti.
    De asemenea, autorul exceptiei sustine ca se incalca si prevederile art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv si interzicerea discriminarii, precum si dispozitiile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 si 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, referitoare la libertate, egalitatea in drepturi, fraternitate, nediscriminare, recunoasterea personalitatii juridice, dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale, audierea de catre un tribunal independent si impartial, precum si la nedesfiintarea unor drepturi sau libertati.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 264 din 24 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, si prin Decizia nr. 258 din 17 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 637 din 14 iulie 2004. Cu acele prilejuri Curtea a solutionat doua exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege sus-mentionate, raportate la prevederile art. 1 alin. (3), art. 4, 15, 16, 20, 21 si 24, exceptii ridicate de acelasi autor in doua dosare ale aceleiasi instante, Judecatoria Galati. Curtea a retinut in considerentele Deciziei nr. 264/2003 ca asistenta judiciara - care cuprinde apararea si asistarea gratuita printr-un avocat delegat de colegiul avocatilor - se asigura in cazul persoanelor care se gasesc in imposibilitate vadita de a face fata cheltuielilor unei judecati, fara a primejdui propria intretinere sau a familiilor lor.
    Pentru ca acordarea de asistenta judiciara sa nu provoace un dezechilibru intre partile aflate in litigiu, precum si pentru prevenirea abuzului de drept, legea conditioneaza admiterea cererii partii care solicita asistenta judiciara de prezentarea dovezilor scrise cu privire la veniturile si sarcinile acesteia. Totodata se prevad posibilitatea ca partea potrivnica sa infatiseze dovezi cu privire la starea adevarata a celui caruia i s-a incuviintat cererea, precum si dreptul instantei de a reveni asupra asistentei incuviintate si de a dispune condamnarea partii la o amenda egala cu sumele de plata carora a fost scutita.
    In raport cu mobilul si cu continutul acestei reglementari, nu se poate retine ca lipsa unei cai de atac impotriva incheierii prin care s-a incuviintat cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate constituie o incalcare a dreptului la aparare, a accesului la justitie ori a celorlalte drepturi constitutionale invocate de autorul exceptiei.
    Curtea a constatat, in sensul aratat, ca prin incheierea privind acordarea de asistenta nu se solutioneaza insusi fondul procesului - eventuala eroare de judecata, inclusiv eroarea generata de nerespectarea dreptului la aparare, putand fi remediata pe caile de atac prevazute de lege impotriva hotararii prin care se va solutiona cauza -, iar pe de alta parte, potrivit art. 75 alin. 3 din Codul de procedura civila, asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii, deci si in situatia in care o cerere avand acelasi obiect a fost respinsa anterior, precum si in situatia in care instanta a revenit asupra asistentei incuviintate.
    Avand in vedere aceste considerente, precum si faptul ca dispozitiile legale criticate dau expresie exigentei solutionarii cu celeritate a procesului si evitarii abuzului de drept procesual, Curtea a statuat ca nu sunt incalcate prevederile art. 24 din Constitutie.
    De asemenea, Curtea a retinut ca dispozitiile legale criticate, conform carora incheierea prin care s-a solutionat cererea de asistenta judiciara nu poate fi atacata cu nici o cale de atac, nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat regimul juridic diferit este determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, in jurisprudenta sa, in concordanta cu practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, numai similitudinea de situatii impunand acelasi tratament juridic, situatiile diferite facand necesar un tratament juridic diferit.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca, in intelesul art. 21 alin. (2) din Constitutie, nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, dar, in virtutea prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
    In consecinta, Curtea a constatat ca instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie.
    Intrucat nu exista elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curtii in aceasta materie, considerentele si solutia acestei decizii raman valabile si in prezenta cauza.
    In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 1, 11, 15, 53, 124 si 126 din Constitutie, ale art. 6, 13 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 1, 2, 6, 7, 8, 10 si 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Curtea retine ca acestea nu au relevanta pentru solutionarea acestei exceptii.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 7.206/C/2003 al Judecatoriei Galati.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Toma